Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Scriitorul Amos Oz: România înseamnă cultură, dar mai ales istoria dramatică a evreilor

Sabina Fati 23.02.2012 - 19:35

Scriitorul israelian Amos Oz, nominalizat de mai multe ori printre favoriţii Premiului Nobel, spune că atunci când se gândeşte la România îi vin în minte „cultura, literatura, dar mai ales istoria evreilor ...

Share

Scriitorul israelian Amos Oz, nominalizat de mai multe ori printre favoriţii Premiului Nobel, spune că atunci când se gândeşte la România îi vin în minte „cultura, literatura, dar mai ales istoria evreilor din această ţară: complicată, dramatică, ambivalentă". România pare să fie oricum mai aproape de Amos Oz decât alte destinaţii, de vreme ce l-a refuzat pe editorul său britanic şi a preferat Bucureştiul în locul Londrei. Oz va conferenţia pe 27 februarie la Ateneul Român împreună cu Gabriel Liiceanu. 

 

Vă întoarceţi din nou în România săptămâna viitoare, aţi mai fost aici şi cunoaşteţi bine această zonă, credeţi că România a reuşit să evadeze din Balcani după ce a devenit membră a Uniunii Europene?

A.O.: Da, voi fi la Bucureşti în zilele de 27 şi 28 februarie; şi da îmi plac Balcanii, dar nu cunosc foarte bine situaţia politică şi economică a României, însă din punct de vedere cultural este foarte clar că România e parte a Europei şi, în acelaşi timp, parte a Balcanilor. Nu este o contradicţie, ci mai degrabă o completare.

Credeţi că protestele-maraton sunt o soluţie democratică? Au fost exersate de curând şi în România, dar ele par să facă parte dintr-un fenomen mai larg: Occupy Wall Street de pildă sau mişcările sociale din Israel.

A.O.:  Într-adevăr, jumătate de milion de israelieni au demonstrat împotriva guvernului vara trecută, cerând justiţie socială. A fost o manifestaţie extrem de puternică şi de impresionantă şi foarte important, a fost complet nonviolentă. Nu a existat nici măcar un gest violent.

Astfel de manifestări nu sunt totuşi periculoase, n-ar putea degenera în fenomene de tip anarhic?

A.O.: Depinde de protestatari şi depinde dacă aceştia sunt împotriva guvernului sau împotriva întregului sistem politic.

În cazul României, protestele au vizat întregul sistem.

A.O.: În acest caz există pericolul anarhiei.

În toată Europa sunt în creştere mişcările populiste antisistem.

A.O.: Da şi este foarte periculos.

Mulţi români, ca şi mulţi israelieni sunt „fanatici" proamericani. S-ar putea spune că este vorba despre o parte bună a fanatismului?

A.O.:  N-aş spune că israelienii sunt fanatici proamericani. Ei sunt proamericani din motive pragmatice. Sunt proamericani pentru că Statele Unite sunt principalul aliat al Israelului în lume.

Locuiţi într-un oraş numit Arad. Cunoaşteţi oraşul românesc cu acelaşi nume?

A.O.:  Am auzit despre el, dar nu are nici o legătură cu oraşul meu. Aradul israelian este numele oraşului biblic care există în deşert încă de pe vremea regelui Solomon.

Care sunt primele trei lucruri care vă vin în minte când auziţi despre România?

A.O.: Atunci când mă gândesc la România îmi vin în minte cultura, literatura, dar mai ales istoria evreilor din această ţară: complicată, dramatică, ambivalentă.

Care ar fi scriitorul român care v-a atras atenţia cel mai mult? Aveţi un autor preferat aici?

A.O.: Nu am un nume, fiindcă nu sunt expert în literatura română, dar am citit câţiva scriitori români, care au fost traduşi. Din păcate, nu sunt foarte mulţi.

De ce credeţi că atât de puţine dintre cărţile scrise de dvs. au fost traduse în limba arabă?

A.O.:  În cele mai multe state arabe este ilegală distribuirea şi v]nzarea cărţilor mele, din cauza stării de război care există între Israel şi aceste state arabe. Dar, în ciuda războiului, unele dintre cărţile mele au fost traduse şi distribuite în lumea arabă.

Sunteţi de multă vreme suporterul soluţiei creării a două state în conflictul israeliano-palestinian. Cât de susţinută este această soluţie?

A.O.: Astăzi majoritatea israelienilor sunt gata să accepte soluţia celor două state. Chiar dacă multora dintre ei nu le place ideea sau nu sunt nebuni după ea, cei mai mulţi sunt gata să accepte astăzi ideea creării celor două state.

Sunteţi optimist în privinţa viitorului Israelului?

A.O.:  Sunt optimist, dar nu am nici un termen pentru acest optimism. Sunt un optimist fără limită în acest sens.

De ce?

