Scriitorul Radu Jorgensen: România e la nivelul Statelor Unite în 1968. Îmi pare rău că europenii îl desconsideră pe Trump | INTERVIU ROMÂNIA LIBERĂ

de Sabina Fati , 09 septembrie 2017 - stire actualizata la ora 17:25, 09 septembrie 2017

Radu Jorgensen, 55 de ani, predă matematica în Statele Unite și publică romane în România. Ultima sa carte a apărut recent la Humanitas și este un manifest împotriva corectitudinii politice: „Exit 45. Tragedie academică americană“.  

Jorgensen este revoltat că celebra listă cu cele 100 de cărți pe care altădată o recomanda Universitatea Harvard tinerilor educați a devenit o listă cu „white dead people“. Cu toate acestea, în chestiunea referendumului privind definirea familiei tradiționale prin Constituție Radu Jorgensen vede o exagerare. Scriitorul-matematician spune în interviul pentru „România liberă“ care e povestea numelui său, de ce iubește America, de ce nu vrea să se întoarcă în România și care e cel mai mare pericol al universităților americane.

RL: În „Exit 45“ sunt două personaje în contrast, profesorul polonez și cel sârb. Povestea căruia e mai aproape de propria dvs. poveste?

Radu Jorgensen: Ambele sunt inventate și sunt îndrăgostit de amândouă, deși primul este „erou“, iar celălalt, sârbul, e mai degrabă „antierou“. A fost o provocare pentru mine să conduc povestea văzută prin ochii sârbului, care caută adevărul și care devine „antierou“ fiindcă este condus de ideea că „scopul scuză mijloacele“. Toți am vrea să fim, măcar uneori, ca el, să avem curajul lui. Celălalt, polonezul, e foarte corect și pe măsură ce romanul avansează capătă o aură specială, la început este umilit, dar în final ajunge la dimensiuni aproape mitice.

Deci nu aveți nicio legătură cu aceste personaje, nu sunt inspirate din experiența dvs.?

Doar faptul că le-am dat naștere.

În titlul ultimului dvs. roman anunțați că acesta e o „tragedie academică americană“. De ce tragedie?

Tragedie este folosit în sensul definiției pe care o foloseau și vechii greci. În sensul că sunt personaje excepționale puse în condiții foarte grele și destinul final e tragic. Se moare. Cred că s-au scris prea multe „romane de campus“ care sunt vesele, drăguțe, pe care le citim cu plăcere, dar care nu se ocupă de adevăratele subiec-te ale vieții academice. În această categorie, a cărților despre viața universitară, „Exist 45“ este undeva între George Orwell și David Lodge. De fapt, cred că aș putea construi un triunghi din acest punct de vedere, avându-l în vârf pe John Le Carré. În acest triunghi fiecare cititor poate să plaseze romanul, în funcție de ceea ce-l atrage cel mai mult.

Există și o altfel de „tragedie“ în viața academică americană?

Sigur, poate și de aceea una dintre temele romanului „Exit 45“ este reacția la principiile corectitudinii politice, la aproape 50 de ani de la mișcările studențești din 1968, care au creat acest gen de politică. Atunci, studenții militau pentru drepturi egale, indiferent de gen, rasă și orientare sexuală, dar și pentru retragerea trupelor din Vietnam. De-atunci încoace lucrurile au luat-o razna, adepții lui political correctness au câștigat din ce în ce mai mult poziții în universități, iar de la începutul anilor ’90 au început să domine universitățile. Astăzi raportul dintre adepții politicilor corecte și toți ceilalți universitari, potrivit diferitelor statistici, e între 5 la 1 și 7 la 1.

Adică, din șapte profesori universitari americani, doar unul nu susține political correctness. Ce rău în asta?

Aceștia au început să-și impună un vocabular și niște reguli care contrazic naturalul.

Ce vă deranjează cel mai mult la universitarii care susțin corectitudinea politică?

