14.3 C
București
vineri, 29 martie 2024
AcasăLifestyleFoodPovestea incredibilă a unui agent KGB care trebuia să spioneze SUA, dar...

Povestea incredibilă a unui agent KGB care trebuia să spioneze SUA, dar a căzut pradă visului american: N-am descoperit în America nimic din ce mi s-a spus. Am vrut să urăsc oamenii și țara, însă nu am reușit

Jack Barsky este un bărbat de 67 de ani care, aparent, s-a născut în suburbiile orașului american Washington DC, însă aceasta nu este adevărata sa identitate, ci una preluată de la un băiețel care a murit în 1955, la vârsta de 10 ani. Pe numele real Albert Dittrich, bărbatul s-a născut în estul Germaniei. În anii `70, el se pregătea să devină profesor de chimie la universitate, când a fost racolat de KGB și trimis la Moscova pentru a învăța cum să devină american. Ulterior, el a fost trimis în Statele Unite, ca spion. Pe parcurs, însă, situația s-a complicat și Jack Barsky a picat pradă visului american,  potrivit BBC.

Chiar și Barsky califică povestea drept „ridicolă” și „greu de crezut”, chiar și după standardele la care spionajul se practica în perioada Războiului Rece, în memoriile sale „Deep Undercover”.

Bărbatul a ajuns în New York  în toamna anului 1978, la vârsta de 29 de ani, dându-se drept cetățean canadian, pe nume Willam Dyson. Imediat ce a intrat în SUA,  Dyson, care a călătorit în Belgrad, Roma, Mexico și Chicago, a dispărut. Astfel, Albert Dittrich și-a început o nouă viață ca Jack Barsky.

 „Am fost trimis în Statele Unite, să devin cetățean american, după care misiunea mea era să îmi fac legături la cel mai înalt nivel, în special cu factorii politici decizionali. Aventura <<prostească>> era foarte ofertantă pentru un tânăr arogant și inteligent, sedus de ideea de a călători într-o țară unde să trăiască mai presus de lege”, a povestit el.

Jack Barsky era un bărbat fără trecut și fără orice alt act de identitate, cu excepția unui certificat de naștere fals, obținut de angajații ambasadei sovietice în Washington. Tot ce avea el erau un accent american aproape impecabil, o încredere în sine peste măsură și 10.000 de dolari cash. Din cauză că nu deținea un număr de securitate socială, a inventat o poveste legată de primii ani de viață. Astfel, el a început să afirme că a fost nevoit să renunțe la liceu, din cauza unei vieți dificile, astfel că a ajuns să lucreze la o fermă izolată, după care s-a mutat înapoi în New York.

De la profesor la curier

Odată ajuns în „orașul care nu doarme niciodată”, Jack Barsky a închiriat o cameră la un hotel din Manhattan și a început să dea contur falsei sale identități: întâi a făcut rost de un permis de bibliotcă, apoi de un permis de conducere și apoi de un card de securitate socială. Însă opțiunile sale profesionale erau foarte limitate, din cauză că nu era foarte pregătit. Treptat, a început să își croiască un drum în societatea americană, pornind de la un job de curier.

 „Coincidența a făcut ca jobul de curier să fie foarte prolific pentru americanizarea mea, pentru că am avut șansa să interacționez cu oameni cărora nu le păsa de unde sunt, încotro mă îndrept, care este povestea mea. Astfel, am început să observ, să ascult și să mă familiarizez cu obiceiurile americane. În primii doi-trei ani mi s-au cerut foarte puține explicații despre povestea mea”, a povestit spionul KGB.

El a mai precizat că sfaturile diplomaților americani s-au dovedit învechire. „Îți dau un exemplu. Unul dintre îndemnurile explicite care mi s-au dat a fost să stau departe de evrei. Evident, există antisemitism acolo, însă idioțenia acelei formulări este că m-au trimis tocmai în New York, unde cred că sunt mai mulți evrei decât în Israel”, a mai spus Jack Barsky, care mai târziu va folosi prejudecățile celor care l-au format, tocmai împotriva lor.

Însă în primii ani, el povestește că era foarte încântat și dornic să facă o treabă bună ca spion infiltrat, astfel că și-a petrecut majoritatea timpului liber în misiuni de contraspionaj și încercând să scape de agenții care l-ar fi putut urmări. În fiecare săptămână, obișnuia să transmită centrului de la Moscova detalii cu privire la progresele înregistrate. Astfel, el a început să planteze mesaje scrise în diferite locuri din New York. Uneori, din aceleași locuri ridica geamantane plin cu bani sau pașapoarte false pentru excursiile la Moscova pe care era obligat să le efectueze o dată la doi ani.

