De la Brătianu, la Tudose: Cum a decăzut clasa conducătoare a României, în cei 100 de ani de la Marea Unire | DOCUMENTAR ROMÂNIA LIBERĂ

O comparație între calitatea celor mai importanți miniștri ai Guvernului Mihai Tudose și calitatea celor mai importanți miniștri care au făcut parte din generația Marii Uniri și care au fost membri ai guvernelor PNȚ și PNL din perioada interbelică este mai mult decât ilustrativă.

Share

Claudiu Padurean 0 comentarii

Actualizat: 21.08.2017 - 08:30

Politicienii din toate partidele vorbesc cu emfază despre Centenarul Marii Uniri, deși la această oră încă nu există nicio instituție publică cu un plan clar de manifestări care să marcheze aniversarea unui secol scurs de la formarea României Mari în 1918. Această debandadă este un semn al deteriorării vieții publice.

O comparație între calitatea celor mai importanți miniștri ai Guvernului Mihai Tudose și calitatea celor mai importanți miniștri care au făcut parte din generația Marii Uniri și care au fost membri ai guvernelor PNȚ și PNL din perioada interbelică este mai mult decât ilustrativă.

Dacă, în perioada interbelică, cei mai importanți lideri politici ai României erau Ionel Brătianu și Iuliu Maniu, ambii cu studii strălucite în străinătate, în prezent politica e făcută de politicieni repetenți, de o calitate jalnică. De asemenea, membrii guvernelor din perioada interbelică aveau în spate cariere solide, în timp ce mulți dintre politicienii de azi ar muri de foame dacă nu ar primi o sinecură de la partid.


Profil de prim-ministru

Mihai Tudose: De 25 de ani, se bazează pe funcțiile primite de la partid 

Premierul de azi al României, Mihai Tudose, a intrat în politica mare în anul 2000, când a devenit deputat PSD de Brăila. El a avut două mandate de ministru al Economiei, în perioada 2014-2015, în Guvernul Victor Ponta, precum și în intervalul februarie 2017–-iunie 2017, apoi a fost nominalizat premier, după adoptarea moțiunii de cenzură depuse împotriva lui Sorin Grindeanu.

De două decenii și jumătate, Mihai Tudose se bazează pe funcțiile primite de la partid. În anul 1992 el a devenit șef de birou senatorial, până în 1999, când a ajuns consilier județean și a muncit un an ca jurist. Din 2000, a devenit deputat de Brăila și a rămas parlamentar.

Cariera sa academică este mai degrabă modestă. Mihai Tudose a început facultatea la 24 ani, la vârsta când alții o termină. Între 1991 și 1995, a urmat cursurile unei facultăți private de drept din cadrul Universității Creștine „Dimitrie Cantemir“. Vreme de șase ani, nu a făcut niciun fel de studii, însă, după ce a devenit deputat, în 2001, a urmat un curs postuniversitar în cadrul Facultății de Științe Economice a Uni-versității „Dunărea de Jos“ din Galați. Un an mai târziu, a urmat un curs destinat parlamentarilor la Bruxelles, iar din 2006 a urmat diferite alte cursuri postuniversitare, în cadrul unor instituții precum Colegiul Superior de Securitate Națională.

În perioada 2006-2007 a urmat un masterat la Școala Națională de Științe Politice și Administrative, iar apoi, pentru că tot i s-a trezit apetitul pentru studii, a făcut un doctorat la Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul“. Doar că școala doctorală a acestei academii a fost zguduită de numeroase scandaluri de plagiat și a promovat numeroși impostori, într-o manieră în care a fost nevoie de „importarea“ unui profesor de la Universitatea Babeș-Bolyai ca să reformeze această școală doctorală.

Ionel Brătianu, premierul liberal care a ajutat la înfăptuirea Marii Uniri și la adoptarea celei mai bune Constituții, din 1923

Liderul PNL, Ionel Brătianu, a obținut bacalaureatul la Colegiul Sfântul Sava din București. Apoi, s-a înrolat ca voluntar în Armata Română, cu gradul de sublocotenent. În paralel, a început studii de inginerie, mai întâi la București, apoi la Paris, iar în 1889 a obținut diploma de inginer.

A făcut parte din PNL, iar în 1895 a devenit deputat. În Parlamentul de la București, dominat de juriști și de universitari, era o apariție mai curând exotică. A rămas celebră replica pe care i-a dat-o lui Nicolae Iorga atunci când ilustrul istoric l-a întrebat, cu aroganță, ce poate învăța de la un inginer. „Măsura, domnule profesor, măsura“, a fost replica pe care i-a dat-o Ionel Brătianu marelui savant.

