Dupa cadoul facut Croatiei, invitata „la pachet” cu Turcia sa inceapa negocierile de aderare la UE, oficialii europeni au simtit ca ar trebui sa ofere ceva si Serbiei-Muntenegru, penalizata aproape nonstop dupa crancenele razboaie din anii '90. Asa se face ca Olli Rehn, comisarul european pentru Extindere, a anuntat de la Belgrad inceperea de negocieri intre UE si sarbi. Vecinii nostri vor avea un parcurs lung si greu pana la aderare, spre deosebire de Croatia, care are „pile” la acest examen.
Auspiciile diferite sub care incep aceste negocieri sunt ilustrate si de telul pe care si-l propun. Cu Croatia, in favoarea careia pledeaza cu osardie Austria si Ungaria, negocierile sunt „de aderare”. Cu Serbia-Muntenegru, in favoarea careia nu pledeaza nimeni, negocierile nu sunt numite explicit „de aderare”, ci merg spre un acord „de stabilizare si asociere”. Croatii, posesorii unei economii dinamice si ai unor locuri pline de farmec la Adriatica, inainteaza spre UE ca intr-o calatorie de placere. Dimpotriva, sarbii, care abia isi refac podurile distruse de bombardamente, vad „podul” spre UE doar pe bancnotele euro. Daca asta are importanta la Bruxelles, unii sunt catolici, ceilalti ortodocsi.
Ambele tari au de predat catre TPI criminali de razboi. Numai ca, in cazul Croatiei, scriptele consemneaza un singur nume – cel al generalului Ante Gotovina -, in timp ce in dreptul sarbilor foaia e doldora, capi de lista fiind batranii fugari Ratko Mladici si Radovan Karadzici. Cu un procuror TPI (Carla Del Ponte) care s-a declarat „deceptionat” de colaborarea Croatiei cu Tribunalul, pentru ca dupa doar trei zile sa laude „cooperarea deplina” a Zagrebului (desi nici urma de Gotovina la Haga), iti vine sa exclami, asemenea unui personaj din teatrul lui Eugen Ionescu: „Ce cascada de canonade!”. In schimb, la Belgrad, comisarul Olli Rehn a avertizat ca „UE nu va ezita sa suspende negocierile” cu Serbia-Muntenegru daca se va constata ca aceasta tara nu va coopera cu TPI.
Ar fi poate util de remarcat ca, desi sarbii nu i-au gasit si predat pe cei doi criminali mentionati, macar au deferit justitiei de la Haga pe Slobodan Milosevici, precum si o serie de militari acuzati de crime de razboi. Acum doua zile, de pilda, a inceput la TPI procesul „celor trei de la Vukovar” – ofiterii sarbi care in 1991 au masacrat intr-un spital 250 de refugiati croati. Acest proces nu ar fi avut loc fara colaborarea Belgradului cu TPI. Problema este ca, judecandu-i doar pe criminalii uneia dintre tabere, s-ar putea lesne induce ideea ca, de fapt, aceia au fost singurii criminali. Or, nu este cazul macelului multietnic din fosta Iugoslavie. O buna ocazie de a discuta despre chestiunile spinoase ale integrarii se iveste, iata, chiar in Croatia, unde vineri si sambata este programata reuniunea a 17 sefi de stat din Europa Centrala si de Est. Este invitat si presedintele Serbiei-Muntenegru.
