Robert Zemeckis, legendarul regizor al capodoperelor „Forrest Gump“ sau „Înapoi în viitor“, a pregătit un adevărat festin vizual în format 2D, 3D, 4DX și IMAX® 3D, în cel mai nou film al său, intitulat „The Walk: Sfidează limitele“. Filmul spune povestea acrobatului francez Philippe Petit, care pe 7 august 1974 a traversat la mare înălțime distanța dintre cele două turnuri World Trade Center din New York. Pelicula va rula în România începând din 9 octombrie.
Datorită tehnicilor vizuale inovatoare şi magiei IMAX® 3D, putem spune că Zemeckis a realizat cu adevărat un film ce oferă spectatorilor șansa de a ajunge efectiv până la nori.
”The Walk: Sfidează limitele” se ajută de o tehnologie revoluţionară pentru a reda o poveste emoţionantă ce este centrată pe câteva personaje extrem de puternic conturate. Ajutat de mentorul său, Papa Rudy (Ben Kingsley), tânărul Philippe (interpretat de Joseph Gordon-Levitt) va înfrunta toate obstacolele în dorinţa sa de a reuşi imposibilul. Iar asta cu atât mai mult cu cât spectaculoasa traversare a vidului dintre cele două turnuri a fost realizată fără ca acrobatul să fie asigurat în vreun fel, el bazându-se doar pe capacitatea sa de a-şi menţine echilibrul la ameţitoarea înălţime de 420 de metri. Filmul poate fi perceput şi ca un omagiu adus de Robert Zemeckis fostelor turnuri gemene din New York, ce au fost distruse în tragedia din 11 septembrie 2001.
Povestea adevărată
La data de 7 august 1974 – cu o zi înainte ca Richard Nixon să–şi anunţe demisia din funcţia de preşedinte al Statelor Unite – un acrobat francez i-a surprins pe newyorkezi cu o traversare la mare înălţime între cele două turnuri gemene ale World Trade Center, care erau aproape complet finisate şi doar parţial ocupate. Pietonii grăbiţi s-au oprit din drumul lor ca să se uite în sus. Ei au văzut imposibilul: un om dansa pe cer, aparent plutind în aer, fără nici un sprijin.
Acum, patruzeci de ani mai târziu, Zemeckis îi pune pe spectatori în postura lui Petit. ”The Walk – Sfidează limitele” dă spectatorilor ocazia să ajungă acolo unde numai unul dintre oameni a putut ajunge – la etajul 110, suspendat în aer, mergând pe o sârmă între cele două turnuri ale World Trade Center.
“Când am auzit pentru prima dată povestirea, m-am gândit: «Dumnezeule, filmul ăsta trebuie făcut neapărat, iar în al doilea rând, trebuie realizat în 3D» – explică Zemeckis. Când te uiţi la un acrobat care merge pe sârmă, te uiţi la el de jos în sus, dar nu obţii aceeaşi perspectivă ca atunci când ai merge pe sârmă. Filmul nostru urmează povestirea lui Petit, dar în plus îţi dă şi posibilitatea de a merge alături de Philippe şi de a privi totul din perspectiva 3D, oferindu-ţi un spectacol inedit şi emoţionant.”
Filmul este spectaculos, emoţionant şi palpitant, cu o intrigă ce te ţine cu sufletul la gură, în timp ce Petit şi echipa sa realizează imposibilul. “Îmi place că un bărbat – un artist acrobat – reuşeşte o astfel de performanţă”, afirmă Zemeckis. “Fapta în sine este ilegală, periculoasă, dar nu face rău nimănui. De asemenea, ea te transportă în altă epocă – în ziua de azi nu mai vezi astfel de lucruri.”
“Philippe a văzut cele două turnuri şi a tras cu creionul o linie de unire între ele, spunând: «Trebuie să pun o sârmă între ele; trebuie să traversez pe acolo». În mintea lui, el considera că cele două turnuri au fost construite pentru ca el să realizeze această performanţă”, mai spune Zemeckis. “Ceea ce e uimitor la Philippe şi ceea ce face ca povestirea aceasta să fie unică şi totodată universală este faptul că această dorinţă îi stăpâneşte pe toţi artiştii. Dacă întrebi un artist: «De ce ai pictat asta?», «De ce ai compus muzica asta?», «De ce ai făcut filmul ăsta?», nu vei căpăta nici un răspuns. Oricine ar avea un astfel de vis extraordinar ar gândi exact ca Philippe – că trebuie să facă asta, indiferent de costuri.”
