Construcţia Palatului Cercului Militar Naţional a început în anul 1911 şi s–a încheiat în 1923. Proiectantul principal al Palatului a fost arhitectul român Dimitrie Maimarolu, în colaborare cu V. Ştefănescu şi E. Doneaud.
VEZI ŞI GALERIE FOTO: Cum arătau Lipscanii în urmă cu un secol
Palatul Cercului Militar Naţional a fost ridicat pe locul fostei Mânăstiri Sărindar, pe un teren mlăştinos. În perioada comunistă, inscripţia "Cercul Militar" de pe frontispiciul clădirii a fost înlocuită cu "Casa Centrală a Armatei". După 1989, aceasta a fost înlocuită cu textul "Cercul Militar Naţional".
VEZI ŞI GALERIE FOTO. Clujul la începutul secolului trecut
Beneficiarul lucrării a fost Cercul militar al ofiţerilor din garnizoana Bucureşti, organizaţie a ofiţerilor români înfiinţată în 15 decembrie 1876. Fondurile necesare au fost adunate, în proporţie de aproape 80%, din donaţii, subscripţii şi cotizaţii ale ofiţerilor, precum şi din subvenţii de stat şi împrumuturi rambursabile.
VEZI ŞI GALERIE FOTO & VIDEO. Câti bani s-au cheltuit pentru contruirea barajului de la Vidraru
Sala de Marmură a fost destinată de la început celor mai importante evenimente şi este una dintre cele mai reuşite realizări ale arhitecturii româneşti. Ferestrele înalte de pe latura dinspre Bulevardul Regina Elisabeta îşi găsesc echilibrul în şirul de coloane înalte care se află pe partea opusă. Motivele decorative sunt de evidentă inspiraţie antică, cu stilizări şi prelucrări în stilul epocii.
sursa: wikipedia.org & nicolae uszkai
