Un departament al Ministerului iranian de Externe numit Institutul de Studii Politice si Internationale a organizat zilele trecute o conferinta internationala intitulata „Revizuirea Holocaustului: O viziune globala”. In esenta, a fost o adunare de revizionisti – precum celebrul negationist francez Robert Faurisson sau fostul congresman si lider al Ku Klux Klanului, David Duke, care au citit niste texte ce pretind ca „demonstreaza” ca Holocaustul nu a existat niciodata – desfasurata sub patronajul presedintelui iranian, Mahmud Ahmadinejad.
Bineinteles, „conferinta” a fost condamnata de aproape toata lumea: de Casa Alba, de primul ministru britanic, Tony Blair, de vicepresedintele Comisiei Europene, Franco Frattini, de Vatican si de cancelarul german Angela Merkel. Ahmadinejad a tinut si el un discurs la aceasta conferinta pe care a anuntat-o inca de la inceputul anului. Am aflat ca nici el, nici conferinta, nu sunt antisemite, ca aceasta este o manifestare a libertatii de expresie pentru niste oameni carora li se refuza sa isi expuna opiniile in Europa, unde negarea Holocaustului se pedepseste cu inchisoarea si ca „Regimul sionist va fi sters de pe fata pamantului si atunci intreaga umanitate va fi libera”. Atunci cand un grup de studenti de la Universitatea din Teheran l-au intrerupt, i-au ars portretele si i-au strigat „Moarte dictatorului!”, Ahmadinejad i-a acuzat ca sunt „agenti americani” si a emis aprecierea ca „Cel mai rau tip de dictatura din lume este dictatura americana, care a fost imbracata in haina drepturilor omului”. Asadar, „Holocaustul nu a existat”, disparitia Israelului va elibera lumea, Iranul este paradisul libertatii de expresie si America este cea mai groaznica dictatura din cate s-au pomenit.
Lasand gluma deoparte, se pune intrebarea de ce ar fi interesat presedintele Iranului de un eveniment de acum 60 de ani? Pentru ca negarea Holocaustului nu spune ceva despre trecut, ci despre viitor. Daca Holocaustul nu a existat, decizia Natiunilor Unite de a infiinta statul Israel nu este legitima si atunci incercarea de a-l sterge de pe harta ar fi justificata. Daca n-ar fi fost vorba decat despre viziunea istorica a unui dictator smintit, n-ar fi fost mare lucru, dar e vorba despre un dictator care in curand va avea la dispozitie un arsenal nuclear. In al doilea rand, dupa acest spectacol de dogmatism si intoleranta va fi mai greu pentru sustinatorii din Congres ai celebrului raport Baker privind Irakul sa pretinda ca Statele Unite sa deschida un dialog cu Iranul. Cu cine sa stai de vorba, cu un antisemit care neaga Holocaustul si crede ca America este o dictatura?
