Datorită unui antrenor inimos, care a preferat să rămână alături de copiii pe care i-a învăţat de mici să joace fotbal, în Giuleşti încă se aude „Glasul roţilor de tren”, cu toate că echipa mare a dat faliment.
După ce Rapid Bucureşti nu a fost admisă în Liga I, unde se calificase prin efortul jucătorilor şi al antrenorului Dan Alexa, părea că totul s-a sfârşit în Giuleşti.
Ei bine, nu a fost deloc aşa. AFC Rapid s-a înscris în Liga a V-a zonală şi a luat-o de la capăt, ca în 1923. Totul a fost posibil graţie lui Mihai Iosif, secundul lui Dan Alexa la echipa mare, care a refuzat să plece alături de acesta în Liga I şi a preferat să rămână alături de adolescenţii pe care-i cunoştea de când erau de-o şchioapă.
Acum, echipa este formată numai din fotbalişti foarte tineri – cel mai mic are 17 ani, iar cel mai mare 20. Se simte lipsa de experienţă, dar ea este compensată de entuziasmul jucătorilor, chiar dacă aceştia nu primesc salarii şi nici prime de meci, iar după primul sezon în Liga a V-a, AFC Rapid este neînvinsă, ba chiar a bifat şi scoruri astronomice în unele partide.
Mihai Iosif este în Giuleşti de la şapte ani
„Am rămas aici pentru a ţine în viaţă spiritul Rapidului. Sunt aici, în Giuleşti, de la şapte ani. Pentru mine, Rapid e parte din viaţa şi din inima mea. Intenstitatea emoţională e aceeaşi, şi în Liga I, şi în Liga a V-a. Echipa este sudată, compusă din băieţi de caracter, toţi rapidişti”, a declarat pentru România liberă Mihai Iosif. Antrenorul îşi mărturiseşte visul: în viitor Rapidul să câştige campionatul, iar echipa să fie compusă din copii născuţi şi crescuţi în Giuleşti.
Iosif spune că este o perioadă dificilă pentru jucători, mai ales că majoritatea lor susţine în acest an şcolar bacalaureatul. „Punem antrenamentele în funcţie de orarul lor. Le-am spus să nu lase şcoala cu niciun chip”, a precizat el.
Mihai Iosif aşteaptă ca marile glorii ale Rapidului să se alăture acestui club, chiar dacă acum el este în Liga a V-a. Un apel la mobilizare în acest sens a făcut şi George Ursescu, tatăl unuia dintre titularii de la AFC Rapid, fundaşul Octavian Ursescu, care a transmis pe site-ul oficial al clubului, 1923.ro, un pentru Pancu, Daniel Niculae şi Săpunaru, trei mari legende ale clubului din Giuleşti: “Vreau doar ca aceste embleme ale Rapidului, Pancu, Săpunaru, Niculae să vină la antrenamente, în vestiar, după meci. Bineînţeles, în funcţie de timpul lor liber. Să vină mai aproape de această echipă, să-i întrebe de juniorii care promit, pe Mihai Iosif sau Silvian Dobre… Să le povestească despre perioada în care erau ei la Rapid, să le împărtăşească din experienţa lor! Şi copiii vor fi mişcaţi că au dat mâna cu jucătorii visurilor lor. Un rapidist 100 la sută, Niki (Nicolae Vasile) a venit la antrenamente şi meciuri. A vorbit cu Iosif şi Dobre, cu toţi jucătorii. Şi dacă pot ajuta şi altfel… Noi mai credem în Moş Crăciun! Mulţumesc!”.
Un drum greu de parcurs până la Moş Crăciun
Dar până să vină Moşul, pentru copiii care s-au format la Rapid şi pentru părinţii lor a fost o perioadă nu tocmai uşoară, chiar dacă atunci clubul era (zice-se) pe cai mari. De la vârste fragede viitorii fotbalişti au fost nevoiţi să renunţe la multe plăceri ale copilăriei pentru a ajunge unde-şi doreau.
Vacanţele erau scurte, în timpul anului şcolar erau nevoiţi să ajungă la antrenamente, fie toamnă, fie iarnă, iar părinţii lor să bage mâna adânc în buzunare. Aceştia din urmă se feresc să vorbească despre această perioadă, pentru a nu-i supăra pe foştii conducători şi antrenori ai clubului, dar şi pentru că, spun ei, vor să trăiască în prezent, lăsând trecutul în spate.
Totuşi, România liberă a reuşit să afle din alte surse, chiar din interiorul clubului de fotbal, ce efort presupunea pentru un părinte să-şi ţină copilul la club. În primul rând, lunar se plătea o cotizaţie de 100 de lei, care se duceau la închirierea terenului pentru antrenament – vara teren de iarbă, iarna aşa-numitele „baloane” (teren acoperit, cu teren sintetic).
Apoi, din când în când trebuia cumărată o geantă de antrenament de firmă, care costa în jur de 450 de lei, plus echipamentul – încă 170 de lei. Acestora li se adăugau „mărunţişuri” ca ghete, jambiere, trenuniguri, totul în funcţie de anotimp.
Ce-i drept, taxa pentru teren şi medicul prezent la meciurile oficiale era suportată de clubul Rapid, dar în seama părinţilor rămâneau toate celelalte cheltuieli, care le încărcau serios bugetul.
Banii s-au dus. Problema este că vor fi în continuare alţi părinţi care vor cotiza la greu pentru visul copiilor lor de a deveni fotbalişti, iar după ce au depăşit vârsta de 18 ani nu mai există campionat de tineret. Dar avem în schimb echipă naţională de U21…
