20.8 C
București
joi, 28 martie 2024
AcasăLifestyleFoodMărturia emoționantă a unui român din Canada: Sunt prea patriot și uneori...

Mărturia emoționantă a unui român din Canada: Sunt prea patriot și uneori îmi pare rău. Ieșeanul stabilit în Toronto luptă mai departe pentru cauza românilor care au rămas în țară | VOCEA DIASPOREI

Cătălin Iacob, ieșean stabilit în Toronto, Canada, luptă de la distanță pentru cauza națională, așa cum a făcut-o și în noiembrie 2014.

„Din dulcele târg al Ieșilor și până la aglomerația multiculturală din Toronto, nimic nu-l împiedică pe Cătălin Iacob să rămână conectat la viața din România, deși trăiește zi-lumină cu pulsul societății canadiene. I se face pielea de găină când vine vorba de Ștefan cel Mare. A fost cât pe-aci să ia avionul până la Constanța, când a văzut că Radu Mazăre face un copy-paste de prost gust după straiele domnitorului Moldovei străbune. O sabie îi mai lipsea, că voința îl împingea afară din casă spre aeroportul din Toronto.“

Am reprodus pasajul de mai sus din cartea „Miracolul din noiembrie“ – pe care am scris-o împreună cu jurnalistul Grigore Cartianu pe tema mobilizării fără precedent a românilor la alegerile prezidențiale din 2014 – pentru a descrie în câteva fraze personajul articolului de față. Capitolul citat mai sus vorbește de la sine despre Cătălin Iacob.

Este cazul tipic, dar nu și obligatoriu extins, al românului de bună-credință plecat din țară cu gândul împlinirii umane și profesionale, dar rămas în suflet cu o mare gaură. Cea a imposibilității de a susține lupta pentru schimbare de acasă cu aceeași eficacitate cu care ar fi făcut-o dacă n-ar fi plecat peste granițe. 

De aceea, modul său de a-și lua revanșa față de o datorie de conștiință veșnic impregnată în spiritul său de român curat este acela de a lupta de la distanță alături de România bună lăsată în urmă.

Așa a făcut și înainte de alegerile din noiembrie 2014, când a intrat în „tranșee“ cu tot ce putea face el pe tărâm canadian pentru alegerea unui președinte mai bun la București. Cei interesați de culisele războiului personal pe care l-a dus Cătălin în Toronto pot găsi povestea lui în cartea mai sus-amintită.

Concediu la proteste

Dar, ca să vedeți că viața îți aduce mereu în cale exact ce cauți pentru împlinirea ta umană, prietenul nostru aterizat acum mulți ani în Canada a nimerit taman acolo unde a visat mereu să fie: în România aflată în plin război pentru dreptate. În stradă, chiar la Iași, acasă la el!

Nu s-ar fi așteptat, atunci când și-a rezervat concediul luna trecută, că, odată ajuns în sânul familiei sale moldave, va nimeri în mijlocul unui taifun social pentru schimbarea la față a României. Ajunsese la Iași chiar în zilele în care liderii PSD puneau la cale – „noaptea, ca hoții“ – atacul la statul de drept.

Ce trist! Dar și ce bucurie pentru omul nostru atât de bătăios întru cauza României curate! N-a mai rezistat mult în căldura căminului părintesc. A luat-o pe fiica sa Karina, imediat după ce luase un „10 cu felicitări“ la un examen greu în Facultatea de Medicină, și au mers amândoi în stradă. Ce descătușare, visată de atâtea ori la Toronto!

„Sunt prea patriot! Altceva nu am ce să-mi reproșez (zâmbește). Sunt prea patriot și-mi pare rău câteodată.“

„Vreau să stau la picioarele tatălui meu sfânt“

Cuvintele nu-i ies întâmplător din gură. E zgârcit la vorbă, dar nu e zgârcit deloc în general. Este generos cu toți cei din familie rămași în țară, dar nu numai. Îi place să ajute, să „investească“ în oricine simte el că-i apără patriotismul genetic. I se „trage“ și de la tatăl său. Fost deținut politic în vremea comunismului, bătrânul Dumitru Iacob nu vorbește decât cu cei apropiați despre suferințele îndurate atunci. 

Tot ce am reușit să aflăm e că a fost coleg de celulă cu venerabilul liberal Alexandru Paleologu, plecat între timp dintre noi.

