Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Sinucidere asistată sau cabaret politic?

Marius Ghilezan Actualizat: 28.08.2019 - 11:50
Marius Ghilezan

Foarte puţină lume înţelege răsucirea liderului ALDE, Călin Popescu Tăriceanu. A condus guvernul ¾ din mandatul de premier, în urma înţelegerilor cu PSD.

Share

Social-democraţii l-au ajutat chiar să-şi facă un partid-balama. L-au chemat la guvernare din nou. A trimis cei mai slabi miniştri în guvernele succesive. Nimeni nu i-a reproşat. L-au făcut al doilea om în stat. A scăpat de urmăririle DNA prin voturile PSD. Era cât pe-aci ca social-democraţii să-l pună candidat la alegerile prezidenţiale. Când nu şi-a văzut împlinirea, liderul, care în tinereţe avea simbolul calului liberal, a dat cu copita. La fel ca un copil rău, a distrus totul în jur pentru că Viorica Dăncilă nu s-a retras pentru a-i face lui culoar.

Ce ecuaţii sau factori externi l-au schimbat pe Tăriceanu? Să fie doar o simplă ţâfnă a unui copil îmbătrânit prematur? Astrele să-i fi dictat altceva? Întâlnirea cu Silviu Predoiu, fostul şef din umbră al SIE, să-i fi schimbat traseul? Misiunea şi rolul?

E greu de înţeles care e câştigul lui Tăriceanu, personal, şi al ALDE, în particular, prin retragerea de la guvernare.

Poate că şeful Senatului a fost şantajat. Poate că Victor Ponta l-a năucit cu planurile şi strategiile sale de luare cu asalt a puterii, oricare ar fi ea, cu ţâţânii din livezile altora. Poate că Tăriceanu a îmbătrânit şi nu mai are spirit de conservare.

Tăriceanu s-a aruncat cu tot cu felia cea mare din partid în braţele lui Victor Ponta. Împreună, au 60 de parlamentari. Un tampon care poate bloca remanierea Guvernului, dar şi o eventuală moţiune de cenzură. Dintr-o privire simplă, ALDE-Pro România se constituie în a treia formulă politică parlamentară.

Faptul că doi prim-miniştri, Ponta şi Tăriceanu, nu s-au înscris în cursa electorală pentru preşedinţie dovedeşte fie abandon, fie neîncredere în forţele politice proprii. Au preferat să-l susţină pe Mircea Diaconu. Cele două formaţiuni se constituie astfel într-un cabaret politic gata să danseze pe muzica deja montată la Kiev. Actorul e actor, medicul e medic, iar preşedintele nu poate fi un biet actor. De altfel, Mircea Diaconu a şi recunoscut că el e un nimeni. Nimeni nu alege un nimeni, să fim serioşi.

Dacă nu ar fi de plâns, prezentul a două foste glorii a politicii româneşti ar fi de râs. Tăriceanu şi Ponta îşi dau seama că sunt pe panta descendentă a carierei lor. Dar să-şi dea drumul la vale pe aceeaşi placă era, cu ceva timp în urmă, greu de crezut.

Viorica Dăncilă este în imposibilitatea de a-şi impune lista de miniştri. Conform prevederilor Constituţiei, înainte de a solicita preşedintelui nominalizarea unuia sau altuia dintre candidaţi, trebuie să ceară un vot de încredere în Parlament.

Liberalii se grăbesc să strângă semnăturile pentru moţiunea de cenzură, care, în actualele condiţii, ar putea duce la căderea Guvernului. Alţii din Parlament cer o temporizare. O eventuală cădere de Guvern şi o grabă a PNL de a forma o nouă majoritate parlamentară, în plină campanie electorală, ar fi o nebunie curată, acţiune care i-ar dăuna lui Klaus Iohannis.

Klaus Iohannis, cu un guvern condus de liberali, are toate şansele să piardă alegerile, pentru că în turul 2 candidatul USR-PLUS ar pune toate tunurile pe Guvern şi pe preşedinte.

Temporizarea à la Angelo Niculescu e de bun augur pentru toată lumea. Deciziile luate pe caniculă se răstoarnă pe vreme rece. Exact atunci când vin alegerile prezidenţiale.

Revenind la întrebarea de la început, ce l-a trimis pe Călin Popescu Tăriceanu într-o hrubă politică în care dansează, precum fachirul bătrân, cu leii?

În urmă cu 9 luni, avea o pondere de 42% încredere. Se discuta despre o eventuală primire a sa la reşedinţa din Florida a preşedintelui Donald Trump. Într-un timp politic extrem de condensat, a coborât cu partidul său la 4%. A refuzat să se întâlnească cu Steve Bannon, strategul lui Trump, pe motiv că principiile sale liberale nu pot fi schimbate cu oportunităţi conservatoare.

Dintr-un prezidenţiabil cu şanse de a cina cu preşedintele SUA, a ajuns coleg de cabaret politic cu Victor Ponta. Un fel de cădere în gol, dar asistată. Asistată de cine? De umbrele despre care am vorbit ieri, pentru că nimeni, dintre apropiaţii liderului ALDE, nu crede în varianta pierderii minţilor la o vârstă la care alţii scriu epopei glorioase. Borşul aldo-pontist are gust de măslină putredă. Dar, pentru ei, mişcarea de a trăda, a nu-ştiu-câta oară, e un titlu de glorie. Rămâne să vedem dacă pot ciordi suficiente voturi din cele ale Vioricăi Dăncilă, pentru a împlini planul gândit de oamenii serviciilor lăsaţi la vatră, că doar nu crede nimeni că plecarea câinelui de la măcelărie s-a făcut din raţiuni veganiste.

Niciodată câinele nu pleacă de la măcelărie din raţiuni vegetariene.

 

 

 

Citește totul despre:

#lazi

Comentarii

loading...