Infarctul miocardic sau accidentul vascular cerebral sunt urgenţe medicale de grad zero. În urmă cu câteva decenii acestea erau considerate boli ale bătrâneţii, însă acum tot mai multe persoane sub 50 de ani ajung la camera de gardă a spitalelor, unde medicii se luptă să le salveze.
Dr. Ruxandra Oana Jurcuţ, medic cardiolog şi o tânără cercetătoare în medicină care îngrijeşte în special pacienţii cu diverse boli rare de natură genetică, a declarat pentru „România liberă“ că ţara noastră mai are multe de făcut la capitolul prevenţie şi, totodată, trebuie asigurată o finanţare adecvată proiectelor de cercetare în domeniul medical.
RL: În ultimii ani, tot mai mulţi tineri au probleme cardiovasculare şi deja nu mai este de mirare că cineva face infarct la 35-40 de ani. Cum explicaţi acest trend periculos?
Dr. Ruxandra Oana Jurcuț: Este o tendinţă paralelă cu cea a evoluţiei societăţii moderne: în ultimele decenii au crescut numărul de fumători şi prevalenţa obezităţii şi a sedentarismului, iar aceştia sunt factori de risc cardiovascular puternici; alături de ei asistăm la o „epidemie“ a diabetului de maturitate şi din ce în ce mai mulţi tineri de 40 de ani care îl dezvoltă. Devine, deci, esenţial să se ia măsuri preventive prin legi şi reglementări care să limiteze exact aceşti factori. Societatea Română de Cardiologie a dus o luptă puternică, concretizată prin faimoasa lege antifumat. Mai este de lucrat la educaţia pentru sănătate în şcoli, mai ales la nivel de învăţământ primar şi gimnazial, la combaterea vânzării de dulciuri şi băuturi îndulcite în proximitatea şcolilor. Acestea ar fi câteva dintre măsurile importante ce trebuie avute în vedere.
Una dintre cele mai comune temeri ale omului modern este „colesterolul“. Este vorba de un adevăr sau este doar un mit? Ce procentaj au valorile crescute ale grăsimii în sânge în grila factorilor de risc cardiovascular?
Este un adevăr că dacă ai niveluri foarte crescute ale colesterolului, mai ales LDL colesterolul (aşa cum este cunoscut de toată lumea sub denumirea de „colesterolul rău“), ai un risc cardiovascular mai mare. Există grile de risc dezvoltate de Societatea Europeană de Cardiologie – care pun în ecuaţie vârsta, statusul de fumător (care dublează riscul), colesterolul şi hipertensiunea arterială. Astfel, pe baza unor tabele simple se poate estima riscul de evenimente cardiovasculare fatale pe parcursul a 10 ani, fiind o unealtă foarte utilă medicilor de familie, cardiologilor sau interniştilor; şi un instrument excelent în discuţia cu pacientul, care percepe astfel contribuţia factorilor săi de risc.
Puţini români ştiu despre pericolul reprezentat de plăcile de aterom, acele insule de grăsime care pot bloca circulaţia sângelui prin arterele importante ale corpului. Ce analize şi tratamente sunt recomandate pentru prevenirea apariţiei şi ruperii lor?
N-aş spune că este un subiect necunoscut, pentru că văd care sunt întrebările pacienţilor mei şi ce investigaţii îi interesează. Cred că ceea ce se conştientizează mai puţin este modul cum se formează plăcile, care sunt factorii de risc şi care sunt metodele de stopare a evoluţiei nefaste. Dacă nu fumezi, nu eşti mare dislipidemic sau obez, nu ai diabet, riscul să faci ateromatoză arterială este mic, cu excepţia cazurilor determinate genetic. Dacă însă ai dezvoltat deja plăci de aterom, singurul mod de a le „stăpâni“ (nu de a le da înapoi, ci de a le stabiliza) este respectarea foarte precisă a indicaţiilor medicale: oprirea fumatului, controlul colesterolului (cel mai sigur cu ajutorul medicamentelor, care au şi alte roluri, cum ar fi împiedicarea inflamării şi rupturii plăcilor de aterom) şi al diabetului.
Aţi făcut numeroase cercetări importante în privinţa rolului trombozei în ecuaţia sănătăţii inimii şi a altor organe. Ce ar fi de reţinut?
Tromboza arterială este unul dintre factorii declanşatori ai infarctelor acute de miocard sau ai accidentelor vasculare cerebrale. O parte din cercetările mele, inclusiv cea susţinută prin Bursa L’Oréal -UNESCO s-a adresat mecanismelor particulare ale trombozelor la tineri. Aceştia au factori de risc speciali faţă de vârstnicii cu aceleaşi patologii şi mă gândesc aici mai ales la componenta genetică. Astfel încât cercetările mele s-au adresat mai ales mutaţiilor trombofilice ca o componentă a tabloului de risc, unele dintre ele limpede dovedite drept cauză (factor V Leiden, mutaţii de protrombină), altele mai slabe, existente şi la indivizi sănătoşi (mutaţii ale genelor legate de homocisteină). Acest gen de cercetare necesită o colaborare cu geneticieni şi hematologi, şi am avut şansa să întâlnesc astfel de specialişti la fel de pasionaţi de subiect.
Pentru că vorbim de studii de specialitate şi cercetare, credeţi că sunt motivaţi suficient specialiştii români în această direcţie sau ar fi loc de mai bine, să nu ne mulţumim doar cu practica medicală?