Mă deranjează că nu lasă loc pentru dezbatere. În general, această mișcare, care se numește liberală, combinată și cu părți ale mișcării ecologiste, a încercat să transforme o societate împotriva voinței ei, într-un interval foarte scurt.

Nu a fost o transformare pozitivă? În fond, au fost obținute drepturi egale indiferent de rasă, pentru femei, pentru homosexuali.

Trebuie să-i lași societății dreptul să respire. Or, ei n-au făcut asta. Pentru mine, ca emigrant, primul șoc l-am simțit în Suedia, care e la fel de înregimentată din acest punct de vedere. Acolo political correctness este o lege, nu o sugestie. Să vă dau un exemplu: era pe la începutul anilor 2000 și, în Marea Nordului, una dintre companiile energetice care operau a decis, probabil din motive economice, să scufunde o platformă, să o cimenteze și să o lase pe fundul mării. Norvegienii au ieșit în număr extrem de mare protestând împotriva acestei idei și acuzând guvernul și compania respectivă că vor distruge marea. Activiștii ecologici propuneau să care acea platformă marină sute de kilometri sau mai mult, până la un șantier unde să poată fi dezasamblată. Totul s-a liniștit când o voce neutră, un independent, despre care toată lumea se aștepta să fie de partea ecologiștilor, a explicat, rațional, că remorcarea acelei platforme sute de kilometri prin Marea Nordului s-ar putea transforma oricând într-o catastrofă ecologică, arătând că scufundarea ei controlată n-ar fi produs nicio problemă. Protestatarii puseseră încă de la început compania în tabăra „dușmanului“. Recent, o platformă similară a fost purtată de furtună până ce s-a izbit de coastele Scoției, producând o nenorocire.

Statele Unite și, probabil, și statele nordice au depășit acest fel de abordări.

Acum un an și jumătate, de Halloween, atunci când studenții se distrează sub măști macabre, la una dintre universități, parcă la Yale, un comitet care se ocupa de chestiunile multiculturale le-a explicat studenților în scris, printr-un e-mail, ce măști să poarte și ce costume să nu poarte. O profesoară a avut îndrăzneala să răpundă că tinerii vor doar să se distreze, că măștile nu au alte semnificații la această sărbătoare și că nu deranjează pe nimeni. Îndemna doar la mai multă înțelegere. A rezultat un mare scandal, profesoara a fost atacată verbal de colegi și mulți studenți s-au revoltat. Soțul profesoarei, la rândul lui profesor, a ieșit în curte să le spună tinerilor că rolul universității este să creeze un cadru intelectual adecvat, dar studenții i-au răspuns că rolul lor, al profesorilor, este să le construiască un „acasă“ studenților, un „safe space“. Totul s-a încheiat prin plecarea cuplului de profesori care a încercat să readucă normalitatea intelectuală printre studenți.

Credeți că această politică a corectitudinii pune în pericol libertatea? Libertatea de exprimare, de exemplu?

Da, din moment ce nu toți putem să spunem ce gândim. Sunt păreri care sunt excluse de la început. Există o forță din afară care încearcă să impună niște lucruri în afara cadrului legal, un fel de a doua poliție. O carte interesantă pe care am citit-o cu un deceniu în urmă, „Limbajul polițienesc“ (Diane Silvers Ravitch, The Language Police: How Pressure Groups Restrict What Students Learn, 2003 –n.red.), arată că cenzura corectitudinii politice ajunge să se aplice în manuale și influențează până și lista de lecturi pentru elevi și studenți.

Poate că în Suedia sau în SUA această corectitudine politică este uneori exagerată. Cum vedeți lucrurile în România?

Sunt semne care arată că a început să prindă și aici. Sunt oameni care au făcut facultăți în Occident și care au deja opinii bine formate în acest sens, devenind la fel de vehemenți. N-ar fi rău dacă România ar păstra doar liniile de început ale mișcării political correctness. Partea aceea de respect reciproc față de toate minoritățile. Mi-e teamă că, din păcate, nu va avea puterea să se oprească aici, pentru că atunci când vine un val din acesta, nu se mai oprește.

