O poveste de Hollywood din Canada. Mama a emigrat după Mineriadă, fiica ne duce la Olimpiadă

de Grigore Cartianu , 02 martie 2017 - stire actualizata la ora 22:00, 01 martie 2017

Luciana și Amanda Stan sunt două românce extraordinare, care trăiesc la Toronto, în Canada. Luciana are o poveste de film hollywoodian. Fiica sa, Amanda, are profilul unei mari campioane. Împeună fac o echipă formidabilă.

Luciana Stan a emigrat în 1990, ajungând în Canada după o escală de trei ani în Suedia. Amanda Winona Stan s-a născut în 2001, la Toronto, dar vorbește foarte bine românește și ne reprezintă țara în marile concursuri de patinaj artistic, pe banii mamei sale.

Așa începe o poveste despre ambiție, pasiune, muncă, talent și un strop de patriotism. Dar dintr-ăla pur, adevărat, nu vorbăria goală a politicienilor.

„Am plecat pentru o -săptămână și m-am întors după 7 ani!“

Luciana Stan: „Am plecat în 1990, imediat după Mineriada din 13-15 iunie. Am suferit o mare dezamăgire, pentru că speram la schimbări mai mari, îmi doream o Românie care să se desprindă mai repede de comunism și să evolueze spre democrație. Mi-am făcut multe vise pe timpul manifestației din Piața Universității, dar FSN-ul ne-a adus minerii, i-a instigat să ne bată. Personal, nu am luat nicio bâtă pe spinare, dar am văzut ce au pățit alții. Eu am scăpat cu fuga, m-am ascuns.

Atunci mi-am pierdut orice speranță în țara asta. Am zis: gata, nu mai suport! Îmi amintesc cum spuneam noi atunci, câtă candoare aveam: «Noi venim cu o floare, voi cu bâte și topoare». Din păcate, au învins bâtele și topoarele. Mă dezamăgise și rezultatul alegerilor din 20 mai 1990, când am votat cu Radu Câmpeanu, mai candida și Ion Rațiu, dar a câștigat Ion Iliescu cu peste 80%.

Eu aveam o situație bună: lucram la Radio, la econo-mic-contabilitate, eram și studentă la ASE. Dar am hotărât să plec. A fost și inconștiența tinereții. Mulți prieteni mi-au spus: «Unde te duci tu? Ce lași și unde pleci? Ești inconștientă!»

Eram cu un prieten. Le-am spus părinților că plecăm într-o vacanță și ne întoarcem peste o săptămână. Eu m-am întors după șapte ani, în 1997!“

Vânzătoare, contabilă, medic

Luciana continuă să foreze în amintirile aspre ale anilor ’90, când totul se colora în nuanțe sumbre, iar România părea o țară a pierzaniei.
„Am plecat ilegal în Suedia, unde am stat trei ani. Aflasem că în Suedia se poate ajunge mai ușor, alte țări erau mult mai închise. Am mers cu trenul până în Germania, iar de acolo am trecut cu feribotul în Suedia. Nu a fost deloc ușor. Ne-au dat locuință, ceva bani de buzunar, dar nu aveam voie să lucrăm.

Din Suedia am aplicat pentru Canada, care accepta emigranți pe baza unui program. La aplicație aveam de ales între Montreal și Toronto. La Montreal, în statul Quebec, era obligatorie cunoașterea limbii franceze; or, eu nu o știam. De aceea am ales Toronto, statul Ontario, unde se vorbește engleza. Am așteptat trei ani până când mi-a venit acceptul pentru Canada. I-am povestit Amandei toate astea, o fascinează, îmi spune să scriu o carte. Și poate că o voi scrie într-o bună zi…

