Un român a făcut înconjurul Pământului în opinci, la 1916. Trei dintre partenerii săi au cedat pe drum | REPORTAJ ROMÂNIA LIBERĂ

de Petre Badica , 27 august 2017 - stire actualizata la ora 08:22, 28 august 2017

Dumitru Dan a străbătut, în 1916, Pământul pe jos, călătorind prin 1.500 de orașe, din 74 de țări, timp de 2.200 de zile.

Imboldul acestei călătorii, care a avut loc în urmă cu 100 de ani, l-a reprezentat concursul organizat de Touring Club de France, care le cerea participanților să înconjoare Pământul pe jos. Premiul era de un franc pe kilometrul parcurs.

Patru tineri români au acceptat provocarea. Dumitru Dan, Alexandru Pascu, Paul Pârvu, George Negreanu – dintre care ultimii trei nu au supraviețuit până la final – au pornit la drum. Povestea fascinantă a acestei călătorii a fost înregistrată pe bandă magnetică chiar de Dumitru Dan.

Călătoria a început pe 1 aprilie 1910. „Am vizitat 1.500 de localități, 74 de țări, 30 de colonii, traversând trei oceane, înconjurând de șapte ori Ecuatorul. Eu nu avusesem posibilitatea de a intra la Universitatea din Iași pentru că eram copil sărac. M-am întovărășit cu alți trei prieteni și am plecat pe jos, dând spectacole în diverse orașe, ca să câștigăm bani: Viena, Budapesta, Bruxelles, și când am ajuns la Paris, în costume naționale și opinci, am cântat muzică folclorică. După o vreme, doi dintre noi s-au înscris la Conservator și doi la Facultatea de Geografie.

În timp ce eram la Universitate, am auzit că o societate franceză a găsit de cuviință să deschidă un concurs: cine înconjoară Pământul pe jos. Dornici de a vedea lumea și pentru premiul ce ni se oferea, ne‑am înscris. Au venit 196 de străini admiși. Am ales să facem 100.000 de kilometri prin București – Ploiești – Brașov – Cluj – Budapesta – Viena – Praga – Dresda – Berlin – Hamburg – Copenhaga – Stockholm – Leningrad – Novgorod – Moscova – Teheran – Bagdad – Mecca – Mogadiscio – Antananarivo – Adelaide – Melbourne – Sidney – Colombo – Calcutta – Bangkok – Montevideo – Buenos Aires – Santiago de Chile – Lima – Bogota – Panama – Tokio – Manila – Osaka – Hong Kong – Beijing – Vladivostok. De aici, am trecut în Alaska, am coborât la San Franciso – Managua – San Jose – Casablanca – Alger – Palermo – Napoli – Roma – Milano – Locarno – Berna – Bruxelles – Amsterdam – Haga – Londra – Glasgow – Detroit – New York – Washington – Havana – Santo Domingo – Lisabona – Gibraltar – Madrid – Barcelona – Malta – Atena – Constantinopol – Sofia – Belgrad – Turnu Severin – Craiova – București. În afară de limbi străine, am studiat și clima, și când venea iarna mergeam la sud, iar vara la nord.“

Spectacole pentru bani

„Am mers și 6-7 zile prin călduri tropicale. Nopțile le dormeam afară în copaci, în hamac. Mergeam noaptea cu făclii arzând ca să speriem fiarele. Am avut la noi, în afară de corturi, două revolvere, un aparat de fotografiat și un binoclu. Mergeam pe jos și când eram pe vapor. ­Aveam­ un aparat procurat din Londra pe care îl puneam la gleznă și care ne marca pasul. Iar noi, pe puntea vasului, mergeam și 10–12 ore pe zi.

Din Panama, ne-am îmbarcat pentru Japonia, am mers 27 zile, străbătând Pacificul, iar pe punte am mers 1.400 de kilometri.

