Romania, tara a Uniunii Europene si membra a NATO, ramane si in perioada urmatoare un obiectiv strategic important pentru Rusia, prin complexul regional de la Marea Neagra. Investitiile rusesti in Romania de pana acum, precum si participarea la licitatiile de privatizari au vizat domeniile strategice ale energiei si metalurgiei. Rusia a pierdut batalia pentru preluarea retelelor de distributie a energiei, dar acum incearca prin firme occidentale sa patrunda pe piata romaneasca. O metoda eficienta care a functionat insa pana acum a fost preluarea unor societati puternice din domeniul siderurgiei si petrolului prin intermediul unor firme inregistrate in spatiul occidental si chiar in paradisurile fiscale. O mare parte din aceste intreprinderi au fost vandute pe bucati, patrimoniul fiind instrainat.
“Faceti ca noi, fiti mult mai agresivi!”
Expertul economic al Federatiei Ruse la Bucuresti, Igor Sidorov, ne-a expus cateva din parerile sale, deloc de neglijat, cel putin, in abordarile din viitorul imediat. Subiectul principal a fost modul in care romanii percep investitiile rusesti: “Relatiile economice trebuie dezvoltate mai in forta. Trebuie sa gandim impreuna proiecte mari ca, de exemplu, transportul in tranzit al energiei electrice, care e la fel de important ca si tranzitul gazelor. Castigul Romaniei va fi major. Trebuie infiintate cat mai multe societati mixte, Ungaria a inteles asta, in orice domeniu. De pilda “Rosskii Avtobuz” ar putea asambla autobuze in Romania, urmand vanzarea la terti, cum face Renault, ce asambleaza parti din Logan in Rusia. Politica voastra economica ar trebui sa fie mult mai agresiva, eu am dat invitatii in toate partile, dar raspunsurile sunt modeste. Daca nu faceti ca ungurii, cehii sau slovacii mai asteptati 15 ani, timp in care altii se intaresc la noi. Rusia vrea performanta si crestere economica pentru Romania, doar asa ne va fi bine si noua”.
Schimbul comercial va inregistra un record in 2006, in valoare de 4,6 miliarde de dolari, dar in conditiile in care importul romanesc din Rusia e de 12 ori mai mic decat importul rusesc de la noi. Azi, Romania primeste pentru tranzitul gazelor rusesti valoarea totala a exporturilor romanesti in Federatie.
Piata energetica romaneasca, ravnita de rusi
Insa mai trebuie sa notam un aspect important in strategia de extindere ruseasca spre Europa: inca din august 2004 compania germana E.ON AG si colosul rusesc GAZPROM au incheiat pachete de contracte cu bataie lunga, al caror prim rezultat este Magistrala de gaz Nord-Europeana (NEGP). Wulf Bernotat, CEO la E.ON AG, spunea cu acest prilej: “Intelegerea cu GAZPROM reprezinta un important pas strategic, adancind succesul afacerilor noastre”. Iar Aleksei Miller, CEO al GAZPROM, spunea de-a dreptul ca “GAZPROM si-a consolidat pozitia de companie energetica globala”. Aproape simetric se dezvolta proiecte pentru Europa de Sud, prin filiala italiana E.ON si GAZPROM, strategie in care Romania este inclusa. Depinde de expertii romani cum vor negocia, stiut fiind ca pana acum nu au dat dovada de talent si fermitate. Adeseori comisioanele grase si-au spus cuvantul.
Chiar presedintele Basescu, la recentul summit de la Riga, a subliniat ca securitatea energetica a Europei este vulnerabila datorita controlului rusesc in crestere al distributiei si investitiilor tot mai ofensive. Un exemplu relevant este chiar compania OMV-PETROM, la care 50 la suta din actiuni sunt listate la Bursa. Nimic nu-i impiedica pe rusi sa cumpere liber o mare parte din aceste actiuni, cu consecintele aferente asupra deciziilor energetice romanesti in viitor.
Dinspre Federatie, imaginea e limpede
Consilierul economic al Ambasadei Federatiei Ruse la Bucuresti, Igor Sidorov, ne detaliaza ultimele evolutii in planul investitiilor rusesti in Romania. Desi investitiile rusesti directe sunt de 3,95 milioane de dolari, fiind inregistrate 255 de firme mixte cu capital rusesc, situatia reala este alta. Activeaza in Romania companii din Occident care au in actionariatul propriu aport financiar rusesc de mare anvergura. Consilierul Sidorov ne prezinta cateva companii de referinta care au preluat mari unitati economice romanesti:
Compania Rosskii Aluminium si-a adjudecat combinatul de aluminiu din Oradea, care astazi produce 240.000 de tone de aluminiu pe an, exportat in mare parte in Rusia.
