„Patriotismul economic” este un concept pe cat de nou, pe atat de remarcabil, care, ca toate ideile proaste si la indemana, este susceptibil sa faca o cariera de succes. Ca foarte multe idei proaste, s-a nascut in Franta, probabil in mintile cuplului Chirac-Villepin.
Unii, pe care ii putem deja califica drept „vechea scoala”, vor spune ca „patriotismul economic” nu este altceva decat batranul protectionism. Nu, aflam de la iluminatii din Paris. Potrivit „Le Figaro” de ieri, Chirac urma sa se prezinte la summit-ul „de primavara” al UE, inceput aseara la Bruxelles, cu o idee geniala: „Patriotismul economic este o valoare a viitorului opusa mondializarii”. Zice Chirac, Franta este una din cele mai deschise economii europene, adica exista multe investitii straine in Franta, iar „Parisul este favorabil unei coordonari economice mai puternice cu tarile membre ale UE, in special cu cele din zona euro”. Una la mana. Doi, „patriotismul economic ar fi legitim daca permite ca in sectoare strategice, precum energia, sa se formeze la scara europeana mari grupuri capabile sa se afirme in economia globalizata”.
De fapt, „patriotismul economic” s-a nascut in iulie 2005 ca replica a lui Villepin la tentativa Pepsico de a cumpara compania franceza Danone. Apoi, in decembrie, Parisul a publicat o lista cu 11 sectoare strategice interzise preluarilor ostile de catre companii straine. In februarie, Franta a incercat sa blocheze preluarea companiei energetice Suez de catre italienii de la Enel, propunand ca Suez sa fuzioneze cu Gaz de France. Italienii au incercat sa avanseze pe agenda summit-ului o declaratie de condamnare a Frantei, pe care Marea Britanie, Olanda, Suedia si Irlanda au anuntat initial ca o sustin, dar s-au razgandit. Franta este si asa intr-o situatie mizerabila. Problema protectionismului sau, mai corect, a nationalismului economic – cum l-a numit presedintele Comisiei Europene, Barroso – nici macar nu figureaza pe agenda summit-ului ce va fi consacrat, oficial, politicii energetice comune, dar va ocupa, probabil, cea mai mare parte a discutiilor. Pentru ca da seama despre un simptom periculos: Pana sa se numeasca „Uniune”, Europa s-a numit „Comunitate Economica”, construita pe ideea ca europenii ar face mai bine sa stearga barierele economice si sa prospere. „Faceti comert, nu razboi!”. Apoi, tot de la Paris a venit ideea (proasta) a integrarii politice si astazi avem situatia suprarealista in care vorbim de mai multa integrare politica in contextul nationalismului economic. Asta nu se (mai) cheama Uniune Europeana, ci Uniune Sovietica. Asa ca, domnilor de la Paris, nu va vindeti tara? Dar fiti atenti sa nu vindeti Europa!
