Toate cele patru tari membre ale „grupului de la Visegrad” – Polonia, Ungaria, Cehia si Slovacia – traverseaza simultan o stranie criza politica.
In Cehia, lucrurile stau cel mai simplu: atat guvernul Topolanek, cat si opozitia de stanga au fix 100 de mandate intr-un parlament cu 200 de membri si orice incercare de pana acum de a obtine o majoritate a esuat. Daca lucrurile vor continua, presedintele Vaclav Klaus va fi nevoit fie sa le dea social-democratilor o sansa de a forma guvernul, fie sa convoace alegeri anticipate. Ungaria a redescoperit deliciile revolutiei sovietice a lui Bela Kun si a iesit la lupta de strada impotriva primului ministru socialist Ferenc Gyurcsany, care a recunoscut ca a mintit poporul despre starea economiei. Lucrurile ar fi in regula, in sensul ca atat minciunile in sine, cat si unele dintre vorbele fruste ale lui Gyurcsany meritau un raspuns aspru din partea societatii civile. Dar Fidesz si Viktor Orban nu ataca puterea pe temeiuri democratice si civice, ci pe temeiuri populist-nationaliste si asta este o mare problema pentru Ungaria. Tot despre nationalisti-populisti este vorba si in Slovacia, unde un guvern reformist de centru-dreapta, care a fost vedeta investitorilor occidentali, a fost inlocuit cu patru luni in urma de o alianta aparent improbabila intre populistii de stanga ai lui Robert Fico si nationalistii lui Vladimir Meciar. Analistii occidentali cred ca o asemenea alianta nu poate dura, dar trebuie sa ne reamintim ca in Romania „patrulaterul rosu” a dat cel mai stabil guvern postdecembrist. La urma, Polonia. Aici, partidul „Lege si Justitie” al fratilor Kaczynski a ales sa rupa relatiile cu Platforma Civica pentru a forma guvernul cu ciudatii Autoapararea lui Andrzej Lepper si ultracatolicii din Liga familiilor poloneze. Alianta cu Lepper n-a tinut, ba, mai mult, pentru a mentine majoritatea, Kaczynski & Co. au incercat sa ii cumpere parlamentarii. Guvernul este minoritar si, daca nu gaseste parteneri pentru formarea majoritatii, in noiembrie s-ar putea sa aiba loc anticipate. Inca o data, asta n-ar fi o problema daca dezbaterea politica din Polonia nu s-ar fi transformat intr-o competitie autista intre diferite specii de nationalism si xenofobie.
Ce s-o fi intamplat de doi ani incoace, de cand aceste tari au devenit membre UE? Unii spun ca tocmai aderarea e de vina. Frustrarile in raport cu Vestul mai bogat ar favoriza adversitatea fata de Europa. Altii spun ca aceste sentimente existau, dar ca au fost suprimate pe timpul procesului de aderare si ies la lumina acum, cand securea Bruxellesului nu mai poate taia. Noi credem ca este vorba de un deficit de democratie. In absenta traditiei liberale, Europa Centrala cocheteaza cu autoritarismul, mai ales atunci cand se bucura de o relativa prosperitate. Pentru noi este un avertisment.
