FOTO Ultima redută a celor care au „dezertat” din Vama Veche. Şapte ani în 2 Mai fără Nudy Bar

de Adrian Bărbulescu , 02 septembrie 2017 - stire actualizata la ora 09:27, 03 septembrie 2017

Cei care nu voiau să fie părtaşi la transformările din Vama Veche s-au „refugiat” pe plaja de nudişti din 2 Mai, iar cartierul general era la „Nudy Bar”, o terasă la câţiva metri de malul mării.

La finele anilor 90 şi începutul anilor 2000, nucleul dur din Vama Veche, cei care nu se mai regăseau în ceea ce se întâmpla în sudul extrem al litoralului, s-a mutat puţin mai înspre țară, în 2 Mai.

În acest sat, care ţine, ca şi Vama Veche, de Primăria Limanu, nu ajunsese încă nebunia din sud. Oamenii erau mult mai liniştiţi şi aşezaţi, preţurile rămăseseră la niveluri decente, muzica nu urla în difuzoare la maximum.

Pentru cei care se „refugiaseră” din Vamă, locul ideal a fost plaja de nudişti, acolo unde imediat s-a format o comunitate în jurul terasei care se numea, cum altfel, Nudy Bar. Muzică de calitate, bere ieftină, meniuri la preţuri rezonabile, distanţă minimă faţă de plajă, unde erau corturile.

Puţini erau cei care făceau plajă în sensul clasic al cuvântului, stând pe prosopul pus pe nisip. Majoritatea îşi făcea veacul pe terasa de la Nudy Bar, unde discutau politică şi alte subiecte la ordinea zilei cu o bere în faţ. Abia când se încingeau din cale-afară coborau pe plajă şi se aruncau în mare.

Mulţi dintre tinerii din anii 90 se maturizaseră între timp, unii aveau copii şi îi aduceau tot pe plaja din faţa Nudy Bar. Copiii se zbenguiau pe plajă, sub supravegherea părinţilor aflaţi pe terasă.

Începutul sfârşitului

În urmă cu şapte-opt ani însă, şi această ultimă redută a boemiei la malul mării a început să se clatine, apoi s-a prăbuşit. Totul a început cu o vizită a ministrului Turismului de la acea vreme, Elena Udrea, care s-a arătat oripilată de acest tip de turism – nu semăna deloc cu ce văzuse ea la Mamaia şi pe Coasta de Azur. Nu a trecut nici un an de zile şi terasa s-a închis din dispoziţia primarului. Patronul, nea Florin, era prea slăbit să se mai lupte – tocmai îi murise fiica, la numai 17 ani, de leucemie – aşa că a cedat.

De situaţie a profitat din plin patronul pensiunii-restaurant Micul Golf, aflată la o distanţă de 50 de metri, care a rămas fără concurenţă, şi preţurile au explodat. O bere la pahar costă astăzi 6,5 lei, iar una la sticlă nu poate fi cumpărată cu mai puţin de 7 lei, o tochitură dobrogeană ajunge 22 de lei, iar o omletă – 12 lei. Porţia de 150 de grame de hamsie, cândva considerată mâncarea săracului de la malul mării, costă astăzi 15 lei.

Muzica este în continuare bună, oamenii sunt de bună calitate, dar trebuie să ai portofelul burduşit pentru a-ţi permite să-ţi faci veacul pe aici. Acum boemia costă. Deh, cerere mare, ofertă mică!

Pentru nostalgici, România liberă prezintă în continuare două amintiri ale unor jurnalişti care au fost vară de vară pe terasa de la malul mării, până în 2011, ultimul an când a funcţionat.


 

O furtună a trezit solidaritatea

Era prin august 1999-2000, când o vijelie iscată din senin a măturat cea mai mare parte a corturilor de pe plaja de la Nudy Bar. Unele erau îngămădite la buza malului, altele în fața terasei. Câțiva oameni căutau să-și recupereze lucrurile și corturile zburate de vânt. Cei care nu au fost afectați de furtună ajutau pe cine puteau. După vreo 20 - 30 de minute de muncă pe plajă rentru reancorarea corturilor, terasa de la Nudy Bar se umple, se comandă bere, vodcă și vin, fiecare după preferințe. Și încep discuțiile. În special despre  muzică și ceva politică. De vijelia care a ridicat corturile de pe plajă nu amintea nimeni nimic. A fost și a trecut.

