După ce a lucrat patru ani în Marea Britanie, regizoarea Gabriela Dumitru s-a întors în România și a deschis propriul teatru într-un cartier bucureștean.
Undeva pe Bulevardul Tineretului, cam vizavi de stația de metrou cu același nume, a apărut nu de mult o mică firmă în alb și roșu pe care scrie #TAG.
Trecând pe acolo, am auzit voci care sugerau o repetiție de spectacol, ceea ce mi-a stârnit curiozitatea. Am fost întâmpinată chiar de la intrare de cuvintele lui Ariane Mnouchkine, „Credeți în incredibil?“. Ceea ce am văzut apoi părea într-adevăr ușor incredibil. Într-o atmosferă relaxată, actori tineri, unii dintre ei având în portbebe copii, alți copii, mai măricei, jucându-se în liniște alături de ei, făceau exerciții de actorie. Nu, nu repetau pentru o piesă anume, ci făceau ceea ce crede cu tărie creatoarea acestui teatru, regizoarea Gabriela Dumitru, că trebuie să facă orice actor zi de zi: să se antreneze. Am aflat chiar de la început că, în opinia ei, „actorul este ca un atlet, numai că e unul de teatru, care trebuie să se antreneze pentru teatru zilnic. Ca să facă performanță, trebuie să lucreze constant“.
De ce #TAG?
„Am vrut să înceapă cu T, de la Teatru. Apoi, «TAG» înseamnă «zi», «clipă», în germană. Iar celelalte litere, A vine de la Arts, iar G de la Group. Theatre Arts Group. O platformă în care toate artele să creeze în teatru. Și să fim un Grup. Apoi am zis: fiind TAG, hai să tăguim pe toată lumea și a apărut și #, care la japonezi înseamnă echilibru. Motto-ul teatrului, după cum ați văzut, este «Credeți în incredibil?». Ei bine, eu chiar cred. Cred că atunci când vocea, energia ta vor să facă niște lucruri, atunci ele se vor materializa, nu-mi fac griji în această privință.
Funcționăm cu fonduri strânse din diverse locuri, dar la început am făcut o platformă, «Platforma tânărului actor european». Am folosit niște granturi pentru a avea fondurile necesare creării lui. Iau problemele administrative așa cum vin și încerc să le rezolv pe rând. Oricum, toate lucrurile au o rezolvare!“, spune Gabriela Dumitru.
Actorul trebuie antrenat corp, minte și spirit
A terminat UNATC în anul 2002, în 2005 a plecat în Marea Britanie și în 2009 s-a întors în România. A montat „39 de trepte“ la Teatrul Mic, și-a dorit să continue, dar și-a dat seama, spune ea, că în teatrul de stat „lucrurile nu mai stau așa cum ar trebui, creativitatea nu mai este la ea acasă și m-am gândit că ar fi mai bine, dacă vreau să rămân sănătoasă și viața să fie frumoasă în continuare, să mă apuc de ceva al meu personal“.
Îndemnată de un prieten, profesor la Royal Academy din Londra, a pornit la drum pe cont propriu. Experiența de afară i-a permis să facă un parteneriat cu Actors Center de la Londra, al cărui director îi este prieten. Lui Paul Clayton, care a fost vreo 20 de ani la Royal Shakespeare Company, i-a plăcut ideea ei, astfel că în scurt timp trei profesori de la Actors Center au venit în România și au lucrat cu actorii de la #TAG. Actorii au lucrat o săptămână și cu un profesor de la Royal Academy, cu un altul, din Elveția, au făcut mișcare, apoi a venit Paul Clayton și a făcut exerciții de actorie după diferite metode. Aproape un an după aceea, actorii, sub îndrumarea ei, au lucrat constant, zi de zi.
„Actorul trebuie antrenat corp, minte și spirit, iar după un an și ceva se vede. Ceea ce trebuie să se întâmple la nivelul unui spectacol care e bazat pe actor este conștiința actului profesionist și conștiința mea ca să pot să transmit spectatorului un anumit tip de om. El creează un personaj, un personaj care e un om. Dacă eu nu sunt conștient cum sunt eu, cum pot transmite mai departe cum e altul?
Un actor, ca să funcționeze, trebuie să fie prezent aici și acum, să aibă toate simțurile antrenate. Mintea trebuie să fie în subordinea noastră, nu să ne domine ea pe noi“, explică Gabriela Dumitru.
Texte în premieră pe țară
Abia după mai bine de un an s-au apucat să lucreze la un spectacol. Caracteristica repertoriului #TAG este ca textele să fie în premieră pe țară. Deocamdată merg pe repertoriu internațional, dar au în vedere și texte românești.
Primul spectacol al noului teatru este piesa „Clasa conducătoare“, de Peter Barnes. Trupa de actori a Teatrului #TAG a repetat pentru acest spectacol cam trei luni. Iar acum au început repetițiile la cel de-al doilea.
Mai întâi au jucat acest prim spectacol pentru prieteni și cunoscuți.
„Surpriza a fost când am văzut că spectacolul a plăcut și unui mediu, să spunem, dintr-un liceu financiar-contabil, și unui mediu mai elevat. Abia atunci am avut curaj și am deschis pentru spectatori. La primul spectacol l-am afișat cu două săptămâni înainte. La început se luaseră 2 bilete, apoi au apărut 4, 6, 18…
E foarte interesant, am și discutat cu oameni care se ocupă de promovare despre cum vine spectatorul la teatru, și am constatat că cea mai bună promovare este cea din om în om. Mulți dintre cei care au venit
ne-au spus că au aflat de la un prieten. Au venit oamenii care nu prea mai fuseseră la teatru. La un moment dat, a venit un domn, medic, care l-a început a stat ușor îmbufnat, după care a început să se destindă, apoi să râdă, iar la final a venit și mi-a spus: «Aveam așteptări foarte scăzute (era aici în cartier, era nou…), dar mi-ați depășit cu mult așteptările!» M-am bucurat mult! După părerea mea, atunci când comunici cu adevărat cu spectatorul, fiecare își va lua din spectacol acel ceva care rezonează cu el, care-l interesează pe el. Îmi doresc să-l aduc aici pe omul care mergea cândva la teatru și acum nu prea mai merge, să-l aduc înapoi către teatru“,spune Gabriela Dumitru.
Actorii au capacități fabuloase
În prezent, trupa are 11 actori angajați, selectați în urma unor castinguri la care din juriu au făcut parte regizorul Victor Ioan Frunză, actrița Coca Bloos și actorul Gabriel Iencec.
„Am fost foarte surprinsă că au venit mulți la casting. Sunt multe lucruri care nu se mai fac în școala de teatru de la noi. Victor Ioan Frunză, un regizor extraordinar și extrem de generos, mi-a spus clar: dacă în doi ani ai doi actori foarte buni, e bine! A avut dreptate, iar eu am avut noroc. Și sunt foarte mândră de cei pe care i-am ales, pot dezvolta niște capacități fabuloase. La prima lectură se citește cursiv și firesc, după care descoperim imaginarul din spatele textului, nu lecturăm ca și cum am citi niște propoziții.“
Deși este de părere că teatrele pot funcționa și cu actori angajați cu contract permanent, dar și cu contract pe proiect, Gabriela Dumitru a optat pentru angajarea actorilor cu primul tip de contract.
„Ceea ce nu există la noi este un loc unde actorul să se antreneze zilnic. Actorul nici măcar nu are concepția că trebuie să se antreneze zilnic. Și apoi, în momentul în care fugi dintr-o parte în alta – ceea ce pot înțelege – se mai întâmplă ceva: nu mai poți fi echilibrat, te risipești.“