În 1907, Ionel Brătianu a intrat pentru prima oară în Guvern, în calitate de ministru de Interne. A girat acest portofoliu de trei ori. De asemenea, de două ori a fost ministru de Externe al României și tot de două ori a fost ministru al Apărării Naționale. De cinci ori a fost prim-ministru al României. Ionel Brătianu a fost cel care a pregătit intrarea României în Primul Război Mondial. Tot el a condus rezistența eroică a Armatei Regale Române în Moldova, în perioada 1916-1918.

S-a numărat printre cei care au pregătit Marea Unire. De asemenea, a fost unul dintre autorii celei mai mari reforme agrare din Europa de Sud-Est. Și tot de numele lui Ionel Brătianu se leagă adoptarea celei mai bune Constituții din istoria României, cea din 1923. A murit în anul 1927.

Iuliu Maniu. Liderul PNȚ a condus Opoziția față de toate regimurile autoritare din România: regimul carlist, legionar, antonescian și comunist  

La fel ca Mihai Tudose, și Iuliu Maniu, liderul PNȚ din perioada interbelică și unul dintre corifeii Marii Uniri, a avut studii juridice. Mai exact, a făcut Facultatea de Drept a Universității din Cluj, iar apoi a continuat studiile la universitățile din Budapesta și din Viena. În 1896, la vârsta de 23 de ani, Iuliu Maniu a devenit doctor în drept la Viena. S-a întors în țară și a devenit avocatul Mitropoliei Greco-Catolice din Blaj și profesor de drept civil la Academia Teologică Greco-Catolică.

La vârsta de 24 de ani, Iuliu Maniu a fost ales președinte al Societății „Petru Maior“ și în conducerea Partidului Național Român din Transilvania. După 10 ani de avocatură și de activitate politică la vârf, în 1906, Iuliu Maniu a fost ales deputat în Parlamentul de la Budapesta, unde s-a remarcat drept unul dintre cei mai incisivi apărători ai drepturilor românilor ardeleni.

În anul 1915, pentru că a refuzat să depună un jurământ de credință față de Austro-Ungaria, Iuliu Maniu a fost mobilizat și trimis ca locotenent al armatei austro-ungare pe frontul din Italia, deși, în calitate de avocat al Mitropoliei Greco-Catolice, ar fi trebuit, în mod normal, să fie scutit de serviciul militar.

În 1918, Iuliu Maniu a părăsit armata austro-ungară și s-a întors în Transilvania. În octombrie 1918, a plecat la Viena. Capitala austriacă fusese cuprinsă de vâltoarea unei tentative de revoluție bolșevică. Iuliu Maniu, secondat de generalul Ioan Boeriu, a reorganizat regimentele românești din armata imperială, care au jurat de data aceasta credință națiunii române, iar apoi, cu aprobarea autorităților legitime, a ocupat Viena și a restabilit ordinea publică. La fel s-a întâmplat la Praga, unde capitala cehă a fost ocupată de împuterniciții lui Iuliu Maniu. Regimentele românești s-au retras apoi din Viena și din Praga și au ajuns la Arad, unde ministrul minorităților naționale din Guvernul de la Budapesta, Oskar Jaszi, negocia cu liderii Partidului Național Român un posibil compromis. Maghiarii propuneau formarea unei federații în care Transilvania să fie asociată cu Ungaria. Iuliu Maniu a pus capăt negocierilor cu un singur cuvânt: „Nem!“, adică „Nu!“ în limba maghiară.

Iuliu Maniu a preluat conducerea comitetului care a organizat la 1 Decembrie 1918 Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. După votarea Unirii, Iuliu Maniu, care preluase conducerea Partidului Național Român, a fost desemnat ministru-prezident al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, guvernul provizoriu care a administrat fostul principat până la unirea deplină cu Regatul României.

Iuliu Maniu a girat inclusiv corpurile de voluntari ardeleni, români și sași, care au luptat umăr la umăr cu ostașii Armatei Regale Române împotriva armatei maghiare, în 1919.

Iuliu Maniu a rămas șeful Partidului Național Român și a devenit parlamentar la București. În 1926 a gestionat formarea PNȚ, prin fuziunea Partidului Național Român cu Partidul Țărănesc condus de Ion Mihalache.

A fost în trei rânduri prim-ministrul României și, o perioadă, a girat și portofoliile Apărării Naționale și Finanțelor. Din 1938, a devenit șeful Opoziției față de toate regimurile autoritare care s-au succedat în România, de la cel al Regelui Carol al II-lea la dictaturile legionară, militară, condusă de Ion Antonescu, și comunistă. A fost arestat de comuniști în 1947 și a murit ca un martir, în temnița de la Sighetu Marmației, în 1953.