A.O.:  Pentru că e dificil să fii profet în ţara profeţilor. Este prea mare competiţia în domeniul profeţiilor aici în Israel.

Cât de gravă credeţi că este ameninţarea Iranului?

A.O.:  Cred că Iranul nu este o ameninţare pentru Israel, ci pentru întreaga lume. Este o ţară fanatică: încurajează terorismul în mai multe părţi ale lumii şi, dacă Iranul joacă pe cartea armelor nucleare, nu va fi un pericol doar pentru Israel, ci şi pentru întreaga Europă.

Aveţi un scriitor favorit?

A.O.:  Am mai mulţi.

Care ar fi primii trei din clasamentul dvs.?

A.O.: Este o întrebare grea, dar dacă insistaţi idolul meu literar este Cehov.

Şi apoi?

A.O.:  Deşi nu suntem la fotbal pot să vă spun că îmi place foarte mult William Faulkner şi îl iubesc pe Thomas Mann.

Ce carte v-a schimbat viaţa?

A.O.: Când eram mic, Biblia.

Şi când aţi crescut?

A.O.:  Scriitorii ruşi din secolul al XIX-lea.

De care dintre cărţile dvs. sunteţi cel mai mândru?

A.O.: Mai ales de romanul „The Same Sea" („Aceeaşi mare"), care nu a fost încă tradus în româneşte.

Care este semnificaţia premiului Nobel pentru dvs., după ce aţi fost de atâtea ori printre nominalizaţi?

A.O.:  Nu mai mare decât celelalte premii pe care le-am luat.

Care este locul dvs. preferat, unde vă place cel mai mult?

A.O.: Deşertul este locul meu preferat. Aici toate lucrurile primesc proporţiile corecte.

Cum arată o zi din viaţa lui Amos Oz?

A.O.:  Mă trezesc foarte devreme dimineaţa, la ora 5, fac apoi o plimbare prin deşert, fiindcă Arad este în mijlocul deşertului. Deci îmi încep ziua cu o jumătate de oră în deşert, apoi beau o cană cu cafea şi mă aşez la biroul meu întrebându-mă „ce-ar fi dacă aş fi el, ce-ar fi dacă aş fi ea". Este ceea ce fac atunci când scriu.

Şi pe urmă?

A.O.:  Scriu până la prânz, mănânc, îmi fac siesta, iar după-amiază încep să distrug ce am scris dimineaţa şi apoi seara mi-o petrec în familie sau cu prietenii.  

CV Amos Oz, 73 ani

Este cel mai important prozator şi eseist israelian. S-a născut la Ierusalim, părinţii săi fiind originari din Polonia şi Rusia. La 15 ani se stabileşte în kibbutzul Hulda. După absolvirea Facultăţii de Filosofie a Universităţii Ebraice din Ierusalim revine în kibbutz, unde practică agricultura şi predă la liceul local până în 1986, când se mută cu familia în oraşul Arad, de pe ţărmul Mării Moarte. Primul său volum de povestiri, „Acolo unde urlă şacalii", apare în 1965, fiind urmat de romanul „Altundeva poate" (1966). În 1967 luptă în Războiul de Şase Zile, iar în 1973 participă la Războiul de la Yom Kippur. După succesul romanului „Soţul meu, Michael" (1968), scriitorul continuă să publice cărţi de ficţiune: „Până la moarte" (1971), „Atinge apa, atinge vântul" (1973), „Dealul Sfatului Nelegiuit" (1976), „Soumchi" (1978), „Odihnă desăvârşită" (1982; Humanitas Fiction, 2011), „Cutia neagră" (1987; Humanitas Fiction, 2012), distins cu Premiul Femina Étranger, „Să cunoşti o femeie (1989), Fima (1991), „Să nu pronunţi: noapte" (1994; Humanitas Fiction, 2010), „Pantera din subterană" (1995), „Aceeaşi mare (1999), „Poveste despre dragoste şi întuneric" (2002; Humanitas Fiction, 2008, 2010, 2011), „Deodată în adâncul pădurii" (2005; Humanitas, 2010), „Rime despre viaţă şi moarte" (2007; Humanitas Fiction, 2009, 2011), „Scene de viaţă campestră" (2009; Humanitas Fiction, 2011). Semnează volume de eseuri, cel mai important fiind „Cum să lecuieşti un fanatic" (2002; Humanitas, 2007; Humanitas Fiction, 2011). Printre numeroasele distincţii primite de autor se numără: Premiul Păcii (Germania, 1992), Premiul Israel pentru Literatură (1998), Marele Premiu Ovidius (România, 2004), Premiul Catalonia pentru Literatură (2004), Premiul Grinzane Cavour (Italia, 2007) şi Premiul Heinrich Heine (Germania, 2008).

Citește totul despre:

Comentarii

loading...