„Tatăl meu încă trăiește și sunt tare mândru de el. E lângă mine, dar nu-i plac publicitatea și faima. Este un om normal, la 83 de ani. Un mare OM. Îl mângâi. Îi mângâi picioarele lui atât de chinuite de pușcăriile comuniste. Mai am o singură zi de România și vreau să stau la picioarele tatălui meu sfânt.“

„M-am pus în genunchi și plâng“

Preferă să-și ducă împreună amintirile între patru pereți, la discuții restrânse în familie, cu prieteni de mare încredere. Aceasta-i gena moștenită și de românul nostru din Toronto. Rezistența. Precum acel #rezist al tinerilor frumoși și liberi din stradă, pe care Cătălin Iacob nu i-a putut lăsa singuri în centrul Iașiului.

Lăcrimează când ne arată poza cu el și cu un tânăr părinte, alături de fiul său, aflați împreună la manifestațiile anti-PSD din capitala Moldovei. Își amintește ce-a simțit atunci. Recitește un mesaj trimis către prieteni, prin telefonul personal, chiar din Piața Unirii:

„Good! Good! Sunt un om foarte puternic, dar acum m-am pus în genunchi și plâng!“.

A trăit acolo cât pentru o viață. Striga, lupta, socializa, plângea, scria, rezista. Trimitea mesaje pe Facebook în care puteai decripta ușor emoția pozitivă: „Iată! Clujenii urcă în trenuri și vin la voi, la București, pentru manifestația de mâine. Ce bine!“.

N-o să uite prea curând aceste zile pe care destinul i le-a pus pe tavă într-un concediu mai zbuciumat decât niciodată, dar atât de plin de emoții neprogramate, care i-au renăscut speranța pentru viitorul României. „Tinerii aceștia, ce oameni! Cred acum că nimic nu-i poate învinge. Am o fiică aici, care vrea să fie medic bun în România, nu afară. Vrea să profeseze în țara ei și această amplă manifestație lu-crează pentru un viitor mai bun pentru ea și cei ca ea.“

Înapoi în Canada

S-a întors epuizat, dar fericit, după concediul din România. Face în curând 20 de ani de Canada și casa lui e acum acolo. Deține o companie proprie specializată în instalații, angajează oameni, chiar români aflați la început de drum, câștigă mult mai bine decât la început, muncește din greu și își repară forțele în scurte concedii pe plajele din Caraibe.

Nu mai are griji materiale, dar știe că aceasta-i o luptă continuă. Iubește Canada ca pe România natală. Acolo îl așteaptă mereu cu drag soția Carina și câinele lor.

„Când am plecat în România, el a plâns două zile la ușa mea. La întoarcerea în Toronto, tot două zile s-a bucurat lângă ușă.“

Nu știe încotro o va lua atunci când va atinge anii senectuții. „La ce inimă nebună am, credeți că mai ajung la pensie?“, se întreabă în glumă. Dar autorii cărții „Miracolul din noiembrie“, care l-au întâlnit pe Cătălin Iacob la Toronto, s-au lămurit încă de pe atunci nu că are o inimă nebună, ci una mare. De român adevărat, dar și de om. Altfel nu ar fi venit la întâlnire îmbrăcat în tricolorul românesc și n-ar fi comandat un pachet consistent de cărți pe care să le poată dărui celor dragi și îndrăgostiți de România. 

I-a rămas la suflet bătălia prezidențială din 2014, când românii au săvârșit un real miracol la vot. Iar acum speră că acel moment de răscruce din istoria noastră recentă n-a fost o întâmplare în destinul nostru de nație: „După Miracolul din Noiembrie, poate ne ajută Dumnezeu să mai fie un al doilea Miracol în România noastră“.

Cele mai citite

Un bărbat din Harghita a găsit un proiectil și două cartușe în curtea casei

Un bărbat dintr-un sat din Harghita a sunat miercuri seara la 112 și a anunțat că a găsit în curte în urma unor săpături,...

Proiect de pace durabilă

Anulată de două războaie în curs, Ucraina și Gaza, și umbrită de conflicte potențiale, precum cel din jurul Taiwanului, pacea este din nou tematizată....

Un bărbat din Harghita a găsit un proiectil și două cartușe în curtea casei

Un bărbat dintr-un sat din Harghita a sunat miercuri seara la 112 și a anunțat că a găsit în curte în urma unor săpături,...
Ultima oră
Pe aceeași temă