14.3 C
București
vineri, 29 martie 2024
AcasăSportFormula 1Dosarul Revoluției. Jurnalistul Corneliu Mihalache: "Vreau rația mea de adevăr" (I)

Dosarul Revoluției. Jurnalistul Corneliu Mihalache: “Vreau rația mea de adevăr” (I)

Am văzut zilele trecute comunicatul Secției Parchetelor Militare care „a dispus în cauza cunoscută generic sub denumirea «Dosarul Revoluției» extinderea urmăririi penale, in rem, sub aspectul infracţiunii contra umanității“.

Jurnaliștii zic, printre care și maestrul Ion Cristoiu, că ”…În mai multe rînduri am scris și am zis că Redeschiderea Dosarului Revoluției pentru perioada 22 decembrie – 27 decembrie 1989, intrată în Istorie drept cea a fenomenului terorist, e o cotitură istorică. Pentru prima oară după 26 de ani, se recunoaște oficial responsabilitatea noii conduceri a țării pentru Măcelul terorist.” – Ion Cristoiu blog, Gîndul de joi, 3 noiembrie 2016.

Grigore Cartianu scrie în 3 noiembrie, în RL, ”Miercuri, 2 noiembrie 2016. Parchetul General emite un comunicat istoric. Frazele cad ca ghilotina: „Pentru păstrarea puterii, prin acțiunile desfășurate și măsurile dispuse, noua conducere politică și militară instaurată după data de 22.12.1989 a determinat uciderea, rănirea prin împușcare, vătămarea integrității fizice și psihice, respectiv lipsirea de libertate a unui număr mare de persoane“(…) Pentru prima oară în ultimii 27 de ani, am senzația că Dosarul Revoluției din decembrie 1989 și cel al Mineriadei din 13-15 iunie 1990 intră pe făgașul normal. Procurorii par să fi renunțat la ochelarii de cal. (…).

Surpriza plăcută a comunicatului emis miercuri de Parchetul General (în cadrul căruia funcționează Secția Parchetelor Militare) este schimbarea unghiului de abordare a dosarului. Procurorii nu se mai rezumă să investigheze măcelul decembrist caz cu caz, în secvențe izolate, ci caută să vadă întregul scenariu criminal. Ba mai mult, magistrații au acceptat o evidență ignorată prea multă vreme: aceea că ucigașii din 22-31 decembrie 1989 nu trebuie căutați printre fantomaticii «teroriști ai lui Ceaușescu», ci în grupul de mercenari pro-sovietici ai lui Iliescu“. Și mi-aduc aminte că la 1 martie 1999 apărea un comunicat prin care procurorii militari au identificat mai multe persoane – militari şi civili – care, în timpul revoluţiei din decembrie 89, făceau parte „dintr‑un anumit grup de putere, care a creat diversiunea cu teroriştii, pentru a putea stăpâni situaţia“. Și mi-aduc aminte că pe 10 martie 1999, într-o miercuri, la ora 21, am prezentat pe TVR 1 un film documentar: „Vreau rația mea de adevăr“. Și de la început spuneam, în continuarea citatului de mai sus: „Dacă citim cu atenţie această ştire, nu putem ajunge decât la o singură concluzie: Procuratura a înţeles, în sfârşit, că în Decembrie 89 a fost o lovitură de stat. Şi nu una normală, ci una militară. Pentru că (Parchetul Militar dixit) «aceste acţiuni ale aşa-zişilor terorişti nu trebuiau decât să justifice manevre militare de apărare a unei noi pu­teri instalate printr-o lovitură de stat mascată într-o revoluţie»“.