În aceste călătorii, el se întorcea și în Germania de Est, pentru a-și vedea soția, pe Gerlinde, și pe fiul său Matthias, care nu aveau nicio idee despre adevărata sa misiune. De fapt, ei cerdeau că deține un post bine plătit în Kazakhstan.

Dificultatea de a procura un pașaport american

Evoluția lui Barsky i-a încântat pe coordonatorii săi de la Moscova. Singura nemulțumire era că nu deține un pașaport american. Într-una dintre vizitele la biroul de pașapoarte din New York, el a fost rugat să completeze un chestionar în care l-au întrebat mai multe detalii despre viața sa, printre care și numele liceului la care a învățat.

„Tot ce dețineam era o legendă care nu putea fi verificată. Așa că dacă cineva ar fi încercat să verifice, ar fi aflat că identitatea mea nu e reală”. Astfel, de teamă ca nu cumva să își compromită identitatea, a plecat din birou fără pașaport, însă lipsa documentului prin faptul că deținea realizări minore ca spion, s-a gândit că riscul este „minim”.

El și-a continuat activitatea căutând posibili recruți și transmițând informații despre situația din SUA în timpul unor evenimente precum doborârea unui avion koreean de un bombardier sovietic, în 1983, ceea ce a agravad tensiunile dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică. Într-una dintre ocazii, a zburat în California, pentru a găsi un defector – un profesor de psihologie, însă cel mai adesea, autoritățile de la Moscova păreau mulțumite că agentul poate circula liber prin Statele Unite.

„Pentru ei conta foarte mult să aibă oameni de cealată parte a baricadei, în caz de război. În retrospectivă mi se pare foarte stupid, pentru că ilustrează o gândire învechită”, a mai spus el.

Mentalitatea agenților KGB, învechită

Mitul „marilor ilegali” – agenții acoperiți care au ajutat Rusia să învingă naziștii și să adune informații secrete în țările ostile – a căpătat o mare semnificație în agențiile secrete Sovietice, care, în perioada Războiului Rece, au petrecut mult timp și au depus mult efort ca să recaptureze gloria, fără prea mult efort, însă. Mai târziu, Barsky a descoperit că el făcea parte din ceea ce a fost numit „al treilea val de sovietici ilegali din Statele Unite”, iar primele două au eșuat. Cu toate acestea, infiltrarea de spioni în societatea americană a continuat și în anii `80. 

„Aveau așteptări mult prea mari de la mine. Mă bucur că nu a funcționat planul KGB, pentru că aș fi putut fi nevoit să provoc daune. Ideea era ca eu să obțin documente americane autentice și să mă stabilesc în Europa, într-o țară unde urma să fiu introdus într-o afacere profitabilă. Ar fi urmat să devin foarte înstărit și să mă întorc în SUA fără să explic de unde am bani. Astfel, aș fi avut acces la oameni importanți”, a spus agentul KGB, care a mărturisit că planul s-a năruit când s-a lovit de dificultatea de a-și obținue un pașaport.

Din acest motiv, KGB a trecut la planul B: Jack Barsky urma să studieze la uniersitate și să avanseze gradual, până când avea să obțină informații utile. Nu i-a fost foarte dificil să își ia diploma, având în vedere că fusese profesor universitar. Astfel, el a studiat cibernetica la Universitatea din New York, după care s-a angajat ca programator. Treptat, a ajuns să realizeze că tot ceea ce a fost învățat să creadă despre Occident – că reprezintă un sistem vicios, cu o economie și o societate în curs de decădere – era o minciună.

„Inamicul nu e chiar atât de rău”

 „Am început să am senzația că inamicul nu este chiar atât de rău. Am tot așteptat să descopăr oamenii de acest gen, dar nu i-am găsit nici la compania la care lucram. Nu vedeam nimic din ce am fost învățat să cred. Nimic din ce mă așteptam să găsesc. Am vrut să urăsc oamenii și țara, însă nu am reușit”, a povestit spionul, mărturisind că a început să se simtă ca acasă, la locul de muncă.

Ce l-a motivat să își trădeze țara?

