De vineri suntem siguri ca de la intai ianuarie vom fi in Uniunea Europeana. De pe-acum, cetatenii Republicii Moldova isi fac cererile pentru viza de intrare in Romania, in fond in tara lor. A cata cedare a Basarabiei o fi asta? Pentru ca acest fenomen, cedarea Basarabiei, puncteaza istoria noastra moderna. Ba, am putea spune ca defineste istoria noastra moderna si contemporana.
In 1812, Basarabia a fost ocupata de Imperiul Rus. Pana prin 1828, Rusia a mai lasat o anumita autonomie provinciei romanesti ocupate, cu un guvernator din randul boierimii neaose, asistat de un fel de consilier rus. Dupa aceasta data, insa, procesul de rusificare este pornit si sustinut. Noroc cu Razboiul Crimeii: prin pacea din 1856, Moldova redobandeste, dar nu pentru mult timp, trei judete din sudul Basarabiei. 22 de ani mai tarziu, in 1878, Congresul de la Berlin al Puterilor Europene „reintregeste” din nou Basarabia. In Rusia. Eminescu protesteaza in ziarul „Timpul”, afirma raspicat ca Basarabia e pamant romanesc, dar asta nu schimba nimic, hotararea este implacabila ca insusi destinul tragic al acestei provincii.
Are loc, asadar, in 1878, a doua cedare a Basarabiei. In 1917, dupa prabusirea Imperiului Rus prin revolutia bolsevica, Basarabia devine Republica Democratica Moldoveneasca si se proclama independenta la 24 ianuarie 1918. Ramane asa pana la 9 aprilie, cand se uneste cu Romania. Independenta a durat circa doua luni.
A treia cedare a Basarabiei are loc in iunie 1940, cand trupele bolsevice ocupa Basarabia, nordul Bucovinei si Herta. Peste un an, din nou, Basarabia si celelalte tinuturi ocupate de rusi sunt recucerite si raman in componenta Romaniei pana in 1944, la a patra cedare a Basarabiei. Urmeaza cea mai neagra perioada din istoria acestei provincii, perioada care, de fapt, mineaza subteran si prezentul Basarabiei.
A cincea cedare a Basarabiei, am putea spune, a avut loc in momentul recunoasterii independentei Republicii Moldova, in august 1991. De-atunci, totusi, intre Republica Moldova si Romania au fost deschise tot felul de poduri reale, dincolo de cele „de flori”, de care s-a ras atat, dar cine stie daca n-au fost ele schitele celor care le-au urmat… Cel mai important lucru obtinut dupa 1990 este, cred, circulatia libera a persoanelor intre cele doua tari.
Iata, insa, ca peste o luna si ceva, basarabenii vor avea nevoie de vize pe pasapoarte pentru a mai calca in Romania, pamant european de-atunci incolo. In timp ce Basarabia ramane pamant, daca nu rusesc, in orice caz strain, cu toate ca majoritatea locuitorilor ei sunt tot romani. Ca sa nu mai vorbim de nordul Bucovinei si de Herta.
De fapt, acum are loc adevarata, tragica cedare a Basarabiei de catre Romania. Una ireparabila, caci pana la intrarea Republicii Moldova in UE „e-o cale-atat de lunga…”. Traim o epoca a pragmatismului celui mai fioros, incat nu ne putem astepta ca vreun om politic sa-si permita sa observe acest lucru. Acum catva timp, presedintele Traian Basescu afirma ca i-a propus presedintelui Republicii Moldova sa intram impreuna in Uniunea Europeana. Ideea a parut, si a si fost, o fantezie. O fantezie urzita de mintea cuiva care judeca altfel decat in parametrii rigizi ai politicii globale. Parea un proiect nebunesc: nici noi nu intram chiar cu fruntea sus, darmite Basarabia, cu trena ei de mosteniri ale bolsevismului.
Asadar, la intrebarea din titlu raspundem cu siguranta: a sasea. Cu siguranta, dar nu cu fruntea sus. Dupa lantul de cedari, altfel nici nu se putea. Capul plecat sabia nu-l taie, stiu.