Structura nu are partid

Am găsit atunci, în martie 1999, la începutul comentariului, un nume acestei găști, nume care a făcut carieră: „Astăzi nu o să punem întrebări. O să încercăm să răspundem la o parte dintre ele. De nouă ani de zile România este condusă, invizibil, de o STRUCTURĂ. STRUCTURA n-are partid. Sau n-are numai un partid. Ea este formată din câţiva oameni cu relaţii ca o pânză de păianjen care duce în toate terminalele pu­terii. Ei sunt prezenţi, fizic şi psihic, printre noi, îi vedem la televizor, ne întâlnim cu ei pe stradă, sunt în paginile ziarelor. Teoretic, poate fi oricine: în diverse posturi-cheie din structurile administrative, în justiţie, în structurile militare, în structurile politice. În orice caz, sunt specialişti în diversiune şi dezinformare.“ Și continuam: „Singurul grup de putere pe care îl cunoaştem este Consiliul Frontul Salvării Naţionale. Cei 40. Logic, aceste persoane la care se referă procuratura militară, sunt printre cei 40. Logic, parte dintre aceşti 40 de oameni vor fi acuzaţi de instigare la omor şi instigare la distrugere. Dar ei au câte două braţe. Braţul informativ-diversionist şi braţul înarmat al revoluţiei. Instrumentele lor trebuie căutate printre cei care au apărut în acele zile şi nopţi pe ecranul televiziunii, şi respectiv, printre cei care au tras.“ „Deci acest grup de putere, această Structură este vinovată de diversiunile din acele zile, de masacrul de la Otopeni, de cel din faţa Ministerului Apărării Naţionale cu cei de la USLA, de cei 89 de morţi de la Televiziune, de cei din sediul Comitetului Central, de doborârea unui avion pe 28 decembrie care ducea cu el mărturiile care, iată, apar peste zece ani. Dacă pentru 162 de morţi şi 1.107 răniţi până în 22 decembrie, dictatorul Ceauşescu a fost executat, ce va păţi acest grup de putere pentru 942 de morţi şi 2.245 de răniţi de după 22 decembrie?“ Iată că nu e prima dată când procurorii militari vorbesc de crimele de după 22 decembrie 1989. S-a întâmplat și în martie 1999. Și au trecut 17 ani. Ce știe orice jurnalist de bună-credință, ce am demonstrat, alături de mulți alții, toți anii aceștia, a ajuns și la procurorii militari. Așa cum nu s-a întâmplat nimic în 1999, nu cred că se întâmpla ceva astăzi. Iată, comunicatul din 1999 s-a uitat. A rămas acest film pe care vă rog să-l vedeți acum, aici: www.docuart.ro, și apoi să citiți continuarea acestui articol. Ce s-a întâmplat după difuzarea filmului. Am avut o vizionare de trei ore cu George Borcescu, șeful meu de atunci, investigator puternic și știutor al fenomenului din 1989. Trei ore pentru că, atunci când afirmam ceva grav, el punea stop și eu trebuia să justific de ce spun asta și pe ce mă bazez. Niciun fel de cenzură. Absolut normal. Se difu­zează. Joi, a doua zi, nimic. Doar o reluare care a avut mai multă audiență decât difuzarea de aseară. Vineri a început viscolul, în plin martie.

„Aveți grijă la flori!“

Ziarul „Adevărul“ a dat tonul. Constantin Pavel îmi povestește, de fapt, filmul: „La Televiziune se trage! Miercuri seara, începând cu ora 22, TVR 1 a prezentat documentarul «Vreau rația mea de adevăr». În general, o jumătate de adevăr poate fi mai periculoasă decât o minciună. În cazul de față, rația de adevăr servită de TVR este mai mult decât periculoasă. Cea mai mare parte a documentarului se ocupă de problema teroriștilor din decembrie 1989. Ideea este foarte clară: teroriștii au fost înființați de așa-numita (în documentar) Structură, care avea nevoie de o baie de sânge pentru a justifica, în ochii poporului, acapararea puterii de stat. Structura s-a folosit de TVR pentru a crea o psihoză generală pentru a da tuturor impresia că Armata se luptă din greu cu teroriștii. Ima­ginile (unele inedite), însoțite de un comentariu rostit pe un ton alb, îți dau fiori. Generalul Militaru cheamă luptători USLA să apere sediul MApN de teroriști. Luptătorii USLA sunt conduși de colonelul care îl lucrase contrainformativ pe generalul Militaru, bănuit de legături cu KGB. Înainte ca luptătorii USLA să ajungă la destinație, trupe conduse de un anume ofițer… Truțulescu trag asupra MApN, astfel că luptătorii USLA sunt convinși de iminența pericolului. Ajung la MApN și asupra lor se deschide focul. A doua zi, pe lumină, un căpitan MApN le spune civililor că leșurile în uniformă sunt ale luptătorilor USLA, teroriști. Căpitanul știe foarte bune cum îl chema pe șeful USLA-șilor… Cazul Otopeni beneficiază de prezența unui supraviețuitor care, atunci, era soldat în trupele de Securitate chemate să apere aeroportul. Camioanele cu cei chemați în ajutor trec de trei baraje MApN fără pro­bleme, iar apoi sunt întâmpinate cu foc ucigător din toate părțile. Cei care scapă sărind din camioane încep să strige să se oprească focul. Li se spune să arunce armele și căștile și, cu mâinile sus, să înainteze. După ce se conformează somației, asupra lor se deschide iarăși foc ucigător din toate părțile… Pe imagini filmate atunci (!), auzim o voce care strigă de câteva ori: «Aveți grijă la flori». Care flori, în decembrie? Nimeni nu este auzit ordonând foc! Numai vocea aceea, care se referă la flori, și o altă persoană, care cere o portavoce… Aici și este un cui al procesului Otopeni: că nimeni nu recunoaște că a ordonat «foc». Oricum, să reținem ceea ce ne amintește comentariul: atunci, la Otopeni, era și un anume Suciu… Să mai reținem, tot din comentariu, că atunci când i se spune că există supraviețuitori, Ion Iliescu se albește. După ce trupele de Securitate sunt ucise, cadavrele sunt duse cu furgonete-taxi. Imagine și sunet din decembrie ’89: un taximetrist (în uniformă de gărzi patriotice) care spune că bieții soldați au fost uciși de teroriști libieni și sirieni… Elementele sunt clare: Iliescu, Truțulescu, Suciu, flori, psihoză – acestea sunt cuvintele-cheie (gene­ralul Militaru fiind mort). Documentarul prezintă, cu subti­tlul «Floare de colț/ Floare de mină» imagini de la cunoscuta aplicație a MApN din județele Harghita și Covasna și apoi de la mineriada din ianuarie (mai ales imagini de la Costești) (subl.mea). Se subliniază că mineriada a cincea a avut loc pe lumină, astfel încât mass-media să poată transmite în voie imagini extrem de potrivite pentru a crea o psihoză. Apoi se trec în revistă inițiativele privind amnistierea militarilor MApN pentru faptele comise în decembrie 1989. O utilă recapitulare: în decembrie 1989, psihoză, crimă și apoi cererea de amnistie; în 1999, psihoză (exersată de MApN în Harghita și Covasna), armata pregătită să intervină dacă minerii avansau după victoria de la Costești. Și acum, finalul.“