Nu numai că filmul ne arată cine era el înainte şi cum a ajuns să fie acrobat pe sârmă, dar ne arată pentru prima oară şi imagini în mişcare de pe sârmă – nu numai din punctul de vedere al spectatorilor, ci şi din cel al lui Petit. “Singurele imagini din timpul traversării sunt nişte fotografii”, explică Joseph Gordon-Levitt, care-l interpretează pe Petit în filmul lui Zemeckis. “Fotografiile sunt incredibile, dar experienţa e cu totul alta atunci când vezi oraşul desfăşurându-se sub ochii tăi. Pentru mine, a fost o experienţă unică să realizez un film în care să am posibilitatea de a intra în pielea lui Philippe, de a trăi momentul, speranţele, temerile, sau imperfecţiunile care până la urmă au făcut totul posibil. A-i face pe spectatori părtaşi la întâmplare, aducându-i în preajma personajului principal pentru a vedea totul prin ochii lui, reprezintă o experienţă cu totul diferită.”
“Aceasta e o întâmplare reală“, spune Zemeckis, “până în cel mai mic detaliu, dar cu o atmosferă de poveste – dintr-un alt timp şi spaţiu – iar eu am vrut să combin realul cu figurativul.”
Turnurile gemene, de la „dulapuri“ la simboluri ale New York-ului
Din fericire, coordonatorul de efecte vizuale Kevin Baillie s-a implicat încă de la început în proiectul ”The Walk – Sfidează limitele”. “M-am implicat în proiect încă de acum 6-7 ani”, afirmă el. “Robert şi cu mine lucram la «A Christmas Carol», dar el a avut această idee grozavă să facem un film despre acrobatul francez care a traversat distanţa dintre cele două turnuri pe sârmă.”
Proiectul era extrem de atrăgător pentru coordonatorul de efecte speciale, datorită provocării imense pe care o reprezenta: New York-ul anilor 1970, văzut de la sute de metri înălţime, dintre cele două turnuri, care s-au prăbuşit între timp, trebuia să fie creat de la zero. “Trebuia să refacem totul, de la holul de intrare din World Trade Center şi până la New York-ul anului 1974. Departamentul de scenografie a trebuit chiar să construiască pe platou o porţiune gigantică din acoperişul unuia dintre turnuri. Era un decor gigantic, nemaiîntâlnit, împresurat de ceaţă, de pe care se putea vedea oraşul, care trebuia creat digital pe baza fotografiilor de epocă. Din păcate, clădirile pe care le arătăm nu mai există, dar ele trebuie să arate 100% reale şi actuale, pentru că reprezintă centrul emoţional al filmului. Abia de curând s-a dezvoltat tehnologia care îţi poate reda astfel de imagini. Iar acest lucru nu e posibil decât în cinematografie. E interesant faptul că am găsit inclusiv oameni care-şi aduc aminte cum se schimbau culorile turnurilor în funcţie de direcţia din care bătea soarele. Noi vrem să aducem un omagiu acestor clădiri, atât pentru ceea ce reprezintă ele, cât şi datorită senzaţionalei acrobaţii a lui Philippe”, recunoaşte Baillie.
În acest fel, ”The Walk – Sfidează limitele” îi transportă pe spectatori într-un moment din trecut când turnurile – sau, cel puţin, percepţia noastră despre ele – s-au schimbat. “La început, nimeni nu era încântat de turnurile gemene”, spune regizorul. ”Când erau în construcţie, toţi newyorkezii considerau că seamănă cu două dulapuri. După ce francezul s-a plimbat între ele, lumea a început să le adore. Căpătaseră o personalitate aparte. Când Philippe Petit a făcut primul pas pe sârmă, ele au devenit dintr-o dată poetice şi s-au transfigurat. Turnurile sunt prezente în film ca două personaje esenţiale”, adaugă Zemeckis, iar traversarea lui Petit a reprezentat un moment glorios al umanităţii, ce nu poate fi uitat.