În România, lucrurile sunt mai degrabă în sensul invers, decât cel definit de dvs.: se pregătește un referendum care să schimbe Constituția în așa fel încât în viitor să nu poată fi posibilă niciodată o căsătorie între persoane de același sex.

Nu cred că ar trebui să se meargă până acolo, încât să se schimbe Constituția. Cred că toți trebuie să aibă drepturi egale și, când e vorba despre libertăți civile, ele trebuie respectate. România se află în situația în care se aflau Statele Unite în 1968 sau chiar mai devreme.

Lumea ar trebui să se întoarcă la valorile tradiționale? Rezultă, într-un fel, acest lucru din ceea ce scrieți.

Când am plecat din România, la începutul anilor ’90, eram considerat foarte liberal, dar după ce am ajuns în Suedia n-am putut integra atât de repede ceea ce am văzut acolo. A fost un șoc. Se spune că un liberal în tinerețe devine conservator la bătrânețe. În 2017, în SUA, cred că sunt multe lucruri pe care le pierdem dacă nu ținem și de valorile tradiționale. Știți că se spune că există o listă făcută de Harvard cu 100 de cărți pe care orice tânăr care se consideră educat trebuie să le fi citit. Din punctul de vedere al politicii corecte, această listă este plină de „white dead people“ (oameni albi morți - n.red). Asta li se spune studenților în amfiteatre, deci, dacă nu opunem rezistență, scara valorilor este dată peste cap și grupul de forță al political correcteness câștigă te-ren, își impune oamenii peste tot. Pentru ei, Platon este doar un „white dead person“ (o persoană albă care a murit). Când pui niște ștampile de acest fel, studenții nu mai ajung niciodată la textele originale, preferând să citească niște analize ale unor analize despre Platon, care respectă „mișcarea“.

Ce-ar vrea să obțină această „mișcare“ a politicii corecte?

Puterea în universități și în societate.

Spre deosebire de Suedia, există și o mișcare conservatoare, care își are propriul exponenent la Casa Albă.

Așa e. Îmi pare rău că europenii îl desconsideră într-o măsură atât de mare pe Trump.

De ce vă place Trump?

Americanii au ales între două rele, dar, dincolo de asta, Trump a spus lucrurilor pe nume. Că va fi sau nu în stare să redreseze SUA, așa cum a promis, vom vedea. Presa americană s-a ocupat, însă, doar să-l atace în lucrurile minore, nu să analizeze chestiunile importante.

Comentarii

  • Virgil Moldovan

    09 septembrie 2017 19:55

    Romania nu numai ca nu este la nivelul SUA din 1968, Romania mai are mult pana sa ajunga la acel nivel, iar tendinta de acum o indeparteaza tot mai mult de acel nivel al SUA. In ceea ce il priveste pe Trump, Doamne fereste sa ai asemenea presedinte, cu Trump SUA merge inapoi in istorie. Nu stiu cat de bun profesor in matematica este Radu Jorgensen, dar din tot ce spune este clar ca nu are habar pe ce lume traieste.

    raspunde comentariului
  • Ghe Lovrin

    09 septembrie 2017 15:57

    The Language Police nu inseamna "limba politiei" ci "politia limbii" ceea ce schimba intelesul cu totul. Cu o asemenea necunoastere a limbii engleze nu este surprinzator ca Dl. Jorgensen intelege totul anapoda. El incearca sa-si sustina punctul de vedere eronat si sa convinga pe altii.

    raspunde comentariului
  • Ghe Lovrin

    09 septembrie 2017 15:46

    Faptul ca omul asta e profesor de matematica nu pare sa contribuie la calitatea sa de scriitor. De exemplu sta prost la cunoasterea limbii engleze. "The Language Police" nu se traduce prin "limba politiei" ci prin "politia limbii" ceea ce este o cu totul alta mancare de peste. El intelege lucrurile pe dos si vrea sa-i convinga pe altii ca are dreptate.

