Serviciile de îngrijiri medicale la domiciliu nu au o mare disponibilitate în România la ora actuală, iar în mediul rural sunt întâlnite foarte rar şi asta în condiţiile în care, potrivit statisticilor, peste 20% din românii cu vârsta de peste 65 de ani au nevoie de asistenţă. În prezent, numai 0,23% beneficiază de astfel de servicii, deoarece nu există un sistem unitar pentru toți românii.
Specialiştii avertizează că o parte dintre furnizori s-au dezvoltat pentru interesul lor şi nu pentru interesul pacientului. De altfel, în urmă cu câteva luni a fost schimbată legislaţia în domeniu, în urma unor acuzaţii de fraudare a bugetului pe acest segment al îngrijirilor medicale la domiciliu, însă suspiciunile persistă. Măriuca Ivan, directorul general al Crucii Alb-Galbene România (CAGR) şi preşedinte al Federaţiei Furnizorilor de Îngrijiri la Domiciliu din România (FFIDR) susţine că „îngrijirea la domiciliu în România este benefică pentru pacienții îngrijiţi pe perna lor, de o echipă de profesionişti care îşi asumă responsabilitatea serviciilor, dar şi pentru diminuarea cheltuielilor din sănătate. Fără acest segment important din sistem nu putem vorbi de un pachet complet de servicii de sănătate oferite pacienților“.
Într-un interviu pentru „România liberă“, Mariuca Ivan atrage atenţia asupra faptului că s-au dezvoltat foarte mulţi furnizori de-o dată şi numai în oraşele mari, capitale de judeţ, şi foarte puţini în provincie, fiind o discordanţă foarte mare în privinţa accesului pacienţilor din diferite regiuni ale ţării la aceste tipuri de servicii: „În lege se spune că pacientul alege furnizorul, dar în fapt el nu are cum să aleagă, ci de multe ori acesta alege fără să ştie «firmele de casă» ale spitalului la care a fost îngrijit. Şi dintr-o dată unor pacienţi li se recomandă «cu căldură» îngrijiri la domiciliu, li se bagă chiar pe gât, chiar dacă ei au nevoie de doar 7 zile, li se dau 30 de zile. Oamenii semnează că le este ruşine, dar în realitate se decontează bani pentru servicii care nu erau absolut necesare“.
Ea susţine că Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate ar trebui să înţeleagă că este nevoie de astfel de servicii în toată ţara şi „nu să acrediteze fără discernământ 85 de firme în Bucureşti, 50 în Cluj (apărute ca ciupercile după ploaie) şi nici unul în Giurgiu, de exemplu, şi să elaboreze nişte criterii de acreditare şi de autorizare care să permită tuturor să intre pe piaţă, acordând anumite facilităţi pentru firmele care activează în mediul rural. Unii dintre furnizori nici măcar nu au un sediu, dau la înregistrare o adresă unde se află de fapt un loc viran. Deci este absolut necesar ca instituţiile statului să se implice şi să verifice unde se duc banii, dacă aceste firme chiar au capacitatea reală de a oferi servicii bolnavilor, nu doar pe hârtie“. Mariuca Ivan crede că „ar trebui să primească aceste servicii cei care chiar au probleme mari de sănătate şi au un anumit status de performanţă – ECOG 3 sau ECOG 4 (care înseamnă dependenţă totală de asistenţă la domiciliu, cum sunt pacienţii imobilizaţi la pat)“.
Preşedintele Federaţiei Furnizorilor de Îngrijiri la Domiciliu din România acuză, în interviul pentru RL, că „foarte mulţi furnizori au realizat că este o formă de câştig şi şi-au dezvoltat societăţi comerciale – pentru că să nu-mi spuneţi că din 85 de furnizori din Bucureşti toţi activează din respect şi consideraţie pentru nevoile pacienţilor!, nu doar ca să câştige nişte bani de la Casă – şi din acel moment lucrurile au degenerat foarte tare. Pacienţii au început să fie vânaţi şi racolaţi de aceste societăţi comerciale şi nu mai ştii acum dacă pacientul are sau nu nevoie, dacă el vrea sau nu vrea să se ducă la societatea respectivă să fie îngrijit, se trezeşte pur şi simplu în faţa unei recomandări şi vine un furnizor acasă, iar unii dintre pacienţi nici nu ştiu că li s-a recomandat îngrijire la domiciliu. El a semnat o hârtie şi îi vine acasă o firmă de 2-3 ori, dar furnizorul decontează servicii pentru 30 de zile. Astfel se risipesc banii, sunt firme care câştigă şi 100.000 de euro pe lună, în condiţiile în care o vizită la domiciliul unui pacient este decontată cu 50 de lei“.
