Un studiu prezentat recent în cadrul Congresului Euroanaesthesia 2016, desfăşurat la Londra, arată că relaxarea pe care o produce muzica reduce atât anxietatea pacienţilor înainte de intrarea în sala de operaţie, cât şi cantitatea sedativelor necesare.
Acesta este unul dintre puţinele experimente în acest sens realizate până acum. David Pestańa Lagunas, şeful serviciului de anestezie şi reanimare de la "Hospital Universitario Ramón y Cajal" din Madrid, afirmă că "se lucrează cu muzicoterapie într-un număr foarte mare de unităţi, ca în Neurologie şi Psihiatrie, cu pacienţi cu Parkinson, Alzheimer sau autism, precum şi în unele unităţi UCI (unidad de cuidados intensivos)". Totuşi, s-a evaluat doar în mică măsură rolul ei înaintea unei intervenţii chirurgicale.
Dintre puţinele studii existente în acest sens, se evidenţiază unul care se desfăşoară la "Hospital de Móstoles" din Madrid. Acum un an, două asistente l-au lansat în intenţia de a-şi confirma ipoteza că o intervenţie muzicală preoperatorie reduce nivelul de anxietate.
"Anxietatea preoperatorie este una dintre cele mai neplăcute experienţe asociate chirurgiei. Include tensiune şi teamă şi activează sistemul nervos autonom", argumentează Raquel de Antonio Pastor, una dintre autoare. Teama şi incertitudinea pot conduce la modificări în ceea ce priveşte parametrii hemodinamici şi constantele vitale (tensiunea arterială, frecvenţa cardiacă şi respiratorie) şi pe plan cognitiv.
Deseori medicii prescriu anxiolitice, dar "mulţi pacienţi continuă să se simtă anxioşi", afirmă Raquel de Antonio Pastor. De aici, propunerea de măsuri nefarmacologice ca yoga, taichi.. După cum semnalează cotidianul spaniol El Mundo, citat de Agerpres, muzica este cea mai însemnată din punct de vedere statistic.
În august 2015, prestigioasa revistă "The Lancet" s-a făcut ecoul unei reexaminări sistematice a 72 de studii (care însumau aproape 7.000 de participanţi) privind impactul muzicii înainte, în timpul şi după intervenţia chirurgicală. Această analiză sugera că muzica ascultată înainte de a intra în sala de operaţie poate reduce durerea postoperatorie, anxietatea şi necesitatea de analgezice, afirmă Carlos González Perrino, anestezist la "Hospital Clínico San Carlos" din Madrid. Totuşi, nu s-au identificat diferenţe în ceea ce priveşte durata spitalizării, nici nu s-au analizat efectele asupra infecţiilor sau timpul de cicatrizare.
În ceea ce priveşte chirurgia oculară, studiul prezentat la Congresul Euroanaesthesia şi realizat de cercetătorii de la Spitalul Universitar Cochin din Paris (Franţa) cu participarea a 62 de pacienţi arată rolul muzicii înainte de o operaţie de cataractă. "Chirurgia ochiului este deosebit de stresantă", afirmă principalul autor al studiului, Gilles Guerrier.
Pentru a se stabili avantajele îmbinării muzicii cu anestezia locală, participanţii ascultau unele piese, cu ajutorul căştilor, timp de 15 minute înainte de operaţie. "Am ales cântece instrumentale cu un ritm descrescător şi cu o reducere progresivă a numărului de instrumente participante", relatează autorii. La rândul lor, pacienţii puteau alege între 16 stiluri de muzică: jazz, flamenco, clasică.
Răspunsurile la chestionar arată că relaxarea indusă de muzică dura circa 60 de minute după experiment. În comparaţie cu grupul care nu ascultase muzică, nivelul de anxietate era de 23%, nu de 65%, adică, redus la jumătate. În plus, aceşti pacienţi au primit mai puţine sedative în timpul operaţiei (16%, faţă de 32%), iar satisfacţia postoperatorie manifestată era de 71%, faţă de 55%. "Este vorba despre o metodă neinvazivă, nefarmacologică şi cu un cost redus care ar putea ajuta în intervenţiile chirurgicale de acest tip", spune Giller.
Particularitatea experimentului spaniol constă în faptul că mai întâi s-a realizat "o analiză privind elementele muzicale care intervin în modularea parametrilor fiziologici ai individului, adică, tempoul sau viteza, tonalitatea, gama, intensitatea sonoră şi timbrul", semnalează una dintre autoare. De exemplu, un tempo adecvat oscilează între 53 şi 105 bătăi pe minut, pentru că aceasta este "viteza fiziologică" a bătăilor inimii. De asemenea, se recomandă "gama majoră, pentru că este mai veselă şi este asociată cu sentimente de fericire, bucurie şi optimism", muzica să fie interpretată la pian, iar decibelii să fie, ca în cazul unei conversaţii, "în jur de 50-80". Motivul unei intensităţi sonore nu prea mari este ca pacientul să poată auzi în continuare şi să nu se izoleze de contextul real în care se află în sala de preanestezie. De aceea, în acest experiment sunt excluse căştile.
În sala de preanestezie în care se desfăşoară acest experiment există difuzoare conectate la un calculator. De la ora 08:00 dimineaţa până la 14:30 se ascultă piese muzicale alese după criteriile definite anterior. Toate cântecele sunt interpretate la pian. Multe sunt versiuni de bandă sonoră ca "Regele Leu", "Frumoasa şi Bestia", "Stăpânul inelelor".
Pacienţii intră în sala de preanestezie şi trec apoi în sala de operaţie, timpul şederii este variabil, iar asistentele fac măsurători la început şi după 20 de minute. Se măsoară "tensiunea, frecvenţa cardiacă şi respiratorie şi saturaţia oxigenului din sânge". De asemenea, se consemnează răspunsurile la întrebări privind anxietatea, durerea, starea de spirit şi satisfacţia. Până în prezent, la acest studiu au participat 70 de persoane dintre cele 360 ale obiectivului (pacienţi cu vârste între 18 şi 75 de ani, supuşi mai ales unor operaţii pentru traumatisme, probleme digestive şi urologice – sunt excluşi pacienţii de la secţiile de psihiatrie, urgenţe, ORL şi cu tulburări însoţite de dureri cronice).
Deşi încă nu se pot trage concluzii, se pare că între pacienţii care ascultă muzică şi cei care nu fac acest lucru există o diferenţă de circa 12 milimetri de coloană de mercur în ceea ce priveşte presiunea sistolică. Potrivit răspunsurilor la întrebări, se pare că primii au un nivel mai scăzut de anxietate şi sunt mai relaxaţi. Muzica are un "efect psihologic" şi ajută la reducerea stării de agitaţie, mai spune Raquel de Antonio Pastor. Până la urmă, este vorba despre distanţarea de orice percepţie negativă legată de intervenţia chirurgicală.
