Profesorul Petrus Andrei, din comuna vasluiana Puiesti, a editat cea de-a saptea carte a sa, dupa „Descantece de inima rea” – 1995, „Floarea de jar” – 1996, „Flacara de veghe” – 2000, „Dulcea mea Doamna/ Eminul meu iubit” – 2002, „Cantecul toamnei” – 2003, „Mierea din trestii de cuvant” – 2005. Valorosul creator vasluian impresioneaza prin puritatea versurilor sale: „Mi-e dor cumplit/ de-un clar de luna/ si de-o tacere/ dimpreuna.// Mi-e dor de-o noapte/ ca de var/ si de o vadra/ cu nectar.// Un elf, ca mine-ndragostit,/ in taina/ ne-o fi vrajit/ si eu, Tristan,/ iar tu, Isolda/ iubirii sa-i culegem holda,/ sa stam o noapte-mbratisati/ ca snopi-n gluga/ adunati./ Mi-e dor cumplit/ de-un clar de luna/ si de-un pahar cu matraguna” – Petrus Andrei, „Dor”. „Poezia lui Petrus Andrei imbina, sub aspect formal si informal, expresia clasica – in sensul unui clasicism popular veritabil – cu certe filiatii moderne, fara insa a tinde catre textualism”, a spus criticul Simion Bogdanescu.
