Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Manifest pentru presa scrisă

Dan Gheorghe Actualizat: 03.02.2020 - 00:08
Dan Gheorghe

- De ce cumpărați cărți?

Share

Vedeți, întrebarea asta, pusă la un târg de carte, poate să pară ciudată. Pare, dar nu e, și o să vă explic.

Toți cei pe care i-am chestionat mi-au spus că, înainte de toate, vor să atingă hârtia. Ba cineva mi-a zis că vrea să simtă cuvintele cu buricele degetelor. Alții consideră că povestea e altfel…

- Cum altfel?

E pur și simplu altfel, dacă o citești din carte. Și nu doar în sensul strict, de carte, ci de hârtie.

O să spuneți că nu am ce face și opresc lumea să discut verzi și uscate. Opresc lumea și discut, dar nu verzi și uscate. Pentru că de prea mulți ani aud păreri scrobite cu ștaif care dau sentința pentru publicațiile scrise.

- Gata, nu mai citește lumea ziare tipărite! Au venit alte timpuri. Timpurile cele noi, ale Internetului, telefoanelor inteligente.

A venit alt timp, foarte bine, și în niciun caz acest alt timp nu trebuie renegat. E un alt timp și e dreptul lui să fie, așa cum e. Dar asta nu înseamnă că ziarele tipărite trebuie să moară. Există și timpul lor. Timpul lor nu s-a încheiat. Ba cred că timpurile, și al ziarelor, și al telefoanelor, pot coexista.

Am vorbit în ultima vreme cu jurnaliști care au experiență în domeniu. Despre soarta printului.

Oftez când spun jurnaliști, pentru că unii se definesc drept foști jurnaliști. Au plecat mai demult, sau de curând, din presă. Sătui de multe. Dar mai ales pentru că nu au vrut să renunțe la principiile lor.

- Ce ar trebui să conțină un ziar?

O întrebare, consider eu, capitală, dacă ne raportăm la momentul actual, în care știrile zboară în jurul nostru, în toate direcțiile. Poftim, televiziunile ne arată în direct evenimentele. Ce să mai zici de publicațiile online?! Pe rețelele sociale toată lumea comentează. Oamenii vorbesc, scriu, postează fotografii și filmulețe. Fenomenul blogărilor, instagramerilor, youtuberilor e în expansiune. Un adevărat fluviu. Tot mai larg. Tot mai adânc.

Și în acest timp vânzătorul de la chioșcul din colț stă cu orele și așteaptă, plictisit, să mai vină cineva și să cumpere un ziar.

- Gata cu presa scrisă!

- E gata? Tragem obloanele? Nu mai e nimic de făcut?

Vă ziceam de discuțiile mele cu jurnaliști. Cum ar trebui să arate un ziar. Ce să conțină. Ce să nu conțină. Le-am spus și opinia mea. De bază este ideea că ar trebui să-ți arate ție, cititorului, nu ce se întâmplă, ci de ce se întâmplă.

- Așa este!

Văd că sunt și alții care gândesc la fel ca mine. Asta îmi dă speranță. Că nu s-a ajuns la capătul de linie. Ei bine, de la acest ”de ce se întâmplă?” se deschide un vast univers către diversele exprimări ale jurnalismului. Reportaj, anchetă, interviu, portret, editorial și multe altele.

- Fără știri!

Da, fără știri. Nu uitați, de ce se întâmplă, nu ce se întâmplă!

Un ziar nu poate ține pasul cu televiziunile, cu internetul. Corect! Dar hai să vedem lucrurile și dintr-o altă perspectivă. Mijloacele online n-ar putea să țină pasul cu acei jurnaliști care au talentul de a scrie. A scrie însă nu relatări, nu în genul știrilor. Ci a-și folosi talentul de scriitor în slujba jurnalismului.

Un reportaj plin de culoare, o anchetă bine docucumentată, un portret cu sare și piper, un interviu cu întrebări deștepte, nu genul ”ce părere aveți despre?”, un documentar istoric, geografic sau turistic, cu tot cu nuanțele sale de tradiție, un editorial deasupra tuturor intereselor.

Și cu deontologia profesională în frunte. Acesta e stindardul de căpătâi.

Da, sigur, e posibil ca să fiu eu un nebun. Un nebun, și pentru că am scris toate astea, și pentru că mi s-a spus la un moment dat că sunt expirat, că sunt un dinozaur. Adică eu scriu altfel, ca în alte vremuri. Eu scriu reportaj.

Și alții scriu reportaj.Și poate că scriu mai bine ca mine. Așa cum am cunoscut jurnaliști de investigație sclipitori. Și jurnaliști care te puteau duce, prin noblețea exprimării, spre evenimentele culturale, sociale, educative, de toate felurile. Simțeai că ești acolo, citind, și că nu e doar o înșiruire, rece, de fraze.

Dar ce zic eu de jurnaliști cu experiență! Știu și tineri al căror penel vibrează atât de profund, încât hâria prinde viață.

- Da, un asemenea ziar, cu astfel de conținut, n-ar putea fi egalat nici de televiziuni, nici de Internet, mi-a spus un prieten cu ani mulți de gazetărie la activ.

Trebuie să dai oamenilor motiv să cumpere o publicație scrisă. Și motivul e legat de conținut. De calitatea stilistică și de corectitudinea informațiilor. Tocmai în acest fel cititorul va înțelege că acel ziar e scris pentru el. Doar pentru el!

- Vă întreb, stimați cititori, ați vrea să parcurgeți cu privirea, cu sufletul, și nu în ultimul rând curiozitatea, un asemenea ziar?

 
 

Comentarii

loading...