Din Borneo în Australia, am călătorit 32 de zile pe apă și am parcurs 1.600 km, atestați cu documente de la căpitanii de vas.

Societatea nu ne-a dat voie să plecăm cu bani.

Cu instrumentele noastre muzicale dădeam spectacole. Aveam ocazia să luăm și 1.000 de dolari pe seară. Presa relata aventura noastră, eram invitați de guvernatori, de casele regale, de președinți de republică.“

În pat cu tigul

„În Australia, a trebuit să trecem printr-o pădure plină de fiare. Am văzut în depărtare niște arbori înalți și am vrut să mergem să dormim în ei. Nu am făcut decât 6-7 kilometri și am căzut într-o groapă care era acoperită cu frunze și plină de sânge și buruieni arse. Ne-am dat seama că am căzut într-o capcană pentru animale. Imediat au apărut șase capete ciocolatii, cu nasul turtit. Au aruncat buruieni aprinse în groapa unde stăteam. Am căzut în nesimțire și ne-am trezit legați de copaci, iar tribul dansa în jurul nostru. Când au văzut că mișcăm, ne-au dezlegat și ne-au dat trei oale cu băutură. Am refuzat și atunci ei au început un dans drăcesc, lovindu-ne cu picioarele. Ne-au adus o tavă cu gândaci și larve prăjite. Am reușit să evadăm și să ne strecurăm lângă cortul șefului de trib, de unde să ne luăm bagajele. Trăgând focuri de armă și speriindu-i, ne-am îndepărtat.

În Borneo, ne-am urcat noaptea să dormim în pom, fiecare în hamac, și unul stătea de gardă. M-a luat un urangutan în brațe și mă ținea ca pe un copil mic. Când l-am văzut, am dat alarma la colegii mei... când am ajuns la trei metri de sol, am scos cuțitul și l-am atins un pic în gât. În furia aceea, m-a apucat cu gura și mi-a rupt două degete.“

Pradă frigurilor galbene

„În Sumatra, am fost înconjurați de o ceată de cimpanzei care s-a repezit furioasă la noi, pe un coleg l-a mușcat de picior, iar pe mine de mână.

În Vietnamul de azi, am suferit din cauza frigurilor galbene. Mureau câteva mii pe zi. Am scăpat cu mare greutate, însă am și azi pete pe corp și pe față. Am întrebat medici din București, care mi-au zis că nu sunt periculoase din moment ce nu mă dor și nu m-au afectat până acum.

Am trecut prin coasta de vest a Africii, traversând Italia și Elveția. Am ajuns în Franța. Acolo pe străzi, copiii strigau: «Doamnelor și domnilor, s-a deschis marele magazin Lafayette!». Pe afiș scria că cine va căuta un articol în magazin și nu îl va găsi va primi o recompensă de 25.000 de franci. Cum aveam nevoie de gologani, merg și eu la magazin, la raionul de încălțăminte. Cer o pereche de sandale românești. M-au întrebat cum arată și i-am arătat opincile din picioarele mele. S-au mirat cum de sunt așa de frumoase, ce sunt, bărci, corăbii, mergeți pe apă cu ele? I-am cerut cei 25.000 de franci pentru că nu aveau opinci de vânzare. Președintele Lafayette m-a primit și mi-a spus că vânzările merg prost, că e război și îmi poate oferi 10.000 de franci. Tot ei ne-au mai trimis 20 de colete cu opinci pe care le comandau din România. Iar noi le făceam reclamă spunând că suntem încălțați de la marele magazin Lafayette.“

Acasă, în SUA

„În America, am întâlnit mulți români, mai ales ardeleni, care ne-au primit foarte frumos. La Detroit, erau 40.000 de români și trei biserici.

În Alaska, alimentele lor erau pește uscat, focă și diverse bucăți de urs. Erau minus 37 de grade. Nu ne-am împăcat cu dormitul în barăcile lor, unde făceam un foc în mijlocul încăperii și mirosea foarte urât. Pereții erau căptușiți cu blănuri de urs.

