Incendiile forestiere provocate natural, dislocarea și topirea ghețarilor din regiunile polare sau pur și simplu dispariția unor surse de hrană sunt doar câteva aspecte ale încălzirii globale care provoacă natura împotriva naturii.
Gheața de pe coastele Antarticii se topește cu o viteză mai mare decât cea estimată inițial. Cercetătorii americani care au analizat imagini surprinse din satelit pe o perioadă de 18 ani, au observat că gheața din jurul continentului scade cu 310 km3 anual. În unele zone gheața a pierdut aproximativ 18% din grosime, iar cercetătorii afirmă ca dacă acest fenomen va continua, până în 2100 nivelul Oceanului Planetar ar putea crește cu 70 de centimetri.
În Antarctica, la Cap Denison, încălzirea din ultimii ani mută la propriu ghețarii din loc. Un iceberg gigant de dimensiunile orașului Roma a eșuat pe țărmul Golfului Commonwealth în anul 2010, eveniment care forțează pinguinii din specia Adelie să călătorească aproape 60 de kilometri pentru a-și procura hrana din Ocean. Dacă în anul 2011 populația de pinguini număra circa 160.000 de exemplare, până în decembrie 2013 aceștia au rămas numai 10.000, potrivit specialiștilor. Astfel, în aproximativ 20 de ani, populația de pinguini va dispărea complet dacă icebergul B09B nu se dislocă de pe coastă. Aparent, acest iceberg a plutit în zona țărmului timp de două decenii, însă în urmă cu șase ani s-a lipit de un ghețar costier, blocând practic ieșirea la mare a păsărilor.
Nici soarta pinguinilor imperiali nu pare a fi mai fericită. Cea mai înaltă specie de pinguini din lume riscă să își reducă drastic numărul în principiu din același motiv: schimbările structurii calotei glaciare din Antarctica. Topirea banchizelor de gheață reduce în același timp sursa de hrană a pinguinilor, crustaceul din specia Krill, care se hrănește la rândul său cu algele de pe fundul ghețarilor plutitori. Astfel, odată ce icebergurile se topesc, coloniile de Krill dispar și ele, iar viața pinguinilor imperiali e pusă în pericol. Potrivit studiilor, polulația de pinguini imperiali ar putea să scadă până în anul 2100 cu o treime.
Arbori de 1.000 de ani mistuiţi de flăcări
Mai la nordul Antarcticii, în Tasmania, paradisul insular din sud-estul Australiei, totodată cel mai mic stat al țării, anul 2016 a început cu o tragedie. Peste 42.000 de hectare de pădure, cu arbori vechi de 1.000 de ani, aflată în patrimoniul natural mondial, au fost făcute scrum de incendii. Tasmania a trecut recent printr-o perioadă fără precipitații. Datorită răcirii frontului atmosferic din estul Oceanului Indian, ploile de primăvară au lipsit aproape complet.
Meteorologii au confirmat că a fost cea mai uscată primăvară înregistrată vreodată. Perioada a coincis însă cu sosirea frontului atmosferic El Niño din sudul Oceanului Pacific, care provoacă veri toride, iar suprapunerea celor două a stors de umezeală vegetația. A urmat o lună decembrie neobișnuit de fierbinte, iar atunci când ploile au venit în sfârșit, însoțite de descărcări electrice, pădurile s-au aprins. Între 1993 și 2003, silvicultorii parcurilor naturale din Tasmania s-au luptat cu 17 incendii provocate de fulgere. În deceniul care a urmat s-au luptat cu 30, ceea ce i-a determinat pe specialiști să afirme că regimul incendiilor s-a modificat.
În regiunea Victoria, vecină Tasmaniei, incendiile naturale apăreau o dată la 75 de ani, însă în ultimul secol fenomenul a revenit la fiecare 20 de ani. Practic, incendiile naturale reprezintă acum cel mai mare pericol pentru aceste monumente ale naturii, situație care s-ar putea agrava în viitor, potrivit specia-liștilor. În Australia, dar și prin alte locuri în jurul lumii, incendiile forestiere provocate de furtuni s-au înmulțit, iar stoparea lor este o sarcină teribilă pentru autori-tăți, multe zone fiind complet nepopulate.
