Cele trei artiste care expun și care au ales această temă sunt prietene încă din perioada studiilor la Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din București. Rodica Ghilea și Victoria Zidaru trăiesc și lucrează în România, iar Anca Szönyi Thomas este stabilită de mai mulți ani în Franța.
Textul critic al expoziției este semnat de artistul Bogdan Molea din Toronto, iar la deschidere au vorbit Alexandra David, managerul galeriei, cât și fiecare dintre cele trei artiste.
Anca Szönyi Thomas (fiica regretatului mare pictor bănățean Ștefan Szönyi) expune de data aceasta lucrări ce rezultă dintr-o combinație de tehnică mixtă între desene, colaj și fotografie, ajungând la o expresie artistică tonică și revigorantă, păstrând totodată o multitudine de conotații pline de sens.
Ea a ales limbajul direct al mijloacelor de comunicare „social media“ și accesoriile lumii digitale, creând un impact direct asupra privitorului, și conectarea spontană de tip: „Here and Now“ – Aici și acum. Pentru plasticiană, elementele contemporane de comunicare marchează percepția lumii și, în căutarea sa, atât analitică, cât și critică, artista pune sub semnul întrebării însuși conceptul de creație și luptă cu fantoma timpurilor noastre (inundarea cu imagini, folosirea indiscriminată a noilor tehnologii, adesea la limita oricărui criteriu artistic). Anca sondea-
ză concepte ca identitatea feminină, procesul înaintării în vârstă, legătura între generații, toate într-o dublă stratificare, la propriu, creând un dialog puternic cu elemente naturale și structuri care rezonează cu detaliile celorlalte două artiste: referințe botanice la “Grădina Edenului”, texturi policrome, trasee luminoase și semne abstracte. Prin folosirea portretelor cu detalii needulcorate, Anca ne spune o poveste pe care o trăim cu toții în infinite variații. Iar întrebarea care revine este “Paradisul” prezent, paralel sau doar imaginar și de negăsit?
Esența Paradisului
Rodica Ghilea este graficiană, iar lucrările sale sunt rezultatul unei constante căutări de armonizare între geometrie și figurativ, simboluri ale esenței vitale. În spiritul creatorilor complecși
și meticuloși ca Albrecht Durer sau Carel Fabritius, Rodica descrie, în aparență, o lume reală cu detalii impresionante. De fapt, ea creează o realitate virtuală, atât simbolică, cât și analitică. Imaginile păsărilor, insectelor sau chiar portretele ne duc cu gândul la bestiarul antic și gotic, nu atât reprezentări, cât, mai degrabă, dubluri rituale. Liniile mandalelor folosite ca fundaluri pentru “viață” sunt adevăratul subiect: Universul echilibrat armonic, esența Paradisului. Se pare că micile păsări frumoase sunt metafore ale sufletului în căutarea ordinii, echilibrului și simetriei. Imaginile duble sunt ancore ale unui loc fantastic și perfect, numit „Paradis“.
Victoria Zidaru utilizează cu predilecție materiale naturale având ca motiv central ideea de înălțare, asociind spiritualitatea cu metafizicul. Activitatea Victoriei se bizuie din plin pe un proces laborios de manipulare și strunire a materiei. Eforturile ei par a indica o acțiune ritualică și obiectele expuse au puterea elementelor încărcate energetic. Datorită materialelor folosite, ansamblul are o aură arhaică, care creează o dimensiune atemporală. Texturile naturale sunt alegerea predilectă a Victoriei. Energiile vitale înmagazinate în fibrele uscate încă emană și întregul proces pare a fi acela de „recreare“ a unui Paradis poate pierdut. Victoria ne sugerează, câteodată, indicii că suntem încă trăitori într-un asemenea spațiu, dar suntem incapabili sau nepregătiți să îl percepem.
