15.3 C
București
joi, 28 martie 2024
AcasăTechVIDEO - Misiune NASA în plină desfășurare. Descoperirile sondei New Horizons uimesc...

VIDEO – Misiune NASA în plină desfășurare. Descoperirile sondei New Horizons uimesc cercetătorii

Timp de 6 luni, a studiat planeta pitică Pluton şi sateliţii săi, principalele sale ţinte ştiinţifice, la care a ajuns în vara lui 2015. Succesul misiunii acestei sonde a determinat NASA să decidă extinderea ei prin selectarea unui alt corp din Centura Kuiper spre care se îndreaptă în prezent New Horizons, care va ajunge la destinaţie în 2019, informează Agerpres.

Această misiune reprezintă prima etapă a programului spaţial al NASA de explorare a Sistemului Solar New Frontiers, din care mai fac parte misiunile OSIRIS-REx (New Frontiers III) şi respectiv Juno (New Frontiers II).

Sonda New Horizons, care a parcurs aproximativ 5 miliarde de kilometri în 9 ani spre Pluto, a survolat planeta pitică în interval de mai puţin de o oră şi a strâns sute de imagini şi date despre atmosfera, geologia şi sateliţii lui Pluto, informaţii extrem de importante pentru oamenii de ştiinţă în încercarea lor de a înţelege modul în care s-a format sistemul nostru solar în urmă cu aproximativ 4,6 miliarde de ani.

Misiunea sondei New Horizons a început înainte ca Pluton să fie scoasă din clasa planetelor şi introdusă în cea a planetelor pitice. În momentul lansării sondei, Pluton era considerată încă cea de-a 9-a planetă a sistemului solar şi ultima rămasă ‘nevizitată’.

Construită de către Laboratorul de Fizică Aplicată (Applied Physics Laboratory – APL) şi de Southwest Research Institute din Statele Unite, sonda New Horizons, care are dimensiunea unui pian de concert, a fost lansată pentru a studia planeta Pluto şi cele cinci luni cunoscute ale sale, Charon, Hydra, Nix, Styx şi Kerberos, dar şi cel puţin încă un obiect din Centura Kuiper, centura de comete, planetoizi şi asteroizi aflată la marginea sistemului solar, dincolo de orbita planetei Neptun.

Misiunea sondei New Horizons este considerată printre cele mai importante din istoria recentă a explorării sistemului solar, fiind pentru prima oară din anii ’80 ai secolului trecut când am avut posibilitatea de a vedea de aproape o lume cu totul nouă din Centura Kuiper de obiecte transneptuniene.

Imaginile lui Pluton de care dispuneam erau fie foarte vagi, la rezoluţii mici, din cauza distanţei uriaşe faţă de Terra, fie “portrete robot” pe baza datelor cunoscute despre acest corp ceresc.

În plus, faptul că a fost trimisă o sondă în 2006 la o întâlnire după mai bine de 9 ani cu o planetă pitică aflată la 5 miliarde de kilometri distanţă reprezintă în sine o importantă realizare tehnologică. Perioada de revoluţie a planetei Pluto este de 248 de ani pământeni – în consecinţă, ultima dată când Pluton s-a aflat în aceeaşi poziţie pe orbită cu cea de la întâlnirea cu New Horizons a fost în anul 1768 – cu un an înainte de naşterea lui Napoleon Bonaparte – pe când Pluton nici nu fusese descoperită. De altfel, această planetă pitică a fost descoperită abia în 1930.

Importanţa acestei misiuni este asigurată şi de obiectivul ei ştiinţific, privind înţelegerea condiţiilor în care s-a format sistemul nostru solar, în urmă cu aproximativ 4,6 miliarde de ani. Conform planetologilor, Pluto s-ar fi format în acelaşi timp cu principalele planete ale sistemului solar şi din aceeaşi materie primordială. Mai mult decât atât, este posibil ca această planetă pitică să se fi format la o distanţă mult mai mică faţă de Soare decât orbita ei actuală şi să fi avut o preistorie geologică similară Pământului şi celorlalte planete telurice din sistem. “Cunoaştem faptul că şi Pământul a trecut prin acest stadiu de evoluţie în care Pluto s-a oprit. (Informaţiile noi despre Pluto) ne vor ajuta să aflăm lucruri necunoscute din trecutul planetei noastre”, conform lui Alan Stern, coordonatorul ştiinţific al acestei misiuni.

