– Cu ce ne confruntam acum, e o criza politica, o criza a armatei, ce asteapta armata de la conducerea civila?
– Armata spera ca societatea civila si clasa politica sa-i recunoasca contributia majora, mult mai importanta decat a altor institutii, la integrarea tarii in NATO si chiar si in UE.
Armata este singura institutie care a inregistrat sacrificii umane in misiunile derulate in slujba tarii. A contribuit la o noua afirmare internationala a tarii si la dezvoltarea de relatii bilaterale privilegiate, inclusiv strategice, cu tari Occidentale.
Eventualele greseli ale unor cadre din Armata, inclusiv fapte de coruptie (daca vor fi dovedite), nu sunt nicidecum reprezentative pentru atitudinea generala a Armatei fata de interesele nationale ale Romaniei. Statutul profesional al Armatei trebuie sa fie unul de elita, corespunzator misiunilor nationale si internationale ce-i revin si pe masura provocarilor deloc simple pe care actuala situatie internationala ne obliga sa le gestionam.
– Traian Basescu vorbea recent despre o „ruptura dintre minister si corpul Armatei” si am avut o confirmare cu ocazia ovatiilor cu care militarii au primit discursul dur al generalului Badalan. Cum poate fi restabilita increderea intre armata si conducerea civila?
– Nu cred ca avem o problema intre armata si societatea civila. Armata respecta societatea civila si nu de putine ori s-a mobilizat cu abnegatie in sprijinul ei, mai ales pe timpul sau in urma unor catastrofe naturale.
Armata respecta conducerea politica a tarii si in Occident se stie ca Armata romana nu are in traditia ei lovituri de stat sau insubordonare fata de conducerea legitima a tarii. Pe de alta parte, nici in tarile cu traditie democratica neintrerupta relatia civil-militar nu functioneaza fara poticneli. Avem o relatie intre doua culturi diferite care au nevoie de intelegere si respect reciproc pentru ca ambele sa serveasca tara cat mai eficient posibil.
Ovatiile corpului ofiteresc denota, pe de o parte, recunosterea unei cariere oneste si performanta de aproape 40 de ani in armata (o performanta in sine), pe de alta parte, a reprezentat manifestarea naturala a spiritului de corp atunci cand cel mai important demnitar militar se banuieste a fi victima unei conjuncturi politice, fara a-i fi demonstrata vinovatia.
– Situatia prezenta afecteaza credibilitatea armatei pe plan extern, pune ea in pericol angajamentele Romaniei?
– Armata stie ce are de facut, lucrand planificat in baza unor planuri de pregatire si de inzestrare adoptate de comun acord cu NATO si derulate pe termen mediu si lung.
Doua lucruri sunt totusi de spus. O conducere politica nesigura sau superficiala poate afecta performanta profesionala si eficienta sistemului militar. Si cand ai peste o mie de militari in misiuni in strainatate, unele dintre ele in zone cu nivel de insecuritate mai ridicat, este crucial pentru Romania ca echipa civil-militar care conduce Ministerul Apararii sa fie armonios imbinata.
Pe de alta parte, si militarii trebuie sa accepte faptul ca in tarile democratice conducerea Armatei se face de catre factorul politic, prin intermediul Ministerului Apararii si pe baza ordinelor care pot veni si de la civili.