Primii ani în Canada au fost grei, cu multe griji și multe spaime. Am căutat de lucru, aveam nevoie de bani, aș fi lucrat orice. Nu conta că aveam ASE-ul, prima dată am lucrat într-un magazin de pie-lărie, ca vânzătoare. Apoi am găsit un job în contabilitate. Dar eu de mică, în România, mi-am dorit foarte mult să fiu doctor. Am vrut să fac Medicina, dar n-a fost să fie. În Canada am devenit din ce în ce mai fascinată de medicina alternativă. Am studiat în paralel medicina alternativă, iar după câțiva ani mi-am deschis propriul cabinet. Asta practic și în prezent: osteopatie, homeopatie, tratamente de energie… Din fericire, lucrurile au mers bine, am o bună reputație, oamenii au încredere în mine, îmi fac meseria cu pasiune“.

Primul concurs, prima medalie de aur

Luciana Stan vorbește despre întâlnirea fiicei sale cu patinajul. Cum s-a întâmplat? Când? De ce patinaj și nu alt sport?

„Amanda a început să patineze de la patru ani și jumătate. Totul are legătură cu faptul că patinajul a fost o mare iubire a mea, în România anilor ’70, dar nu am avut mari posibilități de antrenament. Când Amanda era încă micuță, i-am pasat ei această pasiune a mea pentru patinaj. Am zis: hai să încercăm, poate se prinde ceva.

Până atunci mai încercasem și altceva cu ea – și înot, și balet –, dar nu-i plăcea sub nicio formă. S-a dus de două-trei ori și a renunțat. În schimb, întâlnirea cu patinajul a fost ceva special pentru ea. I-a plăcut de la început, mergea la antrenamente cu tragere de inimă. Decisivă a fost prima competiție, la șase ani, la Scarborough, în Toronto. Amanda a câștigat acel concurs zonal, la care au participat zeci de copii. A luat medalia de aur, era în al nouălea cer“.

Amanda retrăiește acele prime emoții: „Câștigasem primul meu concurs, eram fascinată. Mi-a dat mare încredere, am prins curaj să merg mai departe. Apoi am început să particip la competiții în mod regulat“.

Magnetul Olimpiadei

Anii au trecut, Amanda devenea tot mai dezinvoltă pe gheață, se profila o carieră internațională, dar pentru mama sa a apărut o nouă dilemă: Canada sau România?

Luciana Stan: „Amanda fusese selecționată să reprezinte Canada la concursuri internaționale, făcea parte din echipa de elită a Canadei. Dar eu, cu suflet de român, m-am gândit că România n-a fost prezentă niciodată la Olimpiadă în concursul feminin de patinaj artistic. Fetele au mai ajuns la campionatele mondiale, europene, dar niciodată la Olimpiadă. În concursul olimpic au ajuns doar băieții. M-am consultat cu Amanda, ne-am gândit că ar fi extraordinar: dacă ar reuși, ar scrie istorie!

Am contactat federația de patinaj din România, să vedem dacă sunt interesați. Au zis OK, dar să ne rezolvăm situația cu federația canadiană. N-a fost ușor, pentru că Amanda reprezentase Canada, era legată prin regulament de Canada. A fost eliberată de federația canadiană, apoi verificată și acceptată de Federația Internațională de Patinaj. Abia după aceea a putut să reprezinte România într-un concurs internațional, desfășurat la Brașov, în 2013 – Crystal Skate“.

După Taiwan, ținta e Coreea de Sud

Dublă vicecampioană națională, Amanda Stan tocmai s-a întors de la Erzurum, din Turcia, unde a ocupat locul 9 la Festivalul Olimpic al Tineretului European (ediția de iarnă). La programul scurt, Amanda a fost chiar mai sus, pe locul 7. Sunt performanțe cu care România nu prea se întâlnește în patinajul artistic. În acest weekend, Amanda participă la campionatul național de juniori, iar luna viitoare va reprezenta România la Campionatul Mondial de juniori de la Taipei (Taiwan).

„După Taipei, voi concura la multe competiții de seniori, voi încerca să strâng puncte ca să mă calific la Olimpiada din 2018, de la Pyeongchang (Coreea de Sud)“, spune Amanda.