Chiar nu trageți concluzia?

„Azi, oamenii din Structură se închină la Cimitirul Eroilor, zice vocea; sunt arătați dl Iliescu, dl Măgureanu și dl Emil Constantinescu. Exact cum ați citit: și dl. Emil Constantinescu. Concluzia o poate trage fiecare. Dacă nu reușește să tragă concluzia, i se reamintește că Truțulescu și Suciu au fost implicați în «Țigareta-Otopeni». Flori în decembrie 1989, flori de colț și de mină peste ani și ani. Chiar nu trageți concluzia? Ei bine, nu! E adevărat că în decembrie 1989 s-au reglat cu arma unele conturi între generali MApN și Securitate. E adevărat că, atunci, MApN a fost pus să se lupte cu Securitatea în beneficiul oricui, numai în beneficiul poporului nu. E adevărat că, acum, oameni importanți din MApN se ascund în spatele prestigiului Armatei când e vorba de file pline de sânge ale lui decembrie 1989. E adevărat că un criminal care încearcă să ascundă crima este în stare de orice, mai ales dacă are un impunător grad militar. Se poate însă de aici trage concluzia (așa cum sugerează documentarul) că președintele Constantinescu face parte din Structura criminală care a acționat în decembrie 1989? Sau că, mai rău, președintele Constantinescu apără acum acea Structură? Sau că președintele de acum este cumva prizonier al acelei Structuri? Se poate trage concluzia că premierul Radu Vasile, care a încheiat la Cozia a cincea mineriadă, este membru (sau captiv) al Structurii, din moment ce documentarul sugerează că a cincea mineriadă a fost o punere în scenă comparabilă cu cea din decembrie 1989? Privind logic, este imposibil de sta­bilit (chiar și după ce urmărești un documentar realizat de profe­sioniști ai manipulării) o astfel de legătură. Logica ne mai învață ceva. Ne învață să ne întrebăm: cui servește punerea la zid a domnilor Constantinescu și Vasile? Mai clar: cine sunt cei mai nemulțumiți de faptul că premierul de acum se numește Radu Vasile? Cine sunt cei nemulțumiți că președintele Constantinescu l-a numit pe Radu Vasile premier în locul altuia? Răspuns: nu opoziția“, scrie în Adevărul. „Mineriada“ a fost o făcătură sângeroasă „«R ația de adevăr» pare, pe lângă minciună, un dar. Problema e că avem de-a face cu un dar otrăvit. În interesul cui?“ Așa se încheie articolul din „Adevărul“. Care nu numai că îmi dă dreptate sută la sută, dar pentru că regretatul ziarist Constantin Pavel scrie: „Documentarul prezintă, cu subtitlul «Floare de colț/Floare de mină» imagini de la cunoscuta aplicație a MApN din județele Harghita și Covasna și apoi de la mineriada din ianuarie“, chiar îi mulțumesc peste ani și mă bucur că mă înnobilează Profesionist al Manipulării. De ce? Pentru că în documentarul meu nu există nicio „imagine de la cunoscuta aplicație a MApN“, ci doar de la cele două mineriade din 1999. A căzut pradă demonstrației mele, că „mineriada“ a fost o făcătură sângeroasă, în care 25 de cercetași diversioniști ai Centrului Psihologic al Armatei erau „mineri“ și alți 25 colegi de-ai lor erau „jandarmi“. Iar noi, spectatorii, ne uitam la televizor, la hoții și vardiștii. Noroc cu premierul Radu Vasile. Domnul președinte Emil Constantinescu (pradă Serviciului de Protecție și Pază din care 70% erau de la Cercetare-diversiune Buzău, conduși de șeful traseelor prezidențiale, col. Gh. Truțulescu) nu mai candidează în 2000, „învins fiind de Structuri“, cum scrie premierul Radu Vasile