Presiuni asupra medicilor pentru racolarea pacienţilor
Surse medicale au declarat sub anonimat pentru „România liberă“ că unele firme care oferă îngrijiri medicale la domiciliu vin cu insistenţă în cabinetele doctorilor, făcând presiuni pentru acordarea unor servicii inutile pe baza unor recomandări fictive din partea unor medici specialişti din spitale. În plus, reprezentanţii acestor firme solicită cu vehemenţă proceduri gata stabilite pe hârtie pentru anumiţi pacienţi, chiar dacă medicul curant considera că nu sunt necesare în diferite patologii care ar fi avut ulterior nevoie de îngrijiri la domiciliu.
Cine poate beneficia de îngrijiri medicale la domiciliu
Potrivit normelor metodologice a Legii privind organizarea şi funcţionarea îngrijirilor medicale la domiciliu, beneficiarii acestor servicii sunt persoane cu afecţiuni acute şi/sau cronice, care prezintă un anumit nivel de dependenţă şi o capacitate limitată de a se deplasa la o unitate sanitară în vederea asigurării îngrijirilor ambulatorii recomandate de medici. Serviciile de îngrijiri medicale la domiciliu sunt oferite, la recomandarea medicului, de echipe formate din asistenţi medicali, psihologi, kinetoterapeuţi, logopezi, infirmiere şi asistenţi sociali. Printre tipurile de servicii medicale efectuate la domiciliul pacienţilor se numără: injecţii subcutanate, intramusculare, intravenoase, perfuzii endovenoase, aplicarea de pansamente, îngrjirea plăgilor şi a escarelor, dar şi kinetoterapie sau monitorizarea parametrilor fiziologici. Serviciile de îngrijiri medicale la domiciliu pot fi decontate de către CNAS pentru o perioadă de maximum 90 de zile într-un an calendaristic. Pacienţii pot beneficia gratuit de acest tip de servicii, prin întocmirea unui dosar medical prin care se pot solicita maximum 30 de zile de îngrijiri medicale, ei putând beneficia de cele 90 de zile calendaristice prin trei astfel de episoade.
Câţi bani dă statul pentru serviciile de îngrijire medicală la domiciliu
În prezent există în contract cu CNAS, la nivel naţional, 513 furnizori de îngrijiri medicale şi paleative la domiciliu, iar în Bucureşti sunt 85 de furnizori. Sumele alocate din bugetul statului au crescut constant din 2003, anul în care a fost lansat în România acest tip de îngrijiri medicale. „În ultimii 5 ani de pildă bugetul s-a dublat – de la 31,1 milioane de lei în 2011, la o finanţare de 61,2 milioane de lei în 2016“ – a precizat pentru „România liberă“ Augustus Costache, purtătorul de cuvânt al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. În plus, el a explicat că s-au îmbunătăţit considerabil tarifele pe servicii: în 2011 au fost decontate 4,56 milioane de servicii de îngrijiri la domiciliu, iar în 2015 au fost decontate 4,67 milioane de astfel de servicii, în condiţiile în care bugetul alocat de CNAS îngrijirilor medicale la domiciliu s-a dublat în ultimii ani.
Centru-pilot de coordonare a serviciilor integrate de îngrijiri la domiciliu din Municipiul București, cu suport de teleasistență
Un proiect implementat de CAGR şi Primăria Generală a Municipiului Bucureşti, împreună cu Asociaţia De Ajutor Mutual Bucureşti (ADAM BU), prin Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului îşi propune să răspundă nevoilor persoanelor aflate la domiciliu ce nu pot primi asistenţă îndelungată în spital. Astfel, aproximativ 170 de persoane din Capitală beneficiază, lunar, de servicii integrate de îngrijire la domiciliu, servicii medicale, de recuperare, de închiriere, servicii de îngrijire de bază şi sociale. Beneficiarii acestor servicii sunt monitorizaţi prin sistemul de teleasistenţă: dispecerizarea serviciilor prin intermediul call-center-ului, 24/24 h, 7/7zile. Aceştia au primit un telefon mobil și o brăţară tip ceas din silicon medical, dotată cu un buton de urgență, şi li s-a întocmit un dosar electronic cu toate informaţiile medico-sociale şi datele lor de contact. În caz de urgenţă majoră, beneficiarii activează serviciul de alertă prin apăsarea butonului roşu de pe brăţară. În acest fel, sistemele de teleasistenţă şi monitorizare a pacienţilor răspund celor mai acute nevoi în funcţie de patologiile şi profilul pacientului.
Măriuca Ivan, directorul general al Crucii Alb-Galbene România: “Nimic din ce am început noi acum 20 de ani în România nu mai seamănă cu ce este acum în ce priveşte îngrijirile medicale la domiciliu şi totul este în detrimentul bonavilor şi în detrimentul banilor cheltuiţi aiurea. Dacă toţi jucătorii din sistem s-ar gândi la pacienţi, lucrurile ar merge extraordinar de bine“.