Oamenii au venit la mare să se simtă bine. Așa arăta colțul boemilor din 2 Mai de fiecare dată. Nu trebuia să vină vreo vijelie ca ei să se ajute unul pe altul. Mulți se cunoșteau deja, pentru că își petreceau vara la Nudy Bar de ani buni. Aveau tot ce le trebuie. Plajă, mare, bere, mâncare bună și muzică și mai bună. Centrul de comandă era sub acoperișul din lemn și azbest al terasei. Locul unde berea sau vinul aveau alt gust, pentru  că erau băute cu plăcere de oameni frumoși. Fiecare în felul lui. Acolo răsărea și apunea soarele, acolo era sufrageria și bucătăria (și acum simt gustul ciorbei de pește gătite la Nudy Bar) și tot acolo găseai pe cineva să ofere sau să ceară o bere. Așa trecea vara an de an până când terasa a fost desființată, iar turismul „organizat” își făcea loc în golful în care era adăpostul pescarilor din 2 Mai. Ce-i drept, au rămas corturile. Chiar acolo unde berea are alt gust, iar răsăritul și apusul sunt altfel. (Florel Manu, jurnalist New Money)

Discuţii despre independenţa Justiţiei

La Nudy Bar am ajuns prima oară prin 2005, după ce am mers cu niște prieteni la 2 Mai. Eram un grup de patru persoane și când am ajuns pe terasă am fost surprins de cât de repede ne-am integrat în grupul de oameni care stătea la mese cu o bere în faţă. Toate lumea vorbea cu toată lumea, era o amiciție generală, în ciuda faptului că oamenii aveau păreri diferite.

În difuzoarele de pe terasă se auzea în special rock sau blues - iar oamenii vorbeau atât de tare cât să lase sunetul muzicii să se combine cu cel al valurilor mării. În 2009, am ajuns la mare împreună cu niște prieteni și m-am cazat în sat. Ziua o petreceam pe plajă și, bineînțeles, la Nudy Bar. Pe terasă am făcut cunoștință cu un coleg de la Cotidianul care stătea cu cortul pe plajă. Avea câteva zile de concediu și venise singur să se liniștească la 2 Mai.

Am intrat în vorba cu el și am înțeles că la ziar se ocupa de Politică și Justiție. Scrisese zeci de articole pe tema noilor legi privind Justiția care fuseseră promovate recent de Monica Macovei. Am început să discutăm despre noul pachet legislativ și despre numirea în fruntea Parchetului general a Laurei Codruţa Kovesi, în timp ce sorbeam fiecare dintr-un pahar de bere. Deși aveam puncte de vedere diferite, eu nefiind un susținător al lui Traian Băsescu și al Monicăi Macovei, discuția nu era contondentă, violentă, ci fiecare încerca să vină cu argumente pentru a-și susține poziția. Am discutat timp de mai multe ore, fără să știm când s-a făcut noapte.

Ne-am dat seama că trebuia să ne retragem când barul se închisese - voiam să mai bem câte o bere. Așa că amicul meu de o zi s-a dus să doarmă în cort, iar eu mi-am luat picioarele la spinare și m-am îndreptat către gazda unde stăteam.  Am revenit de mai multe ori la 2 Mai de atunci, dar atmosfera de la Nudy Bar nu am mai găsit-o la nici o terasă de pe plajă.  (Mihai Simionescu, redactor Agerpres)

Comentarii

Ultima ora

anunturi mica publicitate
Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te pentru a primi cele mai importante titluri pe e-mail.

Copyright © 2014. Toate drepturile rezervate RomaniaLibera.ro

Dezvoltat de Bluebay Design