Cred că pentru cercetare ai nevoie de pasiune, de o motivaţie interioară, de o curiozitate pe care o ai sau nu. Dat fiind că în balanţa modernă cercetarea îţi ia energie şi timp şi îţi aduce satisfacţii academice, dar şi mai multe teme de cercetare, cred că, dacă nu ai această curiozitate în tine, această dorinţă de a înţelege şi de a găsi răspunsuri, alte motivaţii este greu să găseşti. Eu am fost mereu curioasă, şi în prima copilărie asta se traducea prin citit fără oprire, adoram cărţile şi poveştile. Lucrurile au glisat treptat spre academic, predare şi cercetare.
În România, este o mare problemă, şi anume alocarea modestă a finanţării pentru cercetare şi incertitudinea în care plutesc deseori proiectele depuse (bugete care scad după anunţul competiţiilor, transparenţă relativă). Tocmai de aceea, mi se pare importantă existenţa unei surse alternative de finanţare pe care cercetătorii să poată conta.
Cât despre femeile care lucrează în acest domeniu, ele au nevoie de fonduri obţinute într-un mod consecvent, o infrastructură mai generoasă şi mai multe investiţii în educaţia tinerelor, care să fie îndrumate din timp către o carieră în cercetare.
În această eră a maximei tehnologizări a cercetării, este o mare luptă să fii competitiv la nivel internaţional dacă nu ai acces la o resursă umană de vârf şi, fără cele trei elemente men-ţionate anterior, nu suntem pregătiţi pentru această luptă.
În acest context, cred că este important un program de susţinere a femeilor care au o carieră în ştiinţe – cele care au pornit pe această cale şi au succese pot reprezenta o încurajare pentru cele care se gândesc la asta, de la copii de şcoală la studente sau tinere profesioniste la început de drum. Eforturile L’Oreal şi UNESCO în acest sens mi se par extrem de importante, arătând că nu numai frumuseţea trebuie păstrată şi cultivată, ci şi inteligenţa, munca, ambiţia şi energia femeilor.
În lumea occidentală, prevenţia este cheia tuturor bolilor şi în special a celor cu potenţial letal, cum este infarctul sau accidentul vascular cerebral. Medicii din ţările avansate au deja un reflex în a le recomanda periodic pacienţilor lor o baterie de analize anuale şi controale medicale periodice la cei cu factori de risc. Cum aţi caracteriza situaţia din România? Ce ar fi de făcut din punctul de vedere al specialistului?
Prevenţia este cheia succesului unui sistem de sănătate bun şi cred că aici România mai are multe de făcut. Prevenţia pleacă de la o bună cunoaştere a problemelor de sănătate ale unei societăţi (nu putem extrapola date din alte ţări, trebuiesc cunoscute cifrele locale, pe bază de registre şi statistici naţionale). Apoi, trebuie identificate punctele slabe, bolile principale, factorii lor de risc şi problemele în a-i controla. Urmând ca apoi să se deruleze campanii pe temele identificate ca verigi slabe.
Educaţia sanitară trebuie începută din şcoli – de la explicarea bunelor deprinderi pentru sănătate, a factorilor de risc pentru sănătate, la învăţarea unor manevre simple de salvare a vieţii, de resuscitare. Noi, medicii, putem contribui la educaţia pacienţilor noştri, încercând ca, dincolo de prescrip-ţii, să le explicăm bolile lor şi importanţa urmăririi periodice, cu analize sau cu screening activ pentru cancere sau boli cardiovasculare specifice vârstei. În cardiologie, am dezvoltat de exemplu ca mod de informare corectă online un site cu acces liber numit www.ghidulpacientului.ro, de unde pacienţii pot descărca materiale informative scrise de medici pe înţelesul lor despre boli cardiovasculare.
Mai este de lucrat la educaţia pentru sănătate în şcoli, mai ales la nivel de învăţământ primar şi gimnazial, la combaterea vânzării de dulciuri şi băuturi îndulcite în proximitatea şcolilor. Acestea ar fi câteva dintre măsurile importante ce trebuie avute în vedere.“
CV
Conf. Dr. Ruxandra Oana Jurcuț este medic primar cardiologie, conferenţiar universitar la Disciplina de Cardiologie din cadrul UMF „Carol Davila“, doctor în medicină şi prima câştigătoare a bursei naţionale L’Oréal UNESCO „Pentru Femeile din Știinţă“, în 2010, cu proiectul intitulat „Realizarea primului studiu populaţional din România de screening genetic al factorilor trombofilici la pacienţii tineri care suferă un infarct miocardic acut“.
A început activitatea de cercetare medicală în facultate, în anul al II-lea, iar apoi a obţinut burse şi stagii de cercetare în străinătate.
Are 42 de ani şi o experienţă profesională de peste 15 ani în cardiologie, iar în prezent coordonează Centrul de expertiză pentru boli cardiovasculare genetice rare din cadrul Institutului de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare „Prof. dr. C.C. Iliescu“, parte a reţelei europene de boli cardiace rare Guard-Heart.
"Cred că este important un program de susţinere a femeilor care au o carieră în ştiinţe – cele care au pornit pe această cale şi au succese pot reprezenta o încurajare pentru cele care se gândesc la asta, de la copii de şcoală la studente sau tinere profesioniste la început de drum.“(Conf. dr. Ruxandra Oana Jurcuţ)
20% din tineri sunt afectaţi de tromboze venoase şi trombolism pulmonar.
5% din tinerii români fac infarct miocardic sau accident vascular cerebral.