Mama sa, Luciana, o completează: „Amanda e printre cele mai tinere aspirante la un loc pe tabloul olimpic, regulamentul permite ca de la 15 ani să concurezi și la seniori. Va fi o concurență dură, dar așa se călește oțelul!“

Dacă va ajunge la Pyeongchang, Amanda ar fi printre cele mai tinere participante, la 17 ani. Își face socoteala: următoarele Olimpiade o vor găsi la 21, 25 și eventual 29 de ani, pentru acestea își face planuri.

Antrenori ruși de mare valoare

Discuția alunecă și spre costurile acestui hobby devenit performanță. Când e vorba de bani, Amanda face pasul înapoi (o piruetă elegantă, în care se simte recunoștința) și îi cedează „microfonul“ mamei sale.

Luciana Stan: „Patinajul e un sport costisitor. Este enorm de scump! Aceasta este dificultatea cea mai mare pe care trebuie s-o învingem. Trebuie să plătim costumele, patinele, accesul la patinoar, antrenorii, biletele de avion peste ocean, -cazarea la hotel… Eu o însoțesc pe Amanda peste tot, pentru că este încă minoră. Îi plătesc antrenamentele de la 4 ani și jumătate. La început erau două antrenamente pe săptămână, dar acum se antrenează șase zile din șapte – trei ore pe gheață, două ore în afara gheții. Costurile fiind mari, căutăm sponsori peste tot – și în Canada, și în România –, dar până acum n-am avut noroc. Cine știe, poate în viitorul apropiat… Ne-ar prinde bine un sprijin pentru a face față cheltuielilor. N-aș vrea ca, din motive financiare, să-i răpesc Amandei șansa de a reprezenta România și – de ce nu? – de a deveni o mare campioană“.
Amanda are doi antrenori, ambii ruși: Andrei Berezințev și Inga Zusev. „Au o școală de patinaj la Toronto, sunt extraordinar de buni. De când am mutat-o pe Amanda la ei, a progresat fantastic. Andrei l-a antrenat și pe francezul Brian Joubert, multiplu campion euro-pean. La coregrafie lucrăm cu o bulgăroaică, Vera“.

Și când vine vorba de modele din lumea patinajului, Amanda pomenește o rusoaică: Evghenia Medvedeva. Dar și o italiancă ajunsă la 30 de ani: Carolina Kostner. -Două campioane ale eleganței pe gheață.

Pictează și vinde tablouri

Amanda este un copil extrem de ocupat. Are noroc că patinoarul și școala se află aproape de casă, în Aurora (Great Toronto Area). „De la școală la patinoar fac cinci minute pe jos. O zi, pentru mine, arată așa: dimineața merg la școală, urmează trei ore pe gheață, la patinoar, revin la școală pentru o oră, apoi din nou la patinoar, pentru două ore de pregătire în afara gheții, la partea artistică, de dansuri. Seara ajung acasă frântă, dar tot îmi fac timp și pentru pictură, mă relaxează lucrul cu pensula“. 

Cinci ore pe zi la patinoar, șase zile din șapte, pentru două minute și jumătate la concurs (programul scurt). Sau pentru trei minute și jumătate (programul lung). Minutele în care se concentrează munca titanică de la antrenamente și ambițiile uriașe de a deveni o vedetă mondială.

Da, Amanda pictează. Și o face cu mare talent. Luciana oferă detalii, cu mândrie maternă: „În puținul timp liber pe care-l are, Amanda pictează, își vinde tablourile în Canada. Încearcă să contribuie și ea cât poate la costurile enorme pentru patinaj“.

Ce pictează Amanda? „Mai ales peisaje și flori, dar și portrete. Am făcut niște expoziții cu profesoara mea de artă. Am și un website, amandastan.com, unde pot fi comandate tablouri“.

