„Prin ce este astazi Arhiva Nationala de Filme unica si de interes national?”, am intrebat-o pe directoarea Anca Mitran, dupa ce am vizitat sediul de la Jilava. „Doar arhivele din Paris si din Berlin mai au laboratoare proprii de prelucrare si restaurare a peliculei”, ni s-a raspuns, „iar cu instalatia de Telecine nu cred sa mai fie dotata nici o arhiva din lume (instalatia respectiva, situata la sediul CNC, prelucreaza si transfera pelicula pe formate video si DVD prin prelucrare digitala)”.
Filme vechi facute ca noi
Am vizitat la Jilava laboratoarele de spalare si reconditionare a peliculei, dotate cu aparate germane de ultima generatie, unde negativele de patrimoniu capata o noua tinerete. (In lucru erau bobine din filmele „Dumbrava minunata” si „Padurea de fagi”; de altfel, am si vazut la proiectie o bobina din „Liceenii”, care arata perfect.) Instalatiile de sters si reconditionat suprafetele elimina si efectele mucegaiului, un dusman redutabil al peliculei, lucrand cu viteze diferite pentru ca tra-tamentul antimicrobian sa fie perfect. Depozitele pentru negative sunt climatizate si doar nota facturii de electricitate arata eficienta lor (peste 50 de milioane lunar). Faptul ca la sediul din Jilava exista un laborator propriu de prelucrare si conservare a peliculei a diversificat si aria de colaborari ale ANF (cu Muzeul Satului „Dimitrie Gusti”, cu Muzeul Armatei) pentru restaurarea si conservarea imaginilor pe pelicule atipice (9,5 milimetri) sau a fotografiilor realizate pe suport de sticla.
„Scurta istorie” cu Ion Popescu-Gopo
Cu mai bine de patru decenii si jumatate in urma, mai precis la 4 iulie 1957, a luat fiinta, in subor-dinea Ministerului Invatamantului si Culturii, Arhiva de Filme Cinematografice. In lume, colectionarea operelor cinematografice incepuse inca din anul 1919, la Paris. In anul 1935, de pilda, luau fiinta arhivele din Londra si New York, iar in 1936, Georges Franju si Henri Langlois fondau Arhiva si Cinemateca Franceza. Pentru depozitarea si conservarea filmelor a fost gasit un loc ideal: bateria 13-14 a fortului Jilava. Au intrat in colectiile AFC filmele „confiscate” (nationalizate) in 1948 si cele aflate in difuzare in acel moment. La intemeiere, AFC detinea 128 de filme de lungmetraj si 20.000 de bobine de filme neidentificate. Ulterior, prin aplicarea Legii depozitului legal (pentru filmele produse si difuzate in Romania), pe la sfarsitul deceniului noua colectia de filme a ajuns sa contina 280.000 de bobine, dintre care peste 7.500 de filme de lungmetraj, de toate genurile.
In primii ani, activitatea s-a concentrat asupra salvarii de la degradare si descoperirii filmelor realizate in Romania prin transpunerea peliculelor de pe suport inflamabil-nitrat pe suport acetat-noninflamabil. S-au asigurat astfel peliculele originale din perioada 1897-1957 cu copii de protectie si din 1982 s-a trecut la asigurarea unor filme de mare valoare arhivistica, unicate, care nu aveau copii negative (matrita filmului). In 1959, redenumita Arhiva Nationala de Filme (ANF), institutia devine membru provizoriu, iar din 1960 membru plin al Federatiei Internationale a Arhivelor de Filme (FIAF). Primele spectacole de cultura cinematografica, „Prietenii filmului”, demareaza in 24 februarie 1962, cu un program dedicat regizorului Ion Popescu-Gopo (la cinematografele Capitol, Vasile Alecsandri si Studio).