Miniștri de Externe

Teodor Meleșcanu și umilirea românilor la votul în diaspora 

Șeful diplomației românești de azi este Teodor Meleșcanu. El a absolvit Liceul Moise Nicoară din Arad, apoi Facultatea de Drept din București. Teodor Meleșcanu a urmat apoi cursuri postuniversitare în relații internaționale și a devenit sublocotenent în rezervă. Din 1966, în plină perioadă ceaușistă, a fost angajat ca diplomat și a avansat rapid în Ministerul de Externe. A urmat cursuri postuniversitare la Facultatea de Științe Economice și Sociale a Universității din Geneva, apoi Institutul de Înalte Studii Internaționale din Geneva, unde a obținut titlul de doctor în științe.

În 1992 a obținut gradul diplomatic de ambasador. În perioada 1992-1996, Teodor Meleșcanu a fost ministru de Externe și vicepremier în guvernul condus de Nicolae Văcăroiu. La alegerile parlamentare, el a fost ales senator pe lista ex-comuniștilor din PDSR. Acest partid a intrat în Opoziție, iar Teodor Meleșcanu a format o disidență și a pus bazele unui nou partid, Alianța pentru România. Partidul său nu a reușit să intre în Parlament la alegerile din 2000, iar în ianuarie 2002 a fuzionat cu PNL. Teodor Meleșcanu a devenit prim-vicepreședinte al PNL.

În 2004, a fost ales din nou senator, de data aceasta din partea PNL. În 2007, a devenit ministru al Apărării Naționale și a girat, ca ministru interimar, și portofoliul Justiției. În 2012 a devenit director al Serviciului de Informații Externe. În 2014, a demisionat și a candidat ca independent pentru funcția de președinte al României, dar a strâns doar 1,09% din voturi.

A fost numit ministru de Externe de Victor Ponta, dar a demisionat rapid, după opt zile. În 2016, Teodor Meleșcanu a fost ales din nou senator, din partea unui nou partid, ALDE. Din 4 ianuarie a redevenit ministru de Externe. De unul dintre mandatele sale se leagă scandalul cozilor la secțiile de votare din străinătate din turul II al alegerilor prezidențiale din 2014.

Nicolae Titulescu, cel mai strălucit diplomat din perioada interbelică: A condus de două ori Liga Națiunilor

Nicolae Titulescu a fost cel mai strălucit diplomat român din perioada interbelică. Multă vreme, el a lucrat în diferite guverne ca tehnocrat, însă, în cele din urmă, s-a înscris în PNȚ, datorită marii admirații pe care o avea față de Iuliu Maniu. Nicolae Titulescu a urmat cursurile Liceului Carol I din Craiova, apoi a primit o bursă la Paris, unde a urmat cursurile Facultății de Drept.

A obținut unul dintre cele mai prestigioase premii acordate într-o competiție la care au participat toate facultățile de drept din Franța. În 1905, a revenit în țară, ca profesor la Facultatea de Drept din Iași. În 1909 a intrat în politică și, în 1912, a devenit deputat din partea Partidului Conservator--Democrat, condus de Take Ionescu. Cinci ani mai târziu, în timpul formării unui guvern de coaliție între liberali și conservator-democrați, Nicolae Titulescu a devenit ministru al Finanțelor, în plin refugiu al Guvernului la Iași.

În 1918, a plecat la Paris, unde a fondat Comitetul Național Român și a avut un rol important în recunoașterea diplomatică a Marii Uniri. Relațiile sale excelente în mediul internațional l-au propulsat în fruntea diplomației românești. Din 1921 a devenit reprezentantul României la Liga Națiunilor. Între 1928-1936, a fost ministru de Externe în mai multe guverne și a condus genial diplomația românească. În anii 1930 și 1931 a fost ales președinte al Ligii Națiunilor. A fost singura personalitate care a condus de două ori forul mondial. În această calitate a impus sancțiuni internaționale împotriva Italiei pentru invazia în Etiopia. A fost cel care a creat arhitectura unui sistem de securitate colectivă în Europa Centrală și de Sud-Est, care avea în centru România.

România avea un parteneriat strategic cu Polonia, care apăra România de URSS, era aliată în Mica Antantă cu Cehoslovacia și Iugoslavia, care apăra România de Ungaria, și în Antanta Balcanică cu Iugoslavia, Grecia și Turcia, iar această alianță apăra România de Bulgaria.