Patinaj, pictură, arhitectură

Amanda a devenit un harnic pasager transatlantic. „Fac antrenamentele în Canada, iar la concursuri vin în Europa. E greu, pentru că trebuie să mă adaptez mereu la fusul orar“. Luciana, atentă și protectoare: „Plus că mai sunt și problemele pubertății“.

Hai să pun și o întrebare prostească: „Amanda, nu ți-e teamă că poți să cazi, la piruetele acelea amețitoare?“ „Nu! Mi-e teamă doar să nu «cad» în clasament! Vreau să fac exercițiul cât mai bine, să iau o notă cât mai mare“.

E înscrisă la un liceu deschis sportivilor de performanță. O parte din cursuri le face la școală, iar pe celelalte le face online. Teste și examene trebuie să dea ca toți ceilalți elevi, dar la cursuri găsește multă înțelegere. Doar așa poate să lipsească multe săptămâni, pentru a participa la concursuri.
Ce va face în viitor: patinaj sau pictură? „Acum, patinajul e pe primul loc. Când voi încheia cariera de patinatoare, voi merge spre arhitectură și voi continua să pictez“.

Profesoara de română: bunica

Ca și mama sa, Amanda are dublă cetățenie – canadiană și română. Vorbește bine limba română, deși a trăit doar în Canada. „Vorbesc română acasă, cu mama și cu bunica. Bunica nu știe prea bine engleza, și atunci, ca să ne putem înțelege, vorbesc eu româna cu ea. A fost o șansă pentru mine, altfel cu mama aș fi vorbit, poate, mai mult în engleză“.

Amanda concurează pentru România, cântă imnul României, dar nu se vede mutându-se definitiv la București. „Eu simt că sunt în egală măsură canadiancă și româncă. În Canada m-am născut și trăiesc, România e patria părinților mei. Cred că sunt norocoasă să am două patrii“.

Mama sa, în schimb, recunoaște uneori griul de care a fugit în urmă cu 27 de ani. „Când revin la București, mă deranjează dezorganizarea și mitocănia. În Canada, totul e stabilit foarte clar, cu o lună înainte, nimic nu este lăsat la voia întâmplării. În România se face multă improvizație. În privința mitocăniei, a bădărăniei, vă povestesc o mică întâmplare din aceste zile. Mergeam cu viteză legală în trafic, iar cel din spatele nostru claxona nervos, apoi ne-a depășit și s-a plasat în fața noastră. Punea frâne dese, încercând să ne șicaneze. Ne «pedepsea» pentru că am respectat legea!“

Și totuși… „În Canada îmi lipsește căldura românilor de acasă, care știu să și petreacă, să se bucure de viață. Canadienii sunt mai reci, mai distanți. De aceea, prietenii noștri apropiați, la Toronto, sunt români. Doar români“. 

Comentarii

  • komuves

    02 martie 2017 14:21

    A doua generatie de romani in Canada gusta drogurile ,lenea si nu mai au nimic din parintii lor ,dimpotriva au uitat ca au parinti ca psihologii ii invata sa nu aiba sentimente ca sa nu ajute pe cei care le-au dat viata ..Majoritatea psihologilor sunt diavoli ,daca ajungi la ei esti un om terminat ,mai rau ca ghicitoresele ,astia pana nu te storc de ultimul ban nu se lasa . .

    raspunde comentariului
  • IURES

    02 martie 2017 14:16

    ROMANII DIN cANADA SUNT IPOCRITI ,SLUGARNICI CU STRAINII ,LAUDAROSI SI CU NASUL PE SUS FATA DE CEI DIN ROMANIA .IN FINAL ,LA PENSIE TOT PRIN ROMANIA PETREC CA ACOLO NICI UN CAINE NU LE ARUNCA O VORBA .AM COLEGI DE MUNCA ROMANI CARE TOARNA LA SEFI ASA CUM AU FOST INVATATI DE ACASA .UNEORI VIN VARA IN VACANTE IN ROMANIA CA SA SE FUDULE CU HAINE SECOND HAND SI CU POZE DE LA CASELE ALTORA .SICTIR .

