Expoziția deschisă în foaierul Senatului României prezintă documente și fotografii legate de românii care au înfruntat regimul Ceaușescu. Acțiunile acestora au fost diverse: declarații publice, confecționarea de afișe sau manifeste, scrisori trimise publicațiilor din România, cum ar fi “Scânteia” sau “Flacăra”, sau unor posturi de radio din Occident, cum ar fi “Europa liberă“.
“Aici este o revoluție înaintea Revoluției, este o cultură individuală a protestului”, a explicat președintele Colegiului CNSAS, prof. Constantin Buchet.
“În România comunistă a existat rezistență, chiar în anii în care nu am crezut că ar fi posibil acest lucru. Asta demonstrează și că Revoluția din 1989 a fost autentică, nu a fost importată din exterior”, a declarat Germina Nagâț, membră a Colegiului CNSAS.
Materialele prezentate în expoziția de la Palatul Parlamentului provin din arhivele fostei Securități, care au fost, parțial, predate către CNSAS și care sunt acum analizate de cercetătorii acestei instituții. Ei descoperă situații foarte interesante, cum ar fi cele ale unor români care au fost urmăriți sau chiar persecutați de fosta Securitate dar care, după 1989, nu și-au cerut acces la propriul dosar, iar CNSAS nu are capacitatea de a-i căuta pentru a le oferi informații despre propriul lor trecut.
Cu toate acestea, “nu toate arhivele Securității ne-au fost predate, desi a existat chiar o hotărâre a CSAT care impunea acest lucru. SRI ne-a predat tot, SIE ne-a predat parțial. Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne și Ministerul Justiției nu ne-au predat nimic”, ne-a precizat cercetătoarea Laura Cornea, purtătoarea de cuvânt a CNSAS.
Dintre arhivele ajunse deja la CNSAS, foarte interesantă este situația arhivei Securității externe (Direcția de Informații Externe, devenită, după fuga lui Mihai Pacepa, Centrul de Informații Externe). Încă din anii 70, această arhivă a fost stocate pe microfilme, care se află și în prezent în stare foarte bună și care pot fi consultate de specialiști. Foarte multe dintre persoanele care au activat în Securitatea externă figurează, în această arhivă, drept atașați militari sau drept diplomați în Ministerul Afacerilor Externe. Unele dintre aceste persoane au murit, altele sunt la pensie, dar altele mai lucrează încă în diferite instituții. Nu însă și în actualul SIE, întrucât, prin anul 2000, SIE “și i-a retras”, ne-au precizat câțiva specialiști.
Enigmele zilelor de după Revoluție
CNSAS intenționează să propună modificarea cadrului legislativ, astfel încât să i se predea nu doar documente de până la 22 decembrie 1989, ci și documente ulterioare, până în martie 1990 – acesta fiind momentul în care s-a înființat SRI și s-a desființat, efectiv, Securitatea. Până acum, CNSAS nu are acces la unele documente legate de Revoluția Română, pe motiv că datează de după 22 decembrie 1989.
Un asemenea dosar, încă nepredat, este cel al luptătorilor de elită din detașamentul USLA care au fost lichidați de militari ai Armatei, în fața sediului MApN, la data de 24 decembrie 1989, în frunte cu șeful de stat major al unității, colonelul Trosca. Mult după Revoluție s-a aflat că incidentul a fost premeditat de un fost ministru al Apărării, generalul Militaru, care ar fi fost spion sovietic.
Alte dosare, încă nepredate la CNSAS, sunt cele ale Direcției Penitenciarelor – inclusiv o parte a arhivei SIPA, cea de până în decembrie 1989. Din această arhivă s-ar putea afla, de pildă, ce deținuți erau informatori ai Securității și care dintre ei au contribuit la exterminarea, în arest sau în închisoare, a unor disidenți (cel mai cunoscut caz de acest gen fiind al lui Gheorghe Ursu).
„Libertatea este un dar divin, ne naștem cu ea. Sunt oameni care au murit pentru libertate. La un singur erou cunoscut, oare câți eroi necunoscuți au fost? În pușcăriile noastre am fost toți la fel, nu conta că ai fost țărănist sau liberal, că ești romano-catolic sau greco-catolic”, a relatat fostul deținut politic Radu Ciuceanu.
Tot din arhiva SIPA s-ar putea afla ce magistrați au fost, în anii comunismului, unelte docile ale Securității. Iar unii dintre ei au fost magistrați încă mulți ani, și după căderea comunismului.