Firma ruseasca OMZ (Uzinele Unite de Constructii de Masini) a preluat UPET Targoviste cu 8 milioane de dolari, uzina fiind in restructurare. Rusii vor sa mute locatia din centrul orasului la periferie.
TMK – o companie de productie de tevi – a preluat in 2002 fabrica de tevi din Slatina, azi – TMK-ARTROM, dupa care a cheltuit 7 milioane de dolari pentru protectia mediului si alte 12 milioane pentru purificarea aerului. Astazi, fabrica 100.000 de tone de produse metalurgice. Tot TMK a preluat o parte din Combinatul Metalurgic Resita, investind pentru modernizare 30 de milioane de euro.
ALROM Slatina si ALPROM Tulcea au fost preluate de o companie olandeza cu actionariat rusesc. Uzina din Tulcea a fost inchisa pe doi ani pentru modernizare si curatirea mediului, program de 700 de milioane de dolari. Tot ei, printr-un consortiu international, vor participa cu investitii de pana la 500 de milioane de dolari la terminarea reactoarelor 3-4 de la Cernavoda, cu scopul de a primi curent mult mai ieftin.
Lukoil a preluat rafinaria Petrotel din Ploiesti si are peste 300 de benzinarii in toata tara.
Igor Sidorov ne atrage atentia ca, astfel, investitia reala ruseasca in Romania trece bine de 1,5 miliarde de dolari, tendinta care se va accentua in anul 2007.
Dinspre noi, o imagine putin diferita
Controlul segmentelor strategice si luptele intestine, precum si cointeresarea segmentelor politice decizionale romanesti s-au intrepatruns in toate procedeele de privatizare ce implicau finanta ruseasca. Un exemplu concludent al modului de expansiune economica ruseasca in Romania il constituie controlul obtinut asupra productiei de aluminiu. O industrie strategica care a ajuns monopol rusesc asupra unei zone de interes strategic. In spatele intregii afaceri se afla magnatii rusi Vitali Masitki si Oleg Deripaska, precum si colosul industrial Ruski Aluminium. Acest lucru nu s-a produs decat prin manevre bine puse la cale si cu acordul guvernarii PSD. Astfel, societatea ALRO Slatina, o bijuterie a industriei romanesti, a fost vanduta pe doi lei societatii Marco International, o firma care s-a dat drept o investitie americana, dar s-a dovedit a fi una pur ruseasca. De altfel, dosarul de privatizare a ajuns la DNA, dar si la DIICOT, chiar acum, in decembrie 2006. Absurd este faptul ca Marco International a ajuns sa obtina peste 80% din activele ALRO, desi nu a cumparat decat 10 procente. Adica, cu doar 11 milioane de dolari, cea mai mare producatoare de aluminiu din Romania, dar si din centrul si sud-estul Europei a ajuns pe mana rusilor. Marele vecin de la Rasarit stabileste acum pretul pentru aluminiu pe intreaga aceasta zona europeana, dar si in altele. Asa-zisa privatizare a avut loc in 2002, cu sprijinul “neprecupetit” al ministrului de atunci, Ovidiu Musetescu. Prin majorare de capital, Marco a ajuns sa devina proprietar a 85,26% din societate. Pentru 54,71 de procente din firma APAPS nu a mai depus nici o oferta de privatizare. Acest fapt, in conditiile in care, in 2002, ALRO Slatina era independenta din punct de vedere financiar dupa ce fusese modernizata prin investitii de 130 de milioane de dolari, iar profitul societatii era de 113 milioane dolari.
“Contributia” PSD
Dupa unele masinatiuni, pe baza unor aranjamente facute cu guvernul PSD, Marco International a achizitionat la finele anului 2002 70% din capitalul social al societatii ALPROM Slatina, alt mare producator de aluminiu. Pentru ca in septembrie 2005 aceeasi societate ruseasca sa puna mana pe producatorul de alumina ALUM Tulcea. Dar care a fost scopul achizitionarii producatorului din Tulcea? Un scenariu bine pus la punct, care avea drept finalitate dependenta totala fata de societatile rusesti pe piata romaneasca de aluminiu. Adica aducerea in stare de faliment a societatii ALUM Tulcea, prin achizitionarea din strainatate a aluminei. Astfel s-a tins spre moartea firmei din Tulcea, in conditiile in care aceasta asigura materia prima pentru ALRO Slatina. Ultima societate de profil din Romania, ALOR Oradea, a fost cumparata de Russky Aluminium, care a fost devalizata, utilajele vandute, iar banii obtinuti au fost externalizati, scosi din tara.