URSS, Ungaria și Bulgaria aveau toate revendicări teritoriale îndreptate împotriva României. După ce Regele Carol al II-lea l-a demis din fruntea diplomației, Nicolae Titulecu s-a stabilit în Elveția, apoi în Franța. A murit în 1941, la Cannes.

Barbu Știrbey a încercat să formeze un guvern de uniune națională, după moartea regelui Ferdinand

Principele Barbu Știrbey a fost unul dintre cei mai importanți lideri liberali și a jucat un rol major în politica externă a României. A urmat liceul și Facultatea de Drept la Paris. În anul 1913, Regele Carol I l-a numit administrator al Domeniilor Coroanei. A devenit prieten cu Regele Ferdinand I, iar Ionel Brătianu era cumnatul său.

În Primul Război Mondial, a plecat în refugiu la Iași. A fost unul dintre consilierii Regelui Ferdinand I și l-a sfătuit să anunțe soldaților reforma agrară și cea electorală, care au urmat imediat după război. A girat portofoliile Finanțelor și de Externe.

În iunie 1927, a încercat să formeze un guvern de uniune națională între PNL și PNȚ. După moartea lui Ferdinand I, a plecat în străinătate, în condițiile neînțelegerilor cu Regele Carol al II-lea, care a revenit în România în 1930.

Barbu Știrbey a revenit în țară după plecarea lui Carol al II-lea. În timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, a fost emisarul Regelui Mihai I pe lângă Aliați și a purtat negocieri la Cairo și Moscova. În anul 1945, Regele Mihai I a dorit să îl desemneze prim-ministru după demisia gen. Nicolae Rădescu. Sovieticii i l-au impus, însă, pe Petru Groza. A murit în 1946, de cancer hepatic.


Miniștrii Agriculturii

Petre Daea, celebru pentru panseurile sale despre oi

Cel mai emblematic ministru PSD al Agriculturii va rămâne Petre Daea, celebru pentru panseurile sale, printre care cel care spune că oaia este o statuie vie. El a absolvit Facultatea de Agronomie din Timișoara în 1973, iar în 1983 și-a luat doctoratul în agronomie. A fost stagiar, șef de fermă și inginer de CAP în Mehedinți. A lucrat pentru Direcția de Agricultură și Industrie Alimentară. Din 2001, a devenit membru PSD. A fost propulsat, între 2002 și 2004, în funcția de secretar de stat în Ministerul Agriculturii, iar în 2004 a fost numit ministru al Agricuturii în Guvernul Adrian Năstase. Din 2008, a devenit parlamentar, iar acum a redevenit ministru al Agriculturii.

Ion Mihalache, ministrul care s-a oferit voluntar în Armata Română, ca să lupte pentru eliberarea Basarabiei 

Ion Mihalache a fost unul dintre cei mai străluciți lideri politici din perioada interbelică. Era de profesie învățător. În Primul Război Mondial, a luptat cu curaj, pe post de ofițer de rezervă, în Armata Română. Pentru bravura sa deosebită, Regele Ferdinand I i-a oferit cea mai înaltă decorație militară: Ordinul Mihai Viteazul.

După Primul Război Mondial, Ion Mihalache a fondat un partid de centru-stânga, Partidul Țărănesc, care a intrat în Parlament în 1919. Ion Mihalache a devenit parlamentar și a format un bloc guvernamental împreună cu Partidul Național Român al lui Iuliu Maniu.

A devenit ministru al Agriculturii, în guvernul condus de Alexandru Vaida-Voevod. A reorganizat învățământul agricol. În 1926, împreună cu Iuliu Maniu, a pus bazele PNȚ. A devenit „locotenentul“ prietenului său, Iuliu Maniu.

A redevenit ministru al Agriculturii în două guverne PNȚ, în perioada 1928-1930. În perioada 1930-1933, a trecut la Ministerul de Externe, portofoliu pe care l-a girat în trei guverne țărăniste.

Ion Mihalache s-a oferit voluntar, în 1941, să lupte în Armata Română pentru eliberarea Basarabiei, ocupată de URSS un an mai devreme. A devenit unul dintre liderii Opoziției. În 1947, a fost arestat de comuniști. S-a stins din viață în închisoare, în 1963.

Ion Gheorghe Duca: Prima măsură ca prim-ministru, interzicerea Gărzii de Fier 

Unul dintre cei mai capabili miniștri liberali ai Agriculturii a fost Ion Gheorghe Duca. A terminat liceul la București, apoi a plecat să studieze Dreptul la Paris, cu o lucrare despre societățile cooperatiste. Acolo a terminat facultatea, apoi a obținut doctoratul. A revenit în țară pentru o scurtă carieră ca judecător, apoi a devenit membru al conducerii Casei Centrale a Băncilor Populare.