În prezent New Horizons îşi continuă drumul prin Centura Kuiper (centura de asteroizi, planetoizi şi comete rămase de la naşterea sistemului solar dincolo de orbita planetei Neptun), spre 2014 MU69, un obiect îngheţat cu diametrul mai mic de 45 de kilometri – un pitic prin comparaţie cu Pluto, al cărei diametru este de 2.370 de kilometri. Acest obiect se află la 1,6 miliarde de kilometri distanţă de Pluto, care, la rândul său, se afla la 4,7 miliarde de kilometri distanţă de Pământ în momentul întâlnirii cu sonda New Horizons.

Atât Pluto cât şi 2014 MU69 fac parte din Centura Kuiper, zonă de la frontiera sistemului solar în care se află zeci de mii de planetoizi, asterizi şi comete, unele foarte mici şi altele, ca Pluto, suficient de mari pentru a fi catalogate drept planete pitice. Astfel, “noua misiune” a sondei a început la 22 octombrie 2015, când New Horizons a început manevrele de poziţionare spre planetoidul 2014 MU69. În luna iulie a acestui an sonda va intra în faza de apropiere de planetoid, instrumentele sale de bord fiind trezite din starea de hibernare. Conform calculelor NASA, New Horizons va survola planetoidul 2014 MU69 la 1 ianuarie 2019.

Spre deosebire de Pluto, care prezintă semne de activitate geologică şi are o suprafaţă care este permanent remodelată, planetoidul 2014 MU69 este practic neschimbat de la formarea sa. Astfel de obiecte mici se pare că au reprezentat materia primă din care s-au format planetele pitice din Centura Kuiper. 2014 MU69 este unul din cinci obiecte similare ce au fost descoperite în 2014 prin intermediul Telescopului Spaţial Hubble. El a fost ales pentru că se află pe o traiectorie mai apropiată de direcţia de deplasare a sondei spaţiale, nefiind nevoie de un consum de combustibil foarte mare pentru schimbarea direcţiei.

Conform datelor transmise de sondă, oamenii de ştiinţă au stabilit că Pluto are o rază de 1.187 de kilometri, fiind puţin mai mare decât se credea iniţial. În plus, New Horizons a descoperit “diversitatea formelor de relief ale lui Pluto”, printre care şi crusta acestei planete pitice care este foarte bogată în apă îngheţată. Craterele de impact marchează o mare parte din suprafaţa lui Pluto, unele dintre ele având peste 200 de kilometri în diametru. Unele dintre aceste cratere strălucesc datorită depozitelor de gheaţă formate de-a lungul timpului pe margini şi în interior. Cthulhu Regio – o regiune foarte întunecată aflată la sud-vest de deja celebră zonă în formă de inimă, Tombaugh Regio – este partea cu cele mai multe cratere şi prezintă şi semne ale activităţii tectonice.

“Inima” din Tombaugh Regio este ruptă în două: câmpiile plane, relativ netede de la vest au primit denumirea Sputnik Planum, iar deocamdată în această regiune nu a fost identificat nici măcar un singur crater de impact. Faptul că numărul craterelor diferă în funcţie de regiunile acestei planete pitice are legătură cu vârsta diferită a scoarţei din aceste regiuni, conform studiului. Cu cât sunt prezente mai multe cratere, cu atât scoarţa este mai bătrână şi mai inactivă sau “moartă”, cum spun oamenii de ştiinţă – aşa cum putem vedea pe Lună. Planetologii nu au identificat încă fenomenele care duc la reînnoirea şi remodelarea scoarţei, acoperind craterele, în regiunile tinere şi active, aşa cum este zona Sputnik Planum.

Nu în ultimul rând, Pluto este o planetă cu un colorit bogat. Camera color a sondei New Horizons a surprins “spectaculoasa diversitatea coloristică” a acestei planete pitice. Astfel, Cthulhu Regio are culoarea roşu închis, în timp ce partea vestică a “inimii” Tombaugh Regio are un colorit roşu deschis spre roz, iar partea estică a sa este chiar şi mai deschisă la culoare. Aceste culori sunt rezultatul modului în care nişte compuşi organici denumiţi tholine reflectă lumina. Tholinele se formează atunci când azotul şi metanul se separă sub efectul razelor ultraviolete ale Soarelui şi apoi se recombină formând macromolecule complexe.

Cea mai mare lună a lui Pluto, Charon, era şi mai puţin cunoscută decât Pluto înaintea acestui survol istoric al sondei New Horizons. Având jumătate din diametrul lui Pluto, această lună este foarte greu de studiat de la distanţă. Oamenii de ştiinţă au aflat că Charon nu este un satelit mort, pe care nu se mai întâmplă nimic, aşa cum este Luna, ci este o lume cel puţin la fel de diversă ca şi Pluto şi prezintă la rândul său semne de activitate geologică.