Am plecat singur din Florida (unde s-a despărțit de ultimul tovarăș de călătorie, grav bolnav – n.n.), mai aveam 10.000 de kilometri pe jos.

Am parcurs Cuba – Puerto Rico – Venezuela. Am trecut în Spania. Când am ajuns în Malta, guvernatorul mi-a pus la dispoziție o navă și am plecat la Salonic. Pentru că mi se rătăciseră bagajele, m-au arestat și m-au trimis la Londra. Acolo s-au lămurit treburile. Am luat-o prin Serbia și Bulgaria și am ajuns în țară. Eram în anul de grație 1916.“

Destin. Prietenii pierduți pe drum

O mare parte a călătoriei, Dumitru Dan a fost însoțit de cei trei prieteni ai săi. A parcurs de unul singur doar a zecea parte a călătoriei sale. Alexandru Pascu a murit în 1911, intoxicat cu opium în casa unui rajah foarte bogat din Bombay, nefiind familiar cu obiceiurile practicate de gazde... În China s-a prăpădit Negreanu, în timpul traversării Munţilor Nan-Ling. Erau singuri în munţi, ploua, era frig şi aproape înserat. Acesta a alunecat într-o prăpastie şi l-au transportat cu mare greutate până în cel mai apropiat sat. S-a stins din viaţă în dimineaţa următoare, din cauza numeroaselor leziuni interne.

Paul Pârvu a fost nevoit să abandoneze cursa în ianuarie 1915, când a rămas internat într-un sanatoriu din Florida (SUA). I-a fost amputat un picior din cauza reumatismului căpătat în timpul traversării Siberiei şi Alaskăi. Tot aici s-a despărțit de credinciosul câine Harap. Acesta i-a salvat în mai multe rânduri, semnalându-le primejdii omeneşti şi de animale.

Deși avea promisă o recompensă de 100.000 de franci pentru că a reușit să termine această călătorie, Dumitru Dan a primit din partea Touring Club de France doar jumătate din sumă. O parte a depus-o la CEC, cu restul și-a ajutat familia. Întors acasă, până la moartea sa, Dumitru Dan a lucrat ca agent de asigurări într-un orășel de provincie.

Comentarii

  • io giurca

    28 august 2017 9:12

    In anul 1965 sau 1966, am avut ocazia sa-i ascult povestea la sala Casei de Cultură din Saveni, jud. Botosani. Dumitru Dan era intr-un turneu prin orase și facea sali pline povestind aventura sa. Stiu ca avea si o carte care se vindea foarte bine. Cred ca am cumparat-o atunci, dar nu o mai am. Povestea lui a fost impresionanta. A deschis gustul de a citi cartile depre calatorii, care in acea perioada se gaseau din plin in librarii.

    raspunde comentariului
  • Gustica

    28 august 2017 9:03

    Intreb si eu in Romania de ce nu este respectat portul popular traditional, ca cel din poza? Ii vezi pe noii romani in cizme si in alte chestii, impodobiti ca papagalii de Craciun in loc sa respecte cu sfinctenie obiceiurili si hainele strabune. De ce falsul a devenit un mod de existenta si de viata la romani?

    raspunde comentariului
  • Nicolae Calinoiu- Canada

    27 august 2017 16:07

    Cateva complectari. Dumnul Dan Demetre este Buzoian si in calatoria domniei sale a trecut si prin Montreal, Canada unde a mancat la cateva restaurante, a caror carti de vizita au ajuns in mana mea. La inceputul anilor 1970, Dul Dan Demetre a vizitat satul meu natal Fintesti-Naeni de langa Pietroasele de Buzau si l-a cunoscut pe batranul meu tata care i-a aratat o fotografie a fiului din Canada, adica a mea.. Dul Dan, multitalentat, a produs un tablou din acea fotografie si il am aici in Canada din 1985. Ma bucur ca acesti romani bravii nu sunt uitati si este bine sa se scrie cat mai mult despre ei. Politicienii din tara sa se inspire de la asa fapte romanesti. Da Doamne sa avem multi romanii ca Dul Dan Demetre.

    raspunde comentariului
    • Pe dracu!

