Interviu cu Jonathan Eyal, director de studii in cadrul Royal United Service Institute of Defence and Security Studies, Londra
– Cum apreciati pe ansamblu desfasurarea Forumului Marii Negre ?
– Cred ca Romania a facut un pas serios. Bineinteles ca acest tip de conferinta nu decide o situatie diplomatica ce este mult mai complicata. Daca ne uitam la experienta diplomatiei romanesti in ultimii 15 ani, vedem ca, de fiecare data cand s-a confruntat cu un obstacol ce parea de netrecut, a inceput in mod staruitor sa insiste si sa-si amplifice initiativa. Acest lucru se intampla acum cu Marea Neagra si banuiesc ca va avea un succes similar. Acum este clar ca americanii sunt mult mai interesati si ca Uniunea Europeana este mult mai interesata. Nu atat de mult pentru ca ar fi convinsi ca programul este intr-adevar atat de important, ci pentru ca ei insisi nu au alternative. Deci, intr-un fel, telul Romaniei este de a pastra aceasta idee pe lista de idei a Europei de astazi. Nimic mai mult pentru moment. Dar sa nu uitam cum a reusit Romania sa intre in NATO si UE. Convingand multe tari care erau extrem de sceptice ca este serioasa in tratarea propriilor probleme si ca este dispusa sa fie un partener responsabil. Exact acelasi lucru se intampla cu structurile care se creeaza pentru zona Marii Negre. De exemplu, intalnirea dintre presedintele azer si cel armean, evident, nu va solutiona problemele dintre cei doi, dar este un simbol ca tarile din zona sunt dispuse sa se angajeze serios in negocieri.
Problema fortelor navale este printre cele mai mici
– Domnule Eyal, ambasadorul rus a venit la Forumul Marii Negre pentru a ne spune ca nu are ce spune.
– Cred ca avem aici doua probleme. Sunt probleme esentiale, dar cred ca sunt tranzitorii. Una este problema Turciei. Turcia continua sa manifeste o anumita sfiala fata de aceasta initiativa. O a doua este problema Rusiei care aproape ca intotdeauna instinctiv vede forumul ca o organizatie facuta impotriva intereselor Rusiei. Cred ca situatia este urmatoarea: va trebui sa facem tot posibilul sa atragem Turcia. Fara Turcia nu se poate face o organizatie serioasa in zona Marii Negre. Turcii au o singura temere care este legata mai mult de fortele navale si de situatia legala, de exemplu a stramtorilor. Cred ca vom reusi sa-i convingem pe turci ca aceasta structura nu este legata foarte mult de problema fortelor navale. De fapt, problemele fortelor navale sunt paradoxal cele mai mici probleme in aceasta discutie.
Daca va ignora aceasta organizatie, Moscova va pierde
Cu Rusia problema este mult mai complicata. Cred ca mesajul pentru Turcia este ca vom face tot posibilul sa o atragem in aceasta organizatie. Mesajul pentru Rusia trebuie sa fie insa diferit. Ca vom face tot ceea ce este necesar chiar daca pana la urma rusii nu se ataseaza la acest proces. Si, daca ne uitam la discursul presedintelui Basescu, vedem ca a inclus acest element: inca o data un apel catre Rusia sa ia in serios aceasta treaba si sa vina la masa negocierilor. Dar in acelasi timp, o decizie destul de ferma, pe care am ascultat-o si la alti presedinti, ca, daca Rusia va continua sa ignore aceasta organizatie, Rusia va fi cea care va pierde si organizatia va avansa pentru ca este in interesul membrilor sai.
Problema energetica va putea fi solutionata printr-o organizatie a Marii Negre,
dar si de alti mari actori
– O problema care a fost ridicata a fost cea a infrastructurii energetice si este limpede ca fiecare tara incearca sa-si asigure o parte cat mai mare a tranzitului energetic spre Occident…
– Sunt sigur ca problema energetica nu va putea fi solutionata decat intr-o organizatie ce va fi creata in zona Marii Negre. Orice solutie va necesita in special implicarea directa si foarte serioasa din partea Uniunii Europene atat din punct de vedere al investitiilor, cat si din punctul de vedere al influentei politice. Si banuiesc ca va mai necesita si influenta SUA, mai ales cand vorbim de un stat care nu este riveran la Marea Neagra, cum este Kazahstanul, care are mari posibilitati sa transfere resurse pe retele alternative. Din acest punct de vedere, parerea mea este ca se pot face anumite lucruri, dar ca problema esentiala este ca vor trebui sa intervina alti actori din afara zonei Marii Negre. Dar pana la urma nu conteaza! Daca acesti actori trateaza cu un grup de state care au aceeasi idee si aceleasi interese, cum este cazul in acest moment, tot este vorba de un progres. Rivalitatile privind traseele au existat dintotdeauna si vor continua sa existe. Punctul esential este ca, in loc sa se creeze o dependenta de Rusia de resurse energetice, trebuie sa se creeze o interdependenta in zona pe probleme energetice. Punctul meu de vedere, personal, este ca nu conteaza pe unde trec conductele atata timp cat se creeaza o interdependenta regionala. Acesta va fi liantul care va coagula regiunea.