A devenit membru PNL și, în 1907, a fost ales deputat. A fost director al ziarului liberal Viitorul. În 1914, la doar 35 de ani, a fost numit ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, post pe care l-a deținut până în 1918.

În 1919-1920, a fost ministru al Agriculturii și a avut un rol major în pregătirea marii reforme agrare, promise de Regele Ferdinand I.

În perioada 1922-1926, a fost numit ministru de Externe, iar în perioada 1927-1928 a devenit ministru de Interne.

În noiembrie 1930, el a devenit prim-ministrul României. Una dintre primele sale măsuri a fost interzicerea organizației naziste Garda de Fier. În decembrie 1930, Ion Gheorghe Duca a fost asasinat de legionari pe peronul Gării din Sinaia. Se întorcea cu trenul dintr-o audiență acordată de Regele Carol al II-lea. Era un om de o modestie nemaipomenită și, deși era prim-ministru, locuia într-un mic apartament de bloc. În momentul asasinării sale, avea în buzunare 80 de lei. Ion Gheorghe Duca, printre altele, a înființat în România mișcarea de cercetași.


Ce spun experții: Actualul Guvern este caracterizat de incompetență, aroganță și obrăznicie

Istoricul clujean Cornel Jurju, autorul cărții „Tovarășii împotriva Coroanei“, spune că există o diferență uriașă între guvernele conduse de cei care au făcut Marea Unire și guvernul care ar trebui să se ocupe de centenarul său.

„Este o situație care nu suportă nici o comparație. Iuliu Maniu și Ionel Brătianu au condus guverne care au avut proiecte și sarcini de o importanță extraordinară, pe care le-au tratat cu mare responsabilitate. Actualul Guvern este caracterizat de incompetență, aroganță și obrăznicie. Avem un prim--ministru cu apucături de Greucean, însă doar la nivelul declarațiilor. În planul consistenței serioase, nu văd nimic, decât spectacol și populism, ca într-o telenovelă care alimentează știrile. Biografiile miniștrilor din perioada interbelică erau bine clădite, din punct de vedere intelectual, cultural și profesional. Acum, miniștrii au biografii neclare, încropite“.

Miniștri împotriva țării

Profesorul Călin Felezeu, prodecan al Facultății de Psihologie și Științele Educației din Cluj, fost director-adjunct al Institutului Cultural Român din Istanbul, este de aceeași părere. „Este o diferență de la cer la pământ. Mă refer la viziunea politică, la cea economică, la cea socială și cea națională. Iuliu Maniu și Ionel Brătianu au jucat un rol fantastic. Tot ceea ce s-a întâmplat în timpul Primului Război Mondial a trebuit să fie susținut la negocierile de pace de la Paris din 1919-1920. Negocierile de pace au fost mai grele decât războiul. Georges Clemenceau era foarte supărat pe Pacea de la Buftea-București, semnată de Alexandru Marghiloman. Politicienii români au beneficiat de sprijinul direct al Reginei Maria, care a plecat la Paris pentru a susține cauza națională.

Cei de acum nu au nici o viziune politică, economică sau socială. Se rezumă la adăugarea a 45 de bani la litrul de benzină. Cum am putea să o comparăm pe primărița Bucureștiului cu Pache Prototopescu. Guvernul actual nu are nici o treabă cu România, parcă sunt puși miniștrii săi împotriva țării. Însă, personal, sunt optimist și aș vrea să îl parafrazez pe marele om politic P.P. Carp, care a spus că România este atât de norocoasă încât nu mai are nevoie de oameni politici“.

Guvernul Tudose subminează economia

La rândul său, expertul în economie Constantin Haiduc, care lucrează pentru o mare companie multinațională din domeniul consultanței, crede că „guvernele conduse de Iuliu Maniu și Ionel Brătianu au fost unele extraordinare. Ei au făcut Unirea și au relansat economia României. În perioada interbelică, România nu mai era doar o putere agricolă și care miza pe producția de petrol, ci devenise o putere industrial-agrară. Miza pe industrii performante: în 1935 era al doilea producător mondial de aluminiu, investise în industria aeronautică, era al treilea producător mondial de mică, un izolator folosit pentru rețelele electrice, și construia automobile, locomotive, căi ferate. Acum, singurele industrii de vârf românești sunt IT-ul și cea auto, care se dezvoltă parcă împotriva măsurilor guvernamentale. Guvernul Tudose a luat niște măsuri care subminează dezvoltarea economică“. 

Citește totul despre:

Comentarii

loading...
Loading...
loading...