Adesea, pacienţii cu kilograme în plus se confruntă cu dificultăţi în ceea ce priveşte investigarea afecţiunilor de care suferă, dar şi în cazul intervenţiilor chirurgicale pe cale clasică.
În cazul acestor pacienţi, operaţiile au un grad sporit de risc, pot apărea şi complicaţii, iar timpul de recuperare este mai îndelungat.
Una dintre problemele întâmpinate de chirurgi este abordul propriu-zis: “Medicul are dificultăţi în a ajunge la organul vizat din cauza stratului foarte gros de ţesut adipos”, spune dr. Bogdan Smeu, medic specialist în Chirurgie Generală la Delta Hospital. “Mai mult, recuperarea pacientului este mai dificilă pentru că, în cazul persoanelor supraponderale, complicaţiile post-operatorii la nivelul peretelui abdominal sunt mult mai frecvente. Pacienţii au apoi nevoie de mai multe săptămâni de imobilizare pentru a nu ajunge ca plăgile să se complice”, adaugă acesta. Operaţiile simple, cum ar fi cea de apendicită, pot necesita incizii abdominale de 10-15 cm pentru a ajunge la organul vizat, iar ulterior, există pericolul ca suturile să se rupă.
Spre deosebire de intervenţiile clasice, cele prin abord laparoscopic permit însă incizii foarte mici (în cazul operaţiilor de apendicită, se poate face o singură incizie, de 1,5 cm), care se vindecă într-un timp extrem de scurt. Mai mult, datorita acestei tehnici, care este asistată video, medicii pot detecta şi rezolva mai multe defecte, în timpul aceleiaşi interventii chirurgicale. “Prin intermediul abordului laparoscopic, putem colecta date suplimentare care ne ajută să diagnsoticăm şi să anticipăm apariţia altor afecţiuni. În cadrul intervenţiei folosim tehnologie de înaltă definiţie – imaginile cu organul bolnav sunt proiectate pe monitoare HD care măresc de până la 10 ori dimensiunea organelor vizate, astfel încât orice gest chirurgical e făcut în mare siguranţă, faţă de chirurgia clasică”, adaugă dr. Smeu.
Chirurgia laparoscopică îşi dovedeşte utilitatea şi în cazul complicaţiilor care apar în timp după intervenţiile chirurgicale clasice – herniile, de exemplu. Ele pot apărea în urma unei intervenţii chirurgicale printr-un defect de cicatrizare. Odata cu trecerea timpului, acest defect se măreşte progresiv, putând atinge dimensiuni semnificative, cu organe ce părăsesc aproape în totalitate cavitatea abdominală şi se instalează în sacul herniar. Între cauze se numără creşterea în greutate, efortul fizic sau creşterea presiunii în peretele abdominal.
În cadrul aceleiaşi intervenţii laparoscopice, medicii pot identifica şi trata şi herniile care nu au putut fi diagnosticate preoperator. Postoperator, riscul de recurenţă, de reapariţie a herniilor, scade considerabil în comparaţie cu interveniţiile clasice.
În ceea ce priveşte confortul post-operator, avantajele includ dureri reduse şi risc scăzut de infecţii. Pacienţii nu se vor confrunta nici cu senzaţia de corp străin, nici cu cea de hipoestezie (adică de anestezie cutanată).
Foarte important este faptul că după o astfel de intervenţie, reluarea activităţii personale şi profesionale este permisă într-un timp foarte scurt, iar pacienţii pot face şi efort fizic. În plus, cicatricile rămase sunt mult mai mici şi discrete.