Adevăratul acrobat Philippe Petit, consilier al filmului
Desigur, nimic n-ar fi fost posibil fără ajutorul lui Philippe Petit însuşi, care mărturiseşte că filmul redă fidel întâmplarea reală. “Am văzut multe capodopere semnate de Robert Zemeckis, dar aceasta are o semnificaţie aparte pentru mine, pentru că vorbeşte despre un moment esenţial al vieţii mele”, afirmă Petit. “Trebuie să mărturisesc că am sărit de pe scaun când am văzut filmul, şi asta nu numai pentru traversarea pe sârmă, ci pentru întreaga aventură pe care am retrăit-o acum. Văzând filmul în IMAX 3D, m-am simţit transportat în trecut, în acea zi de august din 1974. Face parte din povestea vieţii mele, pe care o cunosc bine şi căreia îi cunosc finalul – şi totuşi, m-am surprins gândind în sinea mea: «Sper că tipii ăştia vor reuşi!». Dacă prin magia acestui film minunat aş putea să mă întorc la cea mai importantă zi din viaţa mea, imaginaţi-vă cum s-ar uita la film milioane de oameni. Pentru prima dată în istoria cinematografiei, spectatorii vor fi cu toţii pe sârmă o dată cu mine. E un film frumos, iar eu m-am îndrăgostit de el când l-am văzut.”
Petit spune că motivul pentru care această povestire devine o sursă universală de inspiraţie este acela că ne aduce în prim-plan un artist care îşi pune tot sufletul în ceea ce face. “Este vorba despre diferenţa dintre un acrobat care se agaţă de o prăjină pentru a trece dincolo şi cineva ca mine, care îşi duce viaţa pe celălalt tărâm”, spune el. “Primul dintre ei este uimitor, dar celălalt devine un exemplu pentru ceilalţi. După ce au văzut asta, oamenii mi-au spus: «Îmi dă sentimentul că aş putea şi eu să-mi transform visele în realitate. Aş putea să mişc munţii din loc». Ai putea să înlocuieşti cuvintele «acrobat pe sârmă» cu altele legate de altă profesie. Este vorba despre drumul în căutarea perfecţiunii, despre atenţia pentru detaliu, respectul pentru meserie – indiferent de meseria pe care o faci, grija pentru modul cum trăieşti.”
Actorul
Joseph Gordon-Levitt joacă rolul lui Philippe Petit. Este un rol pe care puţini actori ar şti să-l joace aşa cum o face el. “Acesta este un rol pe care l-am simţit croit exact pe dorinţele şi calităţile mele”, spune actorul.
“Când l-am întâlnit pentru prima dată pe Joe, am simţit că el a înţeles pe deplin esenţa acestui personaj”, spune Zemeckis. “Dacă îi analizezi filmele, îţi dai seama că Joe e un artist care dă totul din el.”
Într-adevăr, acesta este un film care valorifică disponibilităţile fizice ale lui Gordon-Levitt (pe care le-a dovedit adesea, fie dansând, făcând salturi, găzduind emisiuni ca “Saturday Night Live” sau petrecând săptămâni întregi pe bicicletă pentru rolul din thriller-ul ”Premium Rush”), combinate cu abilităţile sale de entertainer, aşa cum l-am văzut în programul de televiziune “HitRECord on TV”, sau cu interesul său de a juca în thrillere.
De fapt, Gordon-Levitt a îmbrăţişat cu bucurie provocarea de a merge pe sârmă. “Este o provocare serioasă, dar mie îmi plac provocările”, spune el. “Îmi place să-mi pun corpul la încercare şi să am parte de roluri de acţiune şi mişcare. În cinematografie nu e nimic ca prim-planul şi totuşi ceea ce poţi transmite spectatorilor cu ajutorul corpului tău face parte din şarmul unul film.”
Aşa că Gordon-Levitt a învăţat să meargă pe sârmă. Nici n-ar fi putut avea un profesor mai bun decât însuşi Philippe Petit. “Am petrecut opt zile pline cu Philippe, lucrând umăr la umăr”, mărturiseşte el. “El a fost generos cu timpul pe care mi l-a dedicat, am lucrat mult împreună. M-a învăţat pur şi simplu să merg pe sârmă, dar de fapt m-a învăţat mai mult de atât. Pentru Philippe, să-ţi menţii echilibrul pe sârmă reprezintă o metaforă a întregii sale vieţi.”
