Alegerile din 2024 din România au loc pe fundalul unei națiuni care se confruntă cu o criză tăcută. Dincolo de urnele de vot și de retorica electorală, există o luptă mai profundă: o confruntare asupra identității țării, a locului său în Europa și a angajamentului față de reziliența democratică. Ascensiunea neașteptată a ultranaționalistului de extremă dreapta Călin Georgescu a zguduit scena politică. În timp ce națiunea se pregătește pentru turul doi al alegerilor prezidențiale și votul parlamentar din decembrie, aceasta se află în fața unei alegeri decisive: va opta pentru incluziune, stabilitate și progres sau va ceda forțelor diviziunii și excluderii, care amenință să erodeze fundațiile democratice?
În centrul acestui moment definitoriu se află o întrebare pe care România a evitat-o timp de decenii: ce viitor au cei 2,5 milioane de cetățeni romi ai săi? Tratamentul romilor nu este doar un test al conștiinței morale a României—este un barometru pentru sănătatea sa democratică și economică. Cel mai tânăr și cu cea mai rapidă creștere demografică, comunitatea romă reprezintă un potențial neexploatat pentru revitalizarea forței de muncă, întărirea instituțiilor democratice și consolidarea angajamentelor europene. Totuși, decenii de excludere sistemică au transformat acest potențial într-o vulnerabilitate exploatată de forțele de extremă dreapta și de puteri externe precum Rusia.
Securitatea națională în pericol
Un raport din 2021 al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) avertizează că romii din România se confruntă cu niveluri ridicate de discriminare și incidente motivate de ură—o fractură socială pe care grupurile de extremă dreapta și puterile străine au fost dornice să o exploateze. Mișcările naționaliste, precum Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) și platforma emergentă a lui Călin Georgescu, se alimentează din sentimentele anti-romi, utilizându-le ca arme pentru a mobiliza votanții și pentru a demonta normele democratice. Strategia lor este intenționată: instigarea fricii și exacerbarea tensiunilor etnice pentru a alimenta retorica naționalistă. Sub pretextul apărării suveranității și valorilor tradiționale, acestea prezintă o iluzie de forță, în timp ce slăbesc fundațiile democratice ale României.
În același timp, actori externi, în special Rusia, au perfecționat arta transformării fracturilor sociale în arme geopolitice. În România, excluderea a aproape 10% din populație oferă un teren fertil pentru strategia Moscovei de destabilizare. Această interferență nu este un risc abstract, ci o amenințare calculată care slăbește unitatea națională și erodează credibilitatea României ca partener european stabil.
Excluderea romilor nu este doar un eșec moral—este un pericol clar și tot mai mare pentru securitatea națională. Discriminarea și excluderea sistemică alimentează polarizarea socială și creează vulnerabilități pe care extremismul de dreapta și interferența externă le exploatează. Fără intervenții semnificative, instituțiile democratice ale României rămân fragile, incapabile să reziste atât presiunilor interne, cât și celor externe. Impactul este vast, afectând viața de zi cu zi a cetățenilor. Atunci când forțele de ordine vizează disproporționat romii sau când sistemul judiciar nu reușește să facă dreptate, încrederea publicului se prăbușește. În ciuda numeroaselor hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) care condamnă aceste abuzuri, progresul a stagnat, adâncind o criză de guvernanță.
Costul economic al excluderii
Excluderea romilor este o greșeală costisitoare pe care România nu și-o mai poate permite. Comisia Europeană estimează că excluderea romilor costă UE 5,7 miliarde de euro anual, din care România suportă peste 1 miliard de euro. Ratele ridicate ale sărăciei—78% dintre romi sunt expuși riscului de sărăcie și 53% trăiesc în condiții de privațiuni materiale severe—reprezintă o hemoragie economică. Doar 41% dintre romi raportează că au un loc de muncă plătit, 35% dintre aceștia fiind considerați săraci care lucrează, iar 59% dintre tinerii romi nu sunt încadrați în muncă, educație sau formare profesională. Această realitate privează națiunea de o forță de muncă productivă, reduce veniturile din taxe și limitează consumul intern.
Investițiile în educația și ocuparea forței de muncă pentru romi sunt o necesitate strategică. Fiecare euro investit aduce un randament de 2 până la 5 euro—în cazul educației timpurii, acest randament crește între 7 și 17 euro—un potențial remarcabil de creștere care rămâne în mare parte neexploatat. Imaginați-vă transformarea economică care ar putea veni din asigurarea accesului echitabil la educație de calitate și din sprijinirea antreprenorilor romi.
Nevoia de guvernanță incluzivă
Reprezentarea politică este un alt domeniu în care România a eșuat. Deși romii reprezintă aproape 10% din populație, aceștia dețin doar 150 din cele 40.000 de locuri în consiliile municipale. Această subreprezentare îi privează de capacitatea de a modela politicile pentru comunitățile lor, lăsându-i vulnerabili în fața neglijenței și exploatării politice.
Reforme electorale care să demonteze practicile exploatative și să creeze un cadru care să permită participarea cetățenilor în condiții de egalitate sunt esențiale. Dincolo de reprezentare, liderii romi trebuie să fie numiți în funcții influente în guvern și diplomație, poziții unde vocile lor pot modela politicile naționale și întări credibilitatea internațională.
Citește si: Fracturi în Democrația Europei:Criza din Bulgaria este un Moment de Răscruce pentru Noua Conducere a Europei
Un Vot pentru Apărarea Națiunii
Alegerile din 2024 nu sunt doar despre alegerea liderilor, ci despre alegerea viitorului. România trebuie să respingă retorica periculoasă a extremismului de dreapta și să voteze pentru lideri dedicați democrației, securității și justiției sociale. Acum este momentul pentru unitate, progres și incluziune.
Linkuri relevante:
Raport FRA 2021
Costurile economice ale excluderii romilor
Decizii CEDO privind discriminarea în România