O noua istorie, un statut redobandit in preajma semicentenarului
Dupa 1990, Arhiva Nationala de Filme si-a continuat, sub conducerea directorilor ei – regizorul Savel Stiopul, istoricul Bujor T. Ripeanu si prof. univ. ing. Anca Mitran, activitatile de conservare si valorificare ale patrimoniului, de promovare a culturii cinematografice – serios obstructionata in ultima parte a epocii ceausiste, de colectionare a documentelor, de cercetare, clasificare si restaurare a colectiilor de filme.
Mai nou, ne spunea doamna directoare Anca Mitran, prin HG privind organizarea si functionarea ANF, institutia redevine publica si de interes national, statut pierdut prin numeroasele si nu prea utilele modificari legislative in anul 2003. ANF dobandeste astfel personalitate juridica si se afla in continuare sub egida Centrului National al Cinematografiei.
Bugetul Arhivei Nationale de Filme s-a imbogatit cu 3-4 miliarde de lei vechi datorita sprijinului financiar acordat de la CNC prin Fondul Cinematografic, suma ce poate fi utilizata acum pentru conservarea si restaurarea patrimoniului cinematografic. Printre proiectele prezentului se numara si realizarea unor noi depozite, dotarea in continuare a laboratoarelor, realizarea unui muzeu al filmului, deziderat a carui materializare ar marca apropiata aniversare a semicentenarului (in 2007). Deja se afla la ANF o serie de aparate de colectie demne de o asemenea institutie. Cum, financiar, ANF sta mai bine acum, cu acel 2% din Fondul Cinematografic (nu si pentru salariati), in prezent se poate relua achizitia de documente si filme vechi.
Recuperari
In ultimii ani, colaborarea cu ahivele straine s-a soldat cu recuperarea unor valori ca „Roumanie, terre d'amour”, „Les amis de Saint Hubert”, cu obtinerea copiei filmului „Odessa in flacari” plus, prin donatia domnului Radu Don, a unor filme inedite semnate de Paul Calinescu.
In 2001, o data cu achizitia echipamentului profesionist Telecine de la firma Debrie, s-au putut co-pia si prelucra digital imaginile, restabilindu-se valoarea culorilor si a calitatii fotografice a copiilor deteriorate. De altfel, aici s-a putut realiza si seria de 20 de filme romanesti pe suport video. Se intentioneaza continuarea acestei initiative, dar pe un nou suport – DVD.
La Cinemateca, pe cinefili ii asteapta surprize placute: in octombrie va avea loc un ciclu dedicat lui Ingmar Bergman, in noiembrie un medalion Andrzej Wajda, iar in decembrie – o intalnire cu cinematograful contemporan japonez (toate manifestarile sunt organizate in colaborare cu ambasadele respective).
Primele filme stiintifice din lume au fost facute de prof. dr. Gheorghe Marinescu
In 1964, Arhiva Nationala de Filme, preluand Serviciul de Studii si Documentare din cadrul Studioului Bucuresti, creeaza un fond de documente si editeaza publicatii de mare interes national si international, cum ar fi: Anuarul cinematografic, Caietele de documentare, Cinematografia in presa, Bibliografia internationala de cinema, Actualitatea cinematografica. In 1965 isi incepe activitatea si Comisia pentru istoria filmului romanesc. In 1987, se aflau in colectiile ANF 294.000 de fotografii, 19.000 de afise, 8.000 de liste de montaj si dialoguri, sute de scenarii si mii de pliante si taieturi de presa. Intre timp s-au regasit filme considerate pierdute ca „Razboiul pentru Independenta” (1912), documentarul „Eminescu, Veronica, Creanga” (1914), „Otelul razbuna”, primele filme stiintifice din lume realizate de prof. dr. Gheorghe Marinescu. S-au recuperat copii ale unor filme unicat in lume – „Cand cad mastile” (1912), „Agonia vulturilor” (1934), iar cu ajutorul colegilor din Praga a fost gasit filmul „Venea o moara pe Siret”.