Gordon-Levitt recunoaşte că Petit i-a împărtăşit sfaturile şi înţelepciunea mersului pe sârmă la mare înălţime. “Înainte de a-l întâlni, când abia îi citisem cărţile şi-i văzusem interviurile, l-am auzit spunând, «Eu nu cad niciodată», iar la început n-am înţeles sensul corect al acestor cuvinte. M-am gândit: «Câtă aroganţă! Sigur că ar putea cădea!». Dar apoi, când ne-am cunoscut mai bine, am înțeles ce a vrut să spună.”
“Am reuşit să-l învăţ pe Joseph să meargă pe sârmă”, afirmă Petit. “Am făcut şedinţe de pregătire doar cu el, extrem de obositoare, de la 9 dimineaţa la 5 după-amiază, în fiecare zi. Cu pauze de doar 30 de secunde – aşa mă pregăteam eu. Nu-l lăsam deloc. Am început cu sârma întinsă pe jos, iar la sfârşitul antrenamentelor a ajuns să-şi menţină echilibrul la 2,5 metri înălţime.” Dar Petit susţine că a merge pe sârmă nu înseamnă doar să-ţi menţii echilibrul pe o bucată de sârmă; este o artă. “L-am învăţat să meargă ca mine, nu neapărat pe o sârmă la mare înălţime”, spune el. “L-am învăţat că asta nu funcţionează decât dacă sufletul şi trupul, sau mintea şi inima, se află la unison, o dată cu picioarele şi cu prăjina pe care o ţii în mâini. Iar acesta reprezintă pentru mine secretul echilibrului. Fără pasiune, fără suflet, nu vei fi decât un acrobat oarecare pe sârmă.”
De fapt, pentru Gordon-Levitt mersul pe sârmă seamănă foarte mult cu actoria. “Primul pas este întotdeauna dificil pentru că ai îndoieli”, explică el. “Dar apoi trebuie să laşi temerile la o parte şi să te concentrezi pe bucuria reuşitei – eu pot să fac asta, nu mi se pare greu. Îmi aminteşte de actorie. Dacă începi să gândeşti «Doamne, ăştia mă filmează, toţi se uită la mine, nu pot să mă fac de râs» – atunci eşti terminat. Nu ai voie să te gândeşti la asta. Trebuie să dai
deoparte toate aceste gânduri şi să te concentrezi. Am trăit o experienţă asemănătoare când am mers pe sârmă.”
În afară de mersul pe sârmă, Gordon-Levitt s-a inspirat chiar de la sursă şi pentru personajul Petit. “Philippe – ce tip grozav!”, exclamă el. “Mă simt norocos pentru faptul că l-am cunoscut şi m-am împrietenit cu el. Am ajuns să-i cunosc voinţa de fier, concentrarea şi în acelaşi timp capacitatea magică de a inter-relaţiona cu alte persoane, cu blândeţe şi optimism; toate acestea reprezintă o combinaţie extraordinară a caracterului său.”
O parte din interpretarea lui Petit reclama ca Gordon-Levitt să spună unele replici într-o franceză fără reproş, sau să vorbească în engleză cu un accent parizian. “Partea amuzantă e că Philippe are încă un accent franţuzesc distinct, pe care-l păstrează probabil fiindcă îl distinge de ceilalţi. Aşa e firea lui”, spune Gordon-Levitt. “În perioada când a făcut renumita traversare la înălţime, el era obsedat să vorbească în limba engleză, fiindcă era obsedat de Statele Unite şi de cultura americană. El şi-a obligat toată echipa de atunci să vorbească engleza pe timpul cât s-au aflat la New York. Acum el nu mai vorbeşte franceza atât de des. Dacă-i vorbesc în franceză, el îmi răspunde tot în franceză, dar apoi revine la engleză. E mult mai obişnuit să vorbească în engleză acum“.
Petit însuşi recunoaşte că în timpul antrenamentelor Gordon-Levitt a învăţat mult mai multe lucruri în afară de mersul pe sârmă. “Bob Zemeckis mi-a spus ulterior: «Trebuie să-ţi spun un secret. În afară de faptul că Joe a învăţat de la tine cum să meargă pe sârmă, ştii ce a mai făcut în timpul antrenamentelor? El te-a citit pe tine. Ţi-a furat obiceiurile, accentul, nebunia. Iar asta se poate vedea în film». Şi într-adevăr am văzut-o! Nu am decât laude pentru acuratețea acestui film.”
