Este foarte interesant de observat un actor in afara scenei, impartasind pareri, multumirile si dezamagirile sale, nefiind “mascat” de identitatea pe care si-o asuma in fiecare reprezentatie. Ca a fost fratele cel bun sau cel rau din “Coroana de foc”, locotenentul sarmant din “Titanic Vals” sau baiatul dur din…, culmea, “Baieti buni”, George Alexandru este cu siguranta o persoana care exprima hotarare, sinceritate si o foarte mare pofta de viata. El este un artist! Este insa un artist atipic, diferit, cu o atitudine hotarata, care pastreaza in privire o mica parte din vraja prezenta atunci cand luminile se sting, iar magia incepe pe scena ori in sala de cinema.
Teatrul se leaga de film si filmul de teatru
– Ce-ati putea sa-mi povestiti despre primii pasi facuti pe scena, despre debutul in cariera de actor?
– Este un debut care mie nu imi face placere. Este vorba despre filmul lui Dan Pita “Dreptate in lanturi”, film in care regizorul ne-a luat pe toti studentii. Si eram o gasca… Fiind primul meu film, mi-am invitat parintii la premiera. Dar eu nu m-am vazut. Il urmaream pe haiducul Pantelimon, care era interpretat de Ovidiu Moldovan. Apaream dintr-o groapa si dispaream. Cand am ajuns acasa, mama mi-a spus: “Vai, puiul mamei, dar frumos esti!”. Am aparut pe ecran mai putin de o secunda, dar ea s-a bucurat ca m-a vazut. Insa adevaratul meu debut a fost in filmul “Noi, cei din linia intai”.
– Ati jucat in multe filme si piese de teatru. Care forma de interpretare v-a ramas cea mai draga? Cea de pe “scandura sfanta”, cum numeste scena o colega de-a dvs., sau cea imortalizata pe pelicula?
– Noi, romanii, am avut, avem si sa speram ca vom avea un mare avantaj pentru ca facem si teatru si film. Teatrul se leaga de film si filmul se leaga de teatru. Nu putem sa despartim una de cealalta. Este un mare castig pentru un actor sa faca teatru si dupa aceea sa faca film. Exista o mica piedica pentru actorii care fac foarte mult teatru si foarte putin film sau fac tarziu film, pentru ca asta se vede. Dar daca faci de la inceput si una, si alta, cum cineva m-a ajutat, si aici arat in sus, e foarte bine.
– De-a lungul vremii ati colaborat cu mari regizori romani cum ar fi Sergiu Nicolaescu, Nae Caranfil etc. Care dintre aceste colaborari s-a dovedit a fi mai satisfacatoare din punct de vedere profesional si artistic?
– Toate au fost benefice. Eu am colaborat cu oameni cu care am lucrat exceptional, de la care stiam ca am numai ce invata si nimic de pierdut. Cu Sergiu Nicolaescu am facut opt filme consecutive, “Noi cei din linia intai”, “Francois Villon”, “Poetul vagabond”, “Coroana de foc”, “Mircea”, “Punctul zero”, “Triunghiul de foc”, iar cu Nae Caranfil am doua colaborari, de care sunt foarte multumit: “E pericoloso sporgersi”, in 1991, si "Asfalt Tango”, in 1994, Nae fiind si un prieten din facultate.
Am fost un rebel naravas
– Dimensiunea magica a scenei v-a determinat vreodata sa percepeti, sa abordati sau sa “confundati” viata reala cu cea a personajelor pe care le-ati interpretat?
– Aceste doua lucruri s-au contopit. Eu am crescut intr-o familie foarte buna si civilizata. Nu am dus lipsa de nimic. Nici de bataie de la tatal meu nu am dus lipsa, pentru ca am fost un rebel naravas. M-a influentat viata pentru aceasta meserie, iar meseria mi-am facut-o, zic eu, mai bine datorita vietii.