    raspunde comentariului
  • costica

    09 septembrie 2017 15:16

    Castigi online la domiciliu, usor si nou. Oferta limitata pentru cinci mii de persoane extrem de serioase. Castiguri de cel putin patru mii de dolari pe an. Oferim contract de rezolutie globala. Varsta minima 18 ani. Solicitati detalii mai multe la adresa de email pacurarucostica1963gmail com

    raspunde comentariului
  • Julius-Viorel Jancu

    09 septembrie 2017 14:50

    O noua forma de totalitarism, care se impune din ce in ce mai mult - "miscarea" "politicii corecte" !? Foarte ciudat si foarte trist ! De parca Lumea n-ar fi satula de totalitarismul fascist - national - socialist si cel comunist !

    raspunde comentariului
  • Chistea

    09 septembrie 2017 13:53

    Trece repede imediat ajungem in 2017 cat ai zice peste,trece repede.

    raspunde comentariului
  • Emile

    09 septembrie 2017 11:05

    Trump e un american partial dezechilibrat care a dobandit perfect profilul mimetic al tribunului Vadim, In Romania nu ajungea presedinte in veci. Cred ca blasfemiati profund cand afirmati ca americanii anilor '68 ar seamana cu puscariasii si penalii Romaniei de azi.

    raspunde comentariului
  • John M.

    09 septembrie 2017 9:09

    Imi pare bine ca predati NUMAI matematica in USA pentru ca intr-un seminar umanist orice student v-ar spune ca Trump e un analfabet de cazinou care n-are nici cea mai vaga idee ce asteapta o tara si o lume de la el si ca ii lipsesc notiunile de baza despre istoria politica a omenirii.Ideile din acest interviu reflecta orientarea dvs. de cetatean obisnuit, nicidecum pe cea de American scholar. Cele cateva enunturi punctate aici wouldn't hold any water in an academic debate on political correctness in an American college class. Respectfully yours,

    raspunde comentariului
  • Kuminecăturile Gemene

    09 septembrie 2017 8:52

    Repetentul ăsta ecce la nivelul kuriștilor în 69, oare mai apucă să-i pară rău că a dat-o iar în bară?

    raspunde comentariului
  • platon

    09 septembrie 2017 8:48

    Prin 2010, a fost un concurs in SUA, in urma caruia a fost premiata cea mai buna definitie pentru "political correctness" "Corectitudinea politică este o doctrina, cultivata de o minoritate deliranta, ilogica, promovata de mass-media oficiala, care sustine că este posibil să apuci o bucată de căcat, de partea curată". In fond, este un fel de regim cenzura a PROSTILOR, intru dominatia PROSTIEI. Sa te fereasca Dumnezeu sa-i spui unui prost ca e prost! Vei fi imediat dat pe mina chestiei aleia cu "combaterea discriminarii", o instituitie creata in acelasi spirit doctrinar PC. Efectele aplicarii principiului white dead people de sorginte PC are, deja, efecte devastatoare in societatea mioritica contemporana, declansate fiind de asemenea minti bolnavele, inca din deceniul trecut. Sumbru viitor!

    raspunde comentariului
  • dr.Samarescu

    09 septembrie 2017 8:26

    Presedintele Trump va ramâne în istorie-.Domnul Jorgensen a "plecat" dupa 90.Ca si mine.Ce-a facut pâna în 90?SUA în 68 erau mare putere.Aveau tehnologie si industrie.Cum e la noi,acasa?

    raspunde comentariului

Ultima ora

anunturi mica publicitate
Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te pentru a primi cele mai importante titluri pe e-mail.

Urmareste-ne pe Facebook

Copyright © 2014. Toate drepturile rezervate RomaniaLibera.ro

Dezvoltat de Bluebay Design