Petrica Largeanu va implini 20 de ani la 23 decembrie. De mai bine de 18 ani nu stie mai nimic de parintii lui. Si-i aminteste vag si mai stie ca, dupa ce a fost abandonat in spitalul din Codaesti, unde a stat o jumatate de an, a ajuns la Centrul de Plasament nr. 2 Barlad. Avea 3-4 ani atunci. A stat acolo pana in 2002. Cea mai trista amintire dateaza din ziua cand – avea vreo 7 ani pe-atunci – un baiat mai mare l-a batut rau cu un lant ca sa-i dea bani. Iar cea mai frumoasa amintire este de cand a implint 12 ani, iar de ziua lui baietii mai mari l-au dus in oras, sa sarbatoreasca. „Am baut si o bere atunci, si cat imi trebuia mie, m-am intors pe doua carari”, rememoreaza el. Lui Petrica nu i-e teama de munca, asa ca de la 14-15 ani s-a mai dus, in timpul verii, sa munceasca la prasit, la lastarit, sa mai faca un ban in comuna Matca, langa Tecuci. Din banii astfel procurati isi cumpara haine si odata si-a luat si un rucsac. Pentru cat l-a ajutat, i-a ramas recunoscator fostului sau diriginte de la Scoala nr. 9 Barlad, profesorul de istorie Caisan Petru. Petrica a aflat ca parintii sai, Petre Largeanu si Elena Cozma, locuiesc in comuna vasluiana Codaesti si ca mai au sase copii. „I-as privi in ochi si i-as intreba doar atat: pe ceilalti sase cum au putut sa-i tina si pe mine nu? Mai bine nu ma faceau daca stiau ca nu sunt in stare sa ma creasca!” Totusi Petrica este un om optimist, el fixandu-si ca ideal sa ajunga la casa lui, sa munceasca si sa-si intemeieze o familie. Deocamdata el beneficiaza de facilitatile unui proiect facut prin Directia de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Vaslui, locuind intr-un apartament de tip familial si fiind in clasa a XI-a a Liceului „Emil Racovita” din Vaslui, la seral.
