În ciuda lipsei sale de experienţă politică, tânărul rege Mihai “a avut satisfacţia de a contribui decisiv la întoarcera armelor împotriva Germaniei naziste”, explică jurnalistul Petre M. Iancu.
Astfel, la 23 august 1944, regele s-a achitat cu brio de datoria sa de a încerca să salveze ce mai era de salvat, într-o ţară precipitată spre dezastru de nefericita ei alianţă cu cel de-al Treilea Reich.
Cu privire la momentul renunțării la tron, “chestiunea averii scoase atunci din ţară, de familia regală, va continua să fie un subiect controversat. La fel şi împrejurările niciodată pe deplin elucidate ale abdicării. Indiscutabil e însă rolul benefic pe care, şi în exilul său elveţian, Mihai I l-a jucat, de la un moment dat, pentru români, vorbindu-le periodic năpăstuiţilor sufocaţi de cenzură şi de teroarea comunistă, de la microfonul Europei libere”, subliniază Deutsche Welle.