    raspunde comentariului
  • Relu din Montreal

    02 martie 2017 14:10

    Canada nu e tara laptelui si a mierii decat pentru romanii care au fost aici extrem de saraci si needucati .Oameni care au avut si o alta educatie si un mai inalt coeficient de inteligenta nu agreeaza sistemul de pile -ca in Romania ,universitatile ff scumpe , favoritismul ,nepotismul si mitiocania .Daca in Romania cineva ragaie sau bese pe strada e un nesimtit ,daca face asta in Canada ..e o alta cultura .Majoritatea celor pe care i-am cunoscut in Canada erau resemnati ,nu fericiti dar extrem de ipocriti si laudarosi fata de cei ramasi in tara ..Uitati-va la Hrusca ,vine in fiecare an sa culeaga bani de aici ca sa-i manance in Canada ,in Canada dracul e gri dar in Romania e negru .

    raspunde comentariului
  • Ciprian Bodnărescu

    02 martie 2017 7:44

    In primul rând transmit câte un mărțișor cu sănătate doamnei Luciana, fiicei, bunicii si tuturor doamnelor cu suflet care dau o sansa împlinirii acestei țări. Lucrez si eu printre străini și sunt bucuros să îmi reprezint tara cu mândrie. Stiu cât e de minunată chiar dacă acum este acoperită de zgura aceasta comunisto-lichelisto-liberală. Cred că poporul nostru are forta interioară civilizatoare si creatoare de modele. Bun articol.

    raspunde comentariului
  • dr.Samarescu

    02 martie 2017 7:08

    Le doresc succes.Sanatate si bucurii.Eu sunt in Germania,fiindca m-a prins invazia Bucurestiului,la Praga ,in iunie 90,cand mergeam spre Paris pentru organizarea Conferintei Nationale a organizatiei C.R.E.cere pe care o fondasem în 1986 .Eram satul de comunism dar si de "democratia originala".

    raspunde comentariului
  • Andrei

    02 martie 2017 2:18

    Grigore Cartianu care a scris acest articol nu e pe faza. Si eu am plecat din Romania, am copii si nepoti ce vin in vacanta in Europa dar nu viziteaza Romania si nu au nici o legatura cu Romani. Si asta e realitatea. A doua generatie de Romani se integreaza unde traiesc si Romania nu exista pentru ei. Canada e puternica in patinaj artistic si sa reprezinti Canada la Olimpiada e mare lucru. Parerea mea este ca Amanda nu are nici o sansa de a reprezenta Canada la Olimpiada si Romania este o alternative. Sper ca Amanda sa-si vada de scoala sa aiba o cariera dupa patinaj. Cei care pot face o cariera din patinaj cistiga destui bani in o cariera scurta, ca sa o duca confortabil pentru restul vietii. Din pacate, ca in orice sport profesionist, numai elitele au viata privilegiata.

    raspunde comentariului
  • Arthur

    02 martie 2017 0:36

    Si totusi Beatrice Hustiu a reprezentat Romania la Olimpiada si inca o patinatoare artistica in timp,asa ca Google nu a functionat ....in Canada!

    raspunde comentariului
  • Arthur

    01 martie 2017 23:15

    Si totusi Beatrice Hustiu a reprezentacRania la Olimpiada,asa ca Google nu a functionat ....in Canada!

    raspunde comentariului
  • Franjo Glavina - RESPECT PT DIASPORA PT ROMANII SI CROATII CETATENI AI ROMANIEI

    01 martie 2017 18:27

    Respect DIASPORA oriunde sunteti romani si etnici croati CETATENI ai ROMANIEI! SUNT MANDRU DE VOI! Bestiile comuniste sunt inca la putere. Va veni si ziua in care ele se vor bucura de multi ani cu sanatate la JILAVA. DIASPORA NU UITATI IN ROMANIA ESTE O LUPTA INTRE COMUNUSTII ANTI UE SI ANTI NATO si CEI CARE CRED IN DEMOCRATIE.