      27 august 2017 22:59

      Ce buzat vrea sa faca Facultatea in Iasi inainte ade a ajunge la Paris? Pana si portul popular spune de unde ie!

      raspunde comentariului
      • jean

        31 august 2017 8:55

        Targu Iesilor este pol cultural. Nu era sa mearga in boskortostanul sovietic..

        raspunde comentariului
  • Mirela Antonescu - Brasov

    27 august 2017 10:04

    A fost probabil cea mai remarcabila fapta facuta de un roman ! Multumim dlui Petre Badica pentru articolul de mai sus. Si daca domnia sa imi permite cateva mici completari, din cate imi aduc aminte acestui remarcabil roman i se spunea la el acasa Dan Demetre, Calatoria acestuia pe jos a durat aprox sase ani si ultima parte a drumului - desi, culmea, facuse deja ca antrenament si pentru economie de bani drumul pe jos Bucuresti-Paris inainte de inceperea concursului !!! - de la Bucuresti la Paris nu a mai putut-o face din pricina razboiului in 1916. El si-a incheiat parcursul in 1923 fiind primit cu urale la Paris ca personajul cel mai important al planetei in acea zi ! Francezii si-au tinut cuvantul in privinta premiului, au scos din banca exact suma de 100.000 de franci francezi pe care o pusesera deoparte si niciun baron local gen Mischie, Valcov sau Fenechiu n-o `frecase` profitand de rzaboi. Doar atat ca banii se devalorizasera din motive obiective, adica din pricina razboiului ! Asa ca francezii, repet, nu i-au dat jumate din suma cum se spune in articol. Ca un alt amanunt important este faptul ca unicitatea acestei calatorii rezida in faptul ca ea a fost strabatuta NECONTENIT - pana si pe vas pe ocean participantii la acest maraton au fost obligati sa faca 8 ore parca pe zi marsaluire necontenita, ei avand un pedometru legat la picior, pedometru ce masura ...numarul de pasi ca dovada suprema a efectuarii calatoriei PE JOS - vreme de sase ani. Singura pauza mai lunga de refacere a fortelor fizice a facut-o Dan Demetre - acesta stiind ca echipajele celorlalti cateva sute de studenti din alte tari au abandonat sau sunt mult-mult in urma - la Havana unde a fost gazduit PRECUM UN REGE de insusi guvernatorul Havanei care i-a cinstit munca de un milion de ori mai mult decat o fac actualii guvernanti ai tarii noastre cu proprii lor cetateni. Am precizat CALATORIE NEINTRERUPTA pentru ca au mai fost cativa - putini - globe-trotteri care au facut inconjurul planetei dar in zeci de ani, cu lungi perioade de odihna si fara marsaluirea aceea chinuitoare pe vas pe ocean. Remarcabil om acest Dan Demetre care a trait 88 de ani, pana in 1978 ! Cinste romanilor ! Asta dovedeste inca o data ca neamul romanesc e remarcabil doar politicienii lor sunt niste lich.ele abjecte si cabotine.

    raspunde comentariului
    • Emil

      27 august 2017 12:47

      Multumesc pentru comentariu ! Ma bucur ca mai exista totusi cineva care se mai intereseaza si de asa lucruri !Oameni ca Dan Demetre au facut cinste Romaniei !

      raspunde comentariului

Ultima ora

anunturi mica publicitate
Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te pentru a primi cele mai importante titluri pe e-mail.

Copyright © 2014. Toate drepturile rezervate RomaniaLibera.ro

Dezvoltat de Bluebay Design