Reintegrarea în societate a deținuților eliberați poate fi făcută doar prin asistență individualizată, prin operaționalizarea programelor de alfabetizare şi pregătire profesională, care beneficiază de fonduri europene. În lipsa acestora, în spatele fiecărei reveniri va fi o victimă. Statistica spune că 50% vor fi din nou la puşcărie într-un an, scrie fostul ministru tehnocrat Cristian Ghinea.
Potrivit lui Ghinea, actualemente deputat USR, în spatele statisticii sunt comunități terorizate. Ministrul Justiției, Tudorel Toader, a anunțat vineri că, în urma intrării în vigoare a Legii recursului compensatoriu, până joi la miezul nopții, au ieșit din penitenciar 529 de deținuți, iar 3.349 au dobândit vocație pentru liberare condiționată. „Este mult și pentru orice așteptare a mea. Nu credeam că impactul este, va fi atât de mare, dar, sigur, este efectul legii", a declarat Toader.
Ca reacție, Cristian Ghinea a povestit ce efecte aveau eliberările condiționate, prin decret, pe vremea comunismului, în comunitatea în care trăia. Redăm postarea integral, făcută pe o rețea de socializare:
Amintiri din copilărie. “Decretul”
Când eram eu mic, în anii 80, Ceauşescu obişnuia să dea câte o grațiere. De ziua lui, parcă. Tiranul făcea cadou deținuților libertatea. Libertatea lor era însă teroarea noastră.
„Decretul” era mai întâi un zvon. Cică iar dă ăsta decret, maică! Decretul de grațiere.
Puşcăriaşii apăreau în sat. Primele bătăi în familii veneau instant. Femeile bătrâne care vindeau țuică făcută în casă erau victime aproape sigur. Clientela obişnuită de bețivi paşnici era înlocuită de puşcăriaşi care aveau sau nu chef să plătească.
Un viol, o bătaie cu parii la discotecă erau aproape certitudini după decret.
Tata a inventat un sistem prin care a pus gratii la ferestre şi la cele două uşi exterioare erau un fel de grilaje care se închideau cu lacăte la ceva distanță, cât să nu se poată ajunge cu forfeca de tăiat fier, de pe afară.
În fiecare seară închideam ritualic, eu cu bunica, grilajele. Eram noi în puşcărie, noaptea.
Biserica a fost spartă şi s-au furat veşmintele şi cărțile sfinte. Dar furtul de găini era cel mai comun. Nu trebuia să ieşi din casă. Trebuia să rabzi, să îți fure hoții găinile. Noaptea era a lor. După fiecare furt, viol, tâlhărie, milițienii îi ridicau pe recidivişti. Se spunea că îi băteau cu pulanele la tălpi.
După câteva luni, grațiații nu mai erau în sat. Rămânea câte o femeie violată, câte o discotecă desființată de miliție, câte o fată „necinstită care era presatăde familie să se mărite cu autorul cunoscut. Găini furate şi un preot care blestema şi făcea chetă pentru cele sfinte.
3.500 de deținuți vor umple satele României.
Cred în a doua şansă. Reintegrarea în societate poate fi făcută dacă vin câte unul şi se ocupă cineva de ei. Ne-ar trebui politici moderne de integrare, asistență individualizată, operaționalizarea programelor de alfabetizare şi pregătire profesională (sunt fonduri europene pentru asta, prost sau deloc folosite în trecut). Dacă pleacă în masă, ei nu sunt pregătiți, noi nu suntem pregătiți. Vor reveni. În spatele fiecărei reveniri va fi însă o victimă.
Statistica spune că 50% vor fi din nou la puşcărie într-un an. În spatele statisticii sunt comunități terorizate.
„Decretul” era un coşmar al copilăriei mele. Tata a renunțat la grilaje acum câțiva ani, când a pus termopane. Părea că suntem altfel de țară.
Vor fi alți copii care vor învăța ce e „decretul”. Probabil îi vor spune altfel acum. De la Monitorul Oficial la sat cuvintele capătă o viață proprie. Dar povestea „decretului” mai prinde o generație, a scris Cristian Ghinea.
