Presedintele american, George W. Bush, l-a primit ieri la Casa Alba pe premierul britanic, Tony Blair, la o zi dupa publicarea mult asteptatului raport privind modificarea strategiei in Irak realizat de Grupul de Studiu pentru Irak (ISG), un comitet alcatuit din fosti politicieni democrati si republicani. Presa a speculat ca aceasta nu e deloc o coincidenta si ca cei doi urmau sa ia o decizie privind schimbarea politicii in Irak, dar Casa Alba a dezmintit ca intalnirea ar avea vreo legatura cu asa-numitul „raport Baker”.
Cu toata discutia din jurul raportului, liderii coalitiei din Irak nu aveau insa cum sa evite o discutie pe tema schimbarii politicii in aceasta tara macinata de violenta. Deja intre cei doi exista serioase diferente de pareri legate de modul in care ar trebui rezolvata criza irakiana. Primul ministru britanic pare favorabil atat angajarii unor discutii cu Siria si Iranul, cat si unui efort american mai sustinut in procesul de pace israeliano-arab, in vreme ce presedintele Bush detesta orice aluzie la Iran si Siria si sustine, ca si guvernul de la Ierusalim de altfel, ca cele doua situatii sunt diferite si, ca atare, trebuie tratate diferit.
Subiectul care aprinde insa imaginatia tuturor este eventuala retragere a trupelor din Irak. Raportul Baker sugereaza o posibila retragere a trupelor combatante in primul trimestru al anului 2008, iar Blair insusi a confirmat retragerea a jumatate din fortele britanice pana la sfarsitul anului 2007.
Aceasta lasa insa fara raspuns intrebarea „Cine va garanta in viitor securitatea Irakului?”. Raportul Baker sugereaza ca responsabilitatea pentru securitate sa revina in primul rand armatei irakiene, in vreme ce fortele aliate ar urma sa pastreze in principal misiunea de a-i antrena pe irakieni. Din punct de vedere politic, aceasta sugestie este cat se poate de seducatoare, mai ales ca atat Blair, cat si Bush au mari probleme acasa. Dupa victoria democratilor la legislativele din noiembrie, Bush este presat din toate partile sa schimbe ceva in Irak, in vreme ce Blair, confruntat cu revolta propriului partid laburist, a fost fortat sa promita ca se va retrage anul viitor din fruntea guvernului. In conditiile acestei fragilitati politice interne, cei doi sunt obligati sa dea un oarecare semnal de schimbare care sa ii linisteasca pe opozanti, dar mare lucru nu se va schimba in Orientul Mijlociu in viitorul apropiat.