    raspunde comentariului
    • Mihai

      02 martie 2017 2:26

      In Romania nu sunt comunisti, sunt odraslele fostilor comunisti ce au ajuns bogatasi saracind biata populatie. Astia sunt mafioti nu comunisti. Acesti mafioti trebue bagati la puscarie si averile confiscate.

      raspunde comentariului
  • Franjo Glavina IN ATENTIA GRIG. CARTIANU AVETI TROLI AI RUSIEI IN REDACTIE!

    01 martie 2017 18:17

    Aveti TROLI AI RUSIEI IN REDACTIE CARE BLOCHEAZA COMENTARILLE ANTI PSD ALDE! TROLI AI RUSIEI - ce beneficiaza de spatiu nelimitat aici UBAFCA , Vladimir, Ilie Mihalteanu.Gr. CARTIANU ESTE BINE SA FACI CEVA PENTRU A POSTA SI NOI CEI CARE NU AM VOTAT PSD ALDE.

    raspunde comentariului
  • Marcel Rosca

    01 martie 2017 16:24

    M-a impresionat foarte mult povestea de viata a Lucianei si a ficei sale Amanda.Le urez din inima mult succes peste tot. Cu vointa si voia lui Dumnezeu se poate face orice.Si eu am "plecat" din Romania in 1984, fara prea multi bani in buzunar si cu durerea ca n-o voi mai vedea pe mama niciodata. Am dus-o greu la inceput, ani de zile fara documente, neavand voie sa parasesc localitatea.Dar pana la urma am reusit sa ma ridic un pic si sa supravietuiesc. MULT SUCCES AMANDA SI LUCIANA !

    raspunde comentariului
  • Poveste

    01 martie 2017 15:45

    Mitocanie este si-n canada dar poarta masca. Curios cat de repede au renuntat unii sa se mai strofoace pt tara lor dar acum se dau mari romani numai buni de pus la rana.

    raspunde comentariului
    • Jan

      01 martie 2017 18:35

      Suferi de sindromul "salam cu soia". Sunt convins ca ai votat cu alde pesedeaua sau tzepusa pru.

      raspunde comentariului
      • Parerea mea

        01 martie 2017 22:44

        Situtiile date sun complet diferite,cat despre psd-ul mereu castigator,tocmai asta e problema ca ft multi oameni iau povestile asa cum le vin "frumos ambalate"

        raspunde comentariului
      • King Street

        01 martie 2017 19:57

        Nu cred ca sufera atat de mult de sindromul Salam cu Soia, cat de sindromul Strugurilor Acrii. Insa sa il vezi ce vocal e, probabil, in problema ridicarii vizelor...

        raspunde comentariului
        • Sa fim seriosi!

          02 martie 2017 22:15

          Ridicarea vizelor despre care vorbesti nu e singura solutie pt. romanii "mitocani" care claxoneaza in trafic de a ajunge la struguri.

          raspunde comentariului
        • Adevarul despre canada corruption

          02 martie 2017 0:11

          E mafie invizibila in canada, o tara de falsi, drogati, e coruptie subtila si ascunsa, au scos multe situri care spuneau adevarata fata despre mafia cu imigranti, primarii etc. Era unul din situri care a fost scos pt a nu se afla adevarul, se numea sosquebec.com, dar mai e unul in engleza si la fel e in toata canada leavequebec.com ori quitterlequebec.com. Sau faceti pe Google 8reasons don't go in canada si veti vedea multe, eu am stat 15ani acolo si stiu ce spun, decit sa va spun minciuni mai bine spun adevarul, sint judecatori mafioti care acuza barbati doar pt a le lua casele feministele, judecatori pedofili, corupti, etc. Am o valiza de documente pt a demonstra injustitia din canada. Pe Google Injustice canada! Adevarul trebuie spus Romanilor, cei de acolo le e rusine sa spuna in ce minciuna traiesc acolo!