în cartea sa, „Cursă pe contrasens“ – Humanitas, 2002, care continuă la pagina 28 astfel: „În aparență în România sunt mai multe partide, în realitate nu există decât un singur partid, cel al Structurilor, prin Structuri înțelegând matricele sociale alcătuite din foștii securiști și cadrele aparatului de partid comunist. Aceste matrice, veritabile pârghii de putere în organismul societății, au pătruns peste tot, în mass-media, în lumea afacerilor, în rețeaua bancară privată sau de stat, și firește în toate partidele, împrumutând cameleonic chipul ideologiei partidului în care s-au refugiat…“ Iată doi dintre puținii care au înțeles și au acceptat filmul meu, rația mea de adevăr. L-a înțeles și domnul Cristoiu, dar… Mă atacă, din ziar, trei zile mai târziu, urât și degeaba, maestrul Ion Cristoiu: „…A considera însă că în acești ultimi zece ani, deși a avut președinți și parlamentari aleși în mod democratic, guverne numite pe baza voinței electoratului, România a fost condusă de un cerc ocult, numit Structura, înseamnă schizofrenie cu acte în regulă. Evident, faimosul documentar prezentat pe postul național de televiziune nu ne spune din cine e alcătuită Structura. Dacă ar fi să credem creierul de bibilică al autorului, Structura e formată dintr-un număr restrâns de oameni…“ După 17 ani, domnul Ion Cristoiu scrie: „…În mai multe rânduri am scris și am zis că Redeschiderea Dosarului Revoluției pentru perioada 22 decembrie – 27 decembrie 1989, intrată în Istorie drept cea a fenomenului terorist, e o cotitură istorică. Pentru prima oară după 26 de ani, se recunoaște oficial responsabilitatea noii conduceri a țării pentru Măcelul terorist“. Repet, recunoașterea oficială a început în 1999, dar a fost repede gâtuită, așa cum și autorul acestor rânduri a fost „suspendat“ câteva luni… Revin la martie 1999. Apoi au început să sune telefoanele. Și să apară protestele.

Continuarea acestui comentariu poate fi citită în ediţia de miercuri: Ministerul Apărării Naționale a reacționat la documentarul realizat de Cornel Mihalache Un protest al PSD împotriva jurnalistului Cornel Mihalache

CORNEL MIHALACHE

(n. 11 mai 1963, București) Este jurnalist român. Lucrează în Televiziunea Română din 1997, unde a realizat emisiunile „Cu ochii în patru“ și „Curat Caragiale! Parol!“. În calitate de regizor, a lucrat la filmele „Căpșuni în aprilie“ și „Brâncuși“. A primit un premiu APTR pentru anchetă (1997), un premiu UNITER pentru Cel mai bun spectacol de teatru (2002), dar și premiul Clubului Român de Presă pentru ancheta „1989. Sânge și catifea“ (2005).

Cele mai citite

Tendințe de Culori și Materiale pentru 2024: O Privire Asupra Designului Interior

Anul 2024 aduce o schimbare notabilă în preferințele de culori și materiale în lumea designului interior, reflectând o nevoie crescândă de confort, sustenabilitate și...

Captive ideologiei, euroelitele nu sesizează declinul capitalismului

Revoluţia franceză a desfiinţat latifundiile feudale, în folosul unităților de producție burgheze. Comuniștii au distrus proprietatea privată pentru a crea omul nou, eliberat de...

Toți cei 45 de pasageri dintr-un autobuz și-au pierdut viața într-un accident în Africa de Sud

Aproape toţi pasagerii dintr-un autobuz, 45 de persoane, şi-au pierdut viaţa joi în Africa de Sud într-un accident rutier grav, după ce vehiculul în...
Ultima oră
Pe aceeași temă