Studiul lui Charon, pornind de la informaţiile transmise de sonda New Horizons, a dezvăluit o lume cu o “geologie complexă”, de la regiuni fragmentate de numeroase cratere până la câmpii netede, dar şi canioane şi linii de falie masive, suprafeţe cu strălucire variabilă (deşi nu prezintă un colorit la fel de bogat ca Pluto), precum şi o uriaşă pată întunecată aflată în jurul Polului Nord, care-i conferă ceva din aerul celebrei Stele a morţii (Death Star) din seria “Star Wars”.

La fel ca şi Pluto, Charon păstrează urmele numeroaselor bombardamente suferite de-a lungul timpului. Echipa New Horizons este de părere că o parte dintre aceste cratere (în special cele localizate în aşa-numita Vulcan Planum, la sud-est de masivele canioane de la suprafaţa lui Charon) par să aibă cel puţin 4 miliarde de ani vechime, apărând probabil în perioada aşa-numitului “Mare bombardament târziu” (Late Heavy Bombardment – LHB – o perioadă teoretică a istoriei Sistemului Solar, întinzându-se aproximativ de la 4,1 până la 3,9 miliarde de ani, în timpul căreia s-ar fi produs o notabilă creştere a ciocnirilor meteorilor sau ale cometelor cu planetele telurice). La suprafaţa lui Charon există şi o vastă reţea de canioane, în special în emisfera sudică a satelitului, cele mai mari dintre ele, Macross Chasma şi Serenity Chasma, întinzându-se pe 1.050 de kilometri. În cea mai lată zonă a sa, Serenity Chasma măsoară 60 de kilometri şi are o adâncime de până la 5 kilometri.

Coloritul lui Charon este “mult mai limitat decât al lui Pluto”, însă regiunea boreală este “în mod distinct roşie”, conform cercetătorilor. Această culoare specifică acestei regiuni poate fi legată de prezenţa anumitor compuşi chimici care, atunci când sunt expuşi luminii şi radiaţiilor solare, în perioada anotimpurilor mai calde, se transformă în tholine, asemenea celor de pe Pluto. De asemenea, o altă posibilă explicaţie este că suprafaţa lui Charon are o compoziţie diferită faţă de subsolul acestei luni, iar cele două compoziţii au fost fost amestecate în urma unui impact cu un asteroid masiv.

Sonda New Horizons a realizat şi măsurători ştiinţifice ale lunilor mai mici ale lui Pluto: Nix, Hydra, Styx şi Kerberos. Nix este o lună mică şi alungită, măsurând doar 49 de kilometri lungime şi 32 de kilometri lăţime – de fapt nimic mai mult decât un asteroid rămas captiv în capcana gravitaţională a lui Pluto. Proprietăţile reflexive ale lui Nix indică faptul că această lună minusculă este cel mai probabil acoperită de apă îngheţată. Hydra este de asemenea o lună non-sferică, măsurând 43 kilometri pe 33 de kilometri. La fel ca şi în cazul lui Nix, este posibil ca suprafaţa sa să fie acoperită cu apă îngheţată.

După ce sonda îşi va încheia periplul prin Centura Kuiper şi dacă va fi într-o stare bună de funcţionare, NASA ar putea lua decizia unei noi prelungiri a misiunii şi pentru spaţiul interstelar. Până la urmă, indiferent dacă misiunea va obţine sau nu finanţări suplimentare, New Horizons se îndreaptă spre ieşirea din heliosferă. Oamenii de ştiinţă sunt de părere că sonda va dispune de suficientă energie pentru a păstra legătura cu Pământul pentru următoarele câteva decenii şi ar fi extraordinar dacă ar putea fi reluate măsurătorile realizate de sondele Voyager 1 şi Voyager 2 de la ieşirea din sistemul solar şi pătrunderea în spaţiul interstelar.

Cele mai citite

Trafic blocat pe DN 6, în Bragadiru. Un motociclist a accidentat mortal un pieton

Centrul Infotrafic al Poliţiei Române informează că, joi seara, pe DN 6, în localitatea Bragadiru din judeţul Ilfov, un motociclist a accidentat mortal un...

Copilul tău și-a pierdut pofta de mâncare? Iată ce trebuie să faci!

Lipsa de apetit la copii reprezintă o problemă comună, care adesea îngrijorează părinții. Este esențială o abordare atentă și informată pentru a identifica cauzele...

Guvernul ia noi măsuri privind sistemul electronic RO e-Factura

Guvernul ia joi noi măsuri privind sistemul electronic RO e-Factura, premierul Marcel Ciolacu anunţând că va fi prelungită cu două luni, până la 31...
Ultima oră
Pe aceeași temă