          raspunde comentariului
          • Mihai_Canada

            02 martie 2017 15:03

            Eu sînt de 25 de ani în Canada si mâ simt incomparabil mai bine decît dacâ as fi râmas în Romaneaua. Am cunoscut destui români care n-au putut sâ se integreze în societatea occidentalâ si acum, cum zice proverbul, unde nu-i ajunge îi pute ! Sigur câ existâ mafie mai ales în functia publicâ unde sînt posturi calde si unde intri destul de greu ca imigrant. Dar existâ sectorul privat unde trebuie sâ muncesti dar în nici un caz ca un sclav. Mai existâ încâ sefi, mai în virstâ, care preferâ nume cu rezonantâ... autohtonâ. Dacâ ai fi sef român în România ai angaja pe unul cu nume arab ? Hai sâ fim seriosi ! Eu cînd am putut, am pus pile la români ca sâ fie angajati si cam jumâtate dintre ei au fost niste lepre. Canada este o tarâ de imigranti si sînt obisnuiti cu ei iar populatia, mai ales tînâra generatie, este mult mai putin rasistâ decît românii.

            raspunde comentariului
            • Julius

              02 martie 2017 20:10

              BRAVO!!!!!!!!!! Domnule, daca v-as intalni, v-as strange mana! Ati spus exact adevarul-adevarat in doar cateva cuvinte. Si eu sunt de aproape 20 de ani aici si nimic din ceea ce ati expus in comentariul Dvs. nu este "pe langa". As vrea sa vad macar un oras in Romania, macar o comuna care sa se mandreasca cu faptul ca iti poti lasa o jucarie a copilului, tricicleta, sau snowblower-ul in fata casei fara grija ca a doua zi nu il mai gasesti. As vrea sa vad orasul din Romania in care iti lasi usa de la garaj deschisa si pleci la cumparaturi fara grija ca atunci cand te intorci il gasesti gol si casa devastata. Multi spun lucruri urate despre Canada... Probabil ca sunt strugurii prea acrii...O zi buna.

              raspunde comentariului
          • Jan

            02 martie 2017 13:35

            Marea problema a Canadei este premierul "Truditu", bastardul lui Fidel Castro. Comportamentul sau de oengutan eco, cu aplecare catre "rectilieni", "poliglote" si musulmani jihadisti va afecta viitorul uneia din cele mai frumoase tari . Mamica sa, o cunoscuta "parapanta" a anilor '80, a dat cu "dansa" in actori , cantareti si politicieni celebri si n-a ratat nici partea netaioasa a secerei si cicanului lui Fidel.

            raspunde comentariului
          • Loko

            02 martie 2017 0:19

            Esti dus cu capul...eu locuiesc in Montreal si e ok...daca ni iti place, vino in România si cu asta basta...salutari

            raspunde comentariului
      • Franjo Glavina

        01 martie 2017 18:41

        Este troll rus! Atata poate!

        raspunde comentariului
  • tano

    01 martie 2017 15:14

    dar dupa 3 zile de romanica, nu-i asa ca abia astepti sa ajungi iar in canada? cu toata "caldura" amicilor romani care sint mai interesati de brelocul cadou decit de persoana ta? si tot mai bine e sa stii prim ministru pe trudeau decit pe dragnea!

    raspunde comentariului
  • Mihai_Canada

    01 martie 2017 15:00

    Bravo ! Felicitâri ! Un mic bemol Ontario este o provincie a Canadei si nu un stat ! Cît priveste sentimentele fatâ de unii români din pâcate prea numerosi , sînt de acord.

    raspunde comentariului

Ultima ora

anunturi mica publicitate
Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te pentru a primi cele mai importante titluri pe e-mail.

Copyright © 2014. Toate drepturile rezervate RomaniaLibera.ro

Dezvoltat de Bluebay Design