Dincolo de sentimentul de apartenență pe care Statele Unite i-l oferea, spionul avea un secret și mai mare. În 1985, el s-a căsătorit cu o imigrantă din Guyana, cu care are o fiică. Astfel, el a ajuns să aibă două identități și două familii. Din acest motiv, a început să se simtă presat de necesitatea unei decizii, pe care a luat-o în 1988.

După 10 ani de muncă sub acoperire, i s-a ordonat brusc să se întoarcă la Moscova, după ce autoritățile sovietice au primit informații că FBI-ul ar fi pe urmele lui. El a realizat că ar fi sinucidere să fugă. Timp de o săptămână, s-a gândit serios la perspectiva de a-și abandona fiica. KGB-ul a început să își piardă răbdarea. Astfel, într-o dimineață, un agent i-a transmis un mesaj grav: „Ori vii acasă, ori ești mort!”

 „Am scris o scrisoare în care am explicat că nu mă pot întoarce, pentru că am fost contaminat cu HIV/SIDA și că mă pot trata doar în Statele Unite. Le-am explicat că nu voi dezerta, că nu îi voi trăda, dar că vreau să dispar și să încerc să mă însănătoșesc. Am început să mă gândesc că am scăpat, că FBI nu este pe urmele mele”, a mai spus el.

În timp, îndrăgostindu-se de visul american, a început să lase garda jos și să se bucure de viața de confortabilă în clasa de mijloc. „Încă aveam sentimente puternice față de comunism și față de partid. Demisia mea a fost cauzată de nașterea fiicei mele. Nu a fost ceva ideologic”, a mai povestit el.

FBI l-a ajutat să scape

Cel care l-a expus a fost un defector KGB, Vasili Nikitich Mitrokhin, care deținea numeroase secrete, printre care și identitatea lui Jack Barsky. Din acest motiv, timp de trei ani, el s-a aflat în vizorul FBI-ului, care a cumpărat inclusiv o casă lângă locuința sa, în încercarea de a descoperi dacă mai este agent KGB și dacă mai activează. În cele din urmă, Barsky s-a dat de gol după o ceartă cu soția sa, Penelope. Informația a ajuns și la FBI. 

„Încercam să repar o căsătorie care se destrăma. I-am spus soției mele despre sacrificiul pe care l-am făcut pentru a rămâne alături de familie. I-am zis că sunt german, că am lucrat pentru KGB, că m-au chemat acasă și că am decis să rămân cu ea, expunându-mă la un risc”, ceea ce a fost suficient pentru ca FBI să vină după el.

El a fost ridicat de un civil, care i-a spus într-o voce calmă: „Sunt agentul special Reilly, de la FBI. Trebuie să vorbim cu tine”. „M-am prins să ce se întâmplă. L-am întrebat de ce le-a luat așa de mult”.

 În timp ce era interogat, Jack a glumit că Joe Reilly și cu alți agenți și a încercat să le ofere pe cât de multe informații a putut despre KGB. Însă, în interior, el se temea ca nu cumva să fie trimis la închisoare, iar familia sa să se dezbine.  Cu toate acestea, norocul a fost de partea lui: a trecut de un test cu detectorul de minciuni și i s-a spus că este liber să plece. Mai mult de atât, FBI i-a dat asigurări că îl va ajuta să devină cetățean american.  În plus, agentul Reilly a devenit cel mai bun prieten al lui Jack Barsky.

Ani mai târziu, fostul agent KGB susține că a fost norocos și că nu are niciun regret.  „Viața dublă te poate măcina. Mulți nu îi pot face. Nu pot spune că a fost fascinantă, dar măcar am scăpat cu bine. Sunt sănătos și trăiesc viața la care am visat cu mulți ani în urmă”.

 

 

 

 

Cele mai citite

Mesajul premierului Marcel Ciolacu, la 20 de ani de la aderarea României la NATO

În cei 20 de ani de apartenenţă la NATO, România a devenit un pilon important şi şi-a consolidat poziţia în interiorul alianţei, respectându-şi angajamentele...

Explozie la Rafinăria Petromidia! Autoritățile au activat Planul Roșu de Intervenție

O explozie s-a produs, vineri, la Rafinăria Petromidia, iar autorităţile au activat Planul Roşu de Intervenţie. Potrivit Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) „Dobrogea”, explozia...

Mesajul premierului Marcel Ciolacu, la 20 de ani de la aderarea României la NATO

În cei 20 de ani de apartenenţă la NATO, România a devenit un pilon important şi şi-a consolidat poziţia în interiorul alianţei, respectându-şi angajamentele...
Ultima oră
Pe aceeași temă