Fostul presedinte german Roman Herzog crede ca aderarea Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007 ar fi „un scandal” si „o farsa” si ca UE ar dovedi fata de cele doua tari o „indulgenta” care „creeaza suspiciuni asupra capacitatilor sale”, adica ale Bruxelles-ului. Aceasta formula, aparent criptica, mascheaza acuzatia directa ca UE nu este capabila sa isi impuna standardele unor „tari esuate” cum ar fi Romania si Bulgaria. Ceea ce declara Roman Herzog nu este important in sine, pentru ca omul este de multa vreme la pensie, ci pentru ca da seama de un curent de opinie tot mai puternic in randurile crestin-democratilor germani, curent care risca sa contamineze atitudinea guvernului de la Berlin.
Recent, un ONG bruxellez, numit Centre for European Policy Studies, a produs un studiu intitulat „Aderarea Bulgariei si Romaniei la UE: Amanare, Salvgardare si Statul de drept”, in care afirma ca „povestea aderarii Bulgariei si Romaniei este o ilustrare excelenta a modului in care UE este prinsa nepregatita atunci cand isi ia angajamente (politice si legale) importante fata de doi viitori membri si ia de bune angajamentele acestora”. Aflam, totodata, ca „realitatea este ca Bulgaria si Romania pot sa se conformeze standardelor UE numai pe hartie si ca imaginea proiectata la Bruxelles de liderii politici ai celor doua tari difera de situatia de pe teren” si ca „diferenta dintre cele doua tari nu este atat o chestiune de standarde diferite de guvernare, cat de perceptie a vointei politice a celor doua guverne de a rezolva problemele ridicate de UE”.
Acum, CEPS pretinde ca urmareste „standarde de excelenta academica”. Un principiu metodologic elementar spune ca nu poti opera decat cu elemente masurabile, or, notiuni precum „imaginea” si „perceptia” sunt virtual imposibil de evaluat si, ca atare, departe de excelenta academica. Asa ca asemenea „studii” nu fac altceva decat sa cautioneze printr-o aparenta de obiectivitate o decizie pur politica. Munitie pentru tunurile ce urmeaza sa fie puse pe cele doua tari.
Sa fim bine intelesi! Principalul repros care se face Romaniei si Bulgariei este proasta functionare a statului de drept, deci absenta domniei legii, si este in foarte mare parte indreptatit. Dar de aici pana la a le refuza celor doua tari accesul este cale lunga. O comparatie cu Italia sau Franta, bunaoara, arata ca exista probleme serioase cu domnia legii si in statele membre (cel putin in cazul Frantei putem sa ne intrebam serios daca vorbim de o democratie functionala).
Indoielile exprimate tot mai des privind capacitatea Romaniei de a impartasi valorile europene fac parte din noul joc european „da vina pe Noua Europa pentru a ascunde problemele Vechii Europe”, care se joaca nu atat impotriva Romaniei si Bulgariei (care au aderarea garantata, fie ca e in 2007 sau 2008), ci impotriva candidatilor viitori. Dar as vrea sa vad cum argumenteaza nemtii aderarea Croatiei in conditiile in care Romania ar fi lasata pe dinafara!