– Pentru noi, cei de dincolo de scena, fiecare actor are un rol preferat, un rol care l-a marcat si l-a fascinat deopotriva. Pentru George Alexandru care fost acest rol?
– Din institut aveam obsesia de a-l juca pe Mercutio din “Romeo si Julieta”. Toti vroiau in institut sa interpretez rolul lui Romeo. Eu nu vroiam. Evitam cat puteam rolul frumuselului, ingenuului. Si cand am vazut Romeo si Julieta al lui Zefirelli, cu acel Mercutio, am zis ca pentru un actor este cel mai tare rol din lume. Poate este la egalitate, daca nu chiar il depaseste pe Hamlet, pentru ca are o paleta imensa.
– Cum este omul George Alexandru cu trasaturile sale negative si pozitive?
– In afara scenei sunt un tip extraordinar de vesel, de deschis. Sunt un tip foarte comunicativ si prietenos. Ba, din contra, imi fac foarte multi prieteni si de foarte multe ori iau teapa, pentru ca vin cu sufletul pe tava si multi profita… Eu am mai spus o data si ma repet: hobby-ul meu este viata. Imi plac prietenii voiosi, oamenii cu spirit. De exemplu, cel mai bun prieten al meu e Horatiu Malaele. Si in gasca mea sunt cu totii oameni cu care te distrezi extraordinar. Dar eu nu mi-am facut un clasament al prietenilor in functie de valoarea lor pe scena si pe pelicula. S-a intamplat ca ei sa imi fie si prieteni, dar si artisti.
– Imi povestiti despre proiectele recente teatrale si cinematografice la care participati? Despre spectacolul ce se desfasoara la Teatrul Nottara, rolul dumneavoasta in cadrul acestui spectacol si eventuale aparitii pe “sticla”?
– La Nottara il joc pe locotenentul Stamatescu in “Titanic Vals” – piesa scrisa de marele Musatescu – intr-o distributie exceptionala: Ileana Stana Ionescu, Stefan Radoff etc. Mai sunt cateva spectacole si urmeaza sa fac, alaturi de alti colegi, un film artistic de lungmetraj dupa “Baieti buni”, serialul care a fost la Pro TV si care, cu regret din partea mea si a multora, s-a intrerupt, iar multi se intreaba de ce. Nici eu nu iti pot raspunde. Pe langa toate aceste proiecte, va urma premiera unui film pe care l-am facut in urma cu doi ani. Este incredibil ce se intampla, i-am intrebat si pe producator, si pe regizor si mi-au spus ca au fost probleme financiare. Este vorba despre “Weekend”, un film facut de un tanar debutant – Radu Potcoava -, care castigase de fapt un concurs. Si ce va mai fi om trai si om vedea. Nu mai pun baza pe promisiuni. Am sa spun ceva clar doar in momentul in care voi auzi: “Motor!”.
– Cum credeti ca va fi George Alexandru peste zece ani din punct de vedere personal si profesional?
– Mai batran, cu aceeasi sotie, cu alta masina, la un alt teatru, intr-un alt film si, sa dea Dumnezeu, cu aceiasi prieteni si la fel de sanatosi.
Daca ai talent, dar si muncesti, atunci chiar ca ajungi pe culmi. Eu vorbesc in special despre noi, de romani, pentru ca, de exemplu, la americani imboldul este clar: banul. Citeam undeva ca Tom Cruise, pentru rolul din “War of the worlds”, a beneficiat de un buget de 350 de milioane de dolari. Pai, cum sa nu muncesti, cum sa nu fii cuminte, cum sa nu asculti tot ce e in jurul tau, cum sa nu tii o dieta perfecta? Pe cand la noi functioneaza chestiunea asta – “am talent, ma descurc”. Daca vrei sa faci meseria asta, trebuie sa ai talent si, daca il ai, trebuie sa il sapi, sa il cultivi bine si sa astepti fiecare primavara, sa vezi ce produce.
