Eurodeputata Monica Macovei: A fost o greșeală revocarea celor doi procurori de la DNA. CSM funcționează ca o instituție de protecție a relelor din magistratură | INTERVIU ROMÂNIA LIBERĂ

Sabina Fati Actualizat: 10.07.2017 - 17:57

Procurorul-șef Laura Codruța Kövesi s-a pripit când a renunțat la Doru Țuluș și Mihaiela Iorga, crede europarlamentarul Monica Macovei, fost ministru al Justiției. Aceasta este de părere că șefa Direcției Naționale Anticorupție ar fi cedat „poate și din cauză că zi de zi e hăituită și insultată de atâta vreme”.

Share

Procurorul-șef Laura Codruța Kövesi s-a pripit când a renunțat la Doru Țuluș și Mihaiela Iorga, crede europarlamentarul Monica Macovei, fost ministru al Justiției. Aceasta este de părere că șefa Direcției Naționale Anticorupție ar fi cedat „poate și din cauză că zi de zi e hăituită și insultată de atâta vreme”.

România liberă: Cum vedeți actuala criză din DNA?

Monica Macovei: Este determinată de oamenii politici. E o primă cauză, fiindcă noi culegem acum roadele nenumăratelor campanii de dezinformare și decredibilizare a instituțiilor anticorupție, în special a Direcției Naționale Anticorupție. Campaniile au mers pe două fronturi: atacul frontal împotriva DNA și sădirea neîncrederii în Direcția Națională Anticorupție, mai cu seamă că majoritatea românilor au încredere în această instituție. Oamenii vor să vadă că se instrumentează dosare împotriva politicienilor care fac infracțiuni și vor să vadă că prejudiciile sunt recuperate de stat. Am crezut că lupta aceasta împotriva DNA se va opri, dar îmi dau seama că, pentru politicieni, miza e prea mare și nu se vor opri până nu vor nimici instituția: ei vor să fure și să nu fie pedepsiți sau pur și simplu le e frică de ceea ce au făcut în trecut, de aceea vor să schimbe legile și să-i decredibilizeze pe procurori.

De această dată este vorba de o criză în interiorul DNA.

Așa este. Presupun, din ceea ce am văzut în presă, că există mai multe grupări în DNA, care nu se înțeleg unele cu altele, iar acest lucru se vede din afară ca o criză. Este în același timp o vulnerabilitate a instituției.

Doi procurori, pe care șefa DNA i-a revocat, i-au făcut diferite reproșuri Codruței Kövesi. Mihaiela Moraru Iorga a acuzat-o pe Kövesi că aceasta i-ar fi cerut să o rețină pe Elena Udrea la un moment dat, deși Parlamentul nu avizase cererea de arestare. Alți câțiva procurori au cerut plecarea din DNA. Se prefigurează o criză mai complicată?

Nu știu cine are dreptate. Nu știu cine este doamna Iorga, n-aș lua toate declarațiile acestea ca fiind  total adevărate.

Dar pe Doru Țuluș, celălalt procuror revocat, îl cunoașteți?

Da, l-am propus pentru DNA, dar n-am mai vorbit demult cu el, din 2006, când am făcut sesizări la DNA în legătură cu Palatul de Justiție și dosarul a fost la secția lui Țuluș, iar el îmi mai cerea documente. Eu una nu i-aș fi revocat pe cei doi. Nu mi se pare că acea înregistrare ar fi arătat o mare problemă în DNA: e foarte normal ca DNA să ancheteze oameni politici. Cei mai expuși la fraude cu bani publici sunt cei aflați la guvernare, indiferent de partid. Este obiectivul DNA să facă anchete cu cei din Guvern. Dacă Laura Codruța Kövesi le-a spus acest lucru procurorilor nu a greșit. Am văzut ,în timp, că nu doar cei aflați la guvernare au fost cercetați, ci toți oamenii politici, indiferent de partidul din care au făcut parte.

A fost o greșeală din partea șefei DNA revocarea celor doi procurori?

Cred că a fost o greșeală. S-a pripit. Poate și din cauză că zi de zi e hăituită și insultată de atâta vreme. A fost foarte multă vreme calmă. Îi doresc să fie calmă și înțeleaptă în continuare și să rezolve criza din DNA: să-i adune pe toți, să vadă ce probleme au unii cu alții, înainte ca instituția să facă implozie. Fiindcă asta ar duce la decredibilizarea DNA și la sfârșitul luptei anticorupție. Poate că nu toți procurorii din DNA sunt dedicați, poate că unii au și alte interese sau nu cred în ceea ce fac. E nevoie de o analiză serioasă pe care doamna Kövesi trebuie să o facă pentru a despărți apele și a merge mai departe. E important, pe de altă parte, ca ea -să-și termine mandatul. Oamenii sunt importanți, în România avem instituțiile care populează în general o democrație, dar ele nu funcționează decât dacă în fruntea lor sunt oameni dedicați, cu o voință puternică, așa cum a fost Daniel Morar și cum este actuala șefă a DNA.

Credeți că aceste “clarificări” despre care vorbea și ministrul Justiției vor putea fi făcute prin auditul Inspecției Judiciare, așa cum a cerut Tudorel Toader?

Nu, nu cred. Nu cred că procurorii ar vorbi deschis cu Inspecția Judiciară.

Cu cine ar putea vorbi deschis?

În 2005, eu am făcut un audit acolo cu experți din societatea civilă. Era chiar o cerere a Comisiei Europene, care spunea că lupta anticorupție trebuia evaluată de altcineva, din afara instituțiilor judiciare. Auditul din 2005 a fost făcut de Freedom House Washington, care a lucrat și cu experți din România. Așa ar trebui făcut și acum cu specialiști internaționali, care eventual să lucreze și cu experți din societatea civilă autohtonă, dar nu puși de Dragnea sau de alți politicieni penali.

Inspecția Judiciară nu e credibilă?

De la bun început nu a fost. Rolul acestei instituții era să constate abuzurile judecătorilor și procurorilor pe baza dovezilor, să curețe justiția, înainte ca unele fapte să ajungă să fie penale. O metodă ar fi fost analizarea declarațiilor de avere pe care sunt obligați să le depună toți magistrații. Dacă rezultă diferențe între venitul tău real și ceea ce deții, atunci Inspecția putea începe o verificare serioasă. Sau, dacă nu sunt depuse aceste declarații la timp, se pot aplica sancțiuni. O altă metodă de curățare a justiției ar fi fost urmărirea timpului alocat de procurori și judecători dosarelor. Dacă un dosar este ținut până la prescrierea faptei, e ceva în neregulă și magistratul respectiv trebuia exclus pur și simplu. Inspecția nu a făcut nimic din toate acestea.

E vorba de un instinct de castă sau de interese politice?

Nu știu dacă există interese politice, dar ceea ce putem observa este că CSM funcționează ca o instituție de protecție a relelor din magistratură. Nu doar în România, e o situație oarecum generalizată în toate statele foste comuniste. Pe de altă parte, nu e logic ce se întâmplă: dacă vrei să faci curățenie într-un sistem nu pui sistemul să se autocurețe. Trebuie să ai un agent al schimbării din afară.

Care ar fi soluția?

Curțile cu jurați, ca în SUA. Să participe societatea. Nu trebuie să-i subestimăm pe oameni. Vedem că din 2005 încoace corupția a crescut, sumele au crescut în justiție. Țin minte în 2005, primul caz a fost al unui judecător care a luat 50 de euro și toată lumea credea că suma mică înseamnă corupție mică