Goana după spaţiu reprezintă unul din motivele ce îi determină pe mulţi proprietari să se înhame la efortul şi stresul presupuse de renovarea locuinţei.
Recuperarea, fie şi a câtorva metrii pătraţi în spaţiul util al locuinţei, înseamnă uneori atât de mult pentru confortul general al familiei, încât orice strădanie pare justificată. Această logică, născută din renovările locuinţelor cu suprafeţe mici şi medii, este cât se poate de validă şi în cazurile în care spaţiul este suficient pentru a asigura un grad ridicat de confort. În acest domeniu se pare că limita superioară nu poate fi atinsă. Singura specificaţie care trebuie să fie făcută este aceea că, de la un anumit nivel în sus, cheltuielile cu suplimentarea spaţiului îşi pierd justificarea dată de utilitate. În acestă zonă se află şi familia al cărui caz dorim să îl rezentăm în cele ce urmează. Tinerii părinţi au cumpărat o casă cu două niveluri, cu o suprafaţă totală utilă de 140 mp. distribuiţi în 4 dormitoare, două băi, living, bucătărie şi vestibul. În momentul achiziţiei, imobilul mai avea şi un subsol neamenajat, cu o suprafaţă de 60 mp, unde era montată centrala termică.
La patru ani de la cumpărare şi după apariţia celor doi copii ai familiei, proprietarii au hotărât să investescă în amenajarea subsolului. Scopul acestui proiect nu a fost amenajarea unui spaţiu care să preia din funcţiunile casei, ci crearea unei zone în care fiecare membru al familiei să îşi poată practica hobby-urile. Astfel, pentru ca tatăl să poată urmări partidele de fotbal la cele mai bune standarde tehnice, a fost montat un videoproiector racordat la computer, un ecran de mari dimensiuni şi un sistem audio performant (foto 1).
De asemenea, mama a dorit amenajarea unei camere separate în care să conceapă şi să coasă haine. Restul spaţiului a fost rezervat pentru jocurile copiilor. Proiectul de compartimentare a spaţiului a presupus crearea unei camere pentru croitorie, a unei debarale pentru depozitare, a unei băi şi izolarea centralei într-o cămăruţă separată. Pereţii compartimentali au fost construiţi din plăci de gips-carton care au fost monatate pe o structură din lemn (foto 2). În baie, în structura din lemn au fost montate conductele din cupru pentru apă. Toţi pereţii exteriori, împreună cu plafonul, au fost izolaţi termic cu un strat de vată minerală de sticlă peste care a fost aşezat un strat din folie care îndeplineşte rolul de barieră de vapori (foto 3). Deoarece pe pardoseală exista un strat de beton cu planeitate bună, s-a trecut direct la montajul parchetului laminat. Pentru stâlpii de susţinere din ţeavă au fost achiziţionate şi montate măşti din PVC.
În baie a fost montată o cabină de duş din sticlă, un lavoar şi un vas de toaletă. Pereţii au fost placaţi cu faianţă doar în zona duşului iar pe pardoseală a fost montată gresie (foto 4).