Se repara ce se mai poate
De-abia la inceputul anului 2006 s-a trezit si Guvernul roman ca societatile rusesti au incalcat prevedeile postprivatizare, folosind diferite tertipuri financiare. Autoritatea de Control a Guvernului a sesizat AVAS asupra faptului ca ALRO Slatina nu a respectat obligatiile postprivatizare. In acest sens, Marco International nu si-a indeplinit obligatia de investitie de portofoliu in suma de 16,6 milioane dolari.
Un alt caz in care, cu ajutorul statului roman, rusii au instrainat din patrimoniul national il constituie si privatizarea societatii UPET Targoviste. O filiera bine pusa la cale, formata din firme-capusa, care au dus la devalizarea fabricii de utilaj petrolier, cea mai mare societate de profil din aceasta zona europeana. Societatea a fost cumparata de rusii de la concernul Ural-MashÐOMZ. O mare parte din active au fost vandute prin diferite firme de apartament inregistrate in paradisurile fiscale. Chiar cladiri din patrimoniul national, aflate in centrul orasului Targoviste, care au apartinut societatii UPET au fost trecute pe mana unor firme rusesti, care au instrainat bunurile romanesti.
“Vaca de muls” a rusilor
In 2001, concernul rus a dat doar 1,4 milioane de dolari pe fabrica romaneasca, dar si-a scos inzecit banii prin vanzarea de active, a unor hale intregi si utilaje, evaluate la milioane de dolari. Aceste masinatiuni financiare au fost facute prin intermerdiul unei firme infiintate ad-hoc. Afacerea a fost simpla. O societate de apartament cu un capital de doua milioane de lei, “Invest Trans Serv” a fost infiintata special cu doua saptamani inainte de privatizarea UPET Targoviste. SC Invest Trans Serv, al carei actionar unic este cetateanul rus Andrei Khankevich, a obtinut de la o firma din Insulele Virgine un imprumut de 1,2 milioane dolari. Apoi Invest Trans Serv cumpara SC UPET Targoviste cu doua milioane de dolari. La putin timp UPET instraineaza o cladire de patrimoniu din centrul orasului Targoviste. Suma: 200.000 de euro, iar noul proprietar… Invest Trans. UPET trece din patrimoniul sau in cel al firmei Invest Trans un teren de 30.000 mp, valoarea tranzactiei este de doua milioane dolari, bani care au fost scosi din tara. Mai apoi, alte doua milioane dolari au fost obtinute de rusi din vanzarea unor intregi hale. Trebuie amintit faptul ca privatizarea UPET Targoviste s-a facut cu mare publicitate, in prezenta ministrului de atunci, Dan Ioan Popescu, si a primului ministru rus, Mihail Kasianov, aflat in Romania, in vizita de lucru.
Ofensiva ruseasca si in librarii
Rusii nu neglijeaza nimic din ceea ce le poate promova imaginea si interesele. In ultimii ani ofensiva editoriala ruseasca din librariile noastre merita o tot mai mare atentie. Iata cateva titluri de referinta:
Alexandr Korjakov (fost sef al Garzii prezidentiale) – “Boris Eltin, din zori pana in amurg”, 1996;
Nikolai Morozov – “Corespondentul Agentiei TASS care a vazut totul”, 2002;
Igor Ivanov – “Politica externa a Rusiei in epoca globalizarii”, 2003;
Evgheni Primakov – “Lumea dupa 11 septembrie”, 2003.
In contextul articolului nostru, iata doua citate relevante privind evolutiile din domeniul relatiilor bilaterale:
Nikolai Morozov – “Modelul relatiilor dintre o superputere si o tara relativ mica a functionat in continuare, generand de-o parte teama si suspiciune, de cealalta – tentatia de a folosi forta in continuare”.
Igor Ivanov – “Legaturile noastre au o istorie bogata, nu intotdeauna idilica, dar plina de continut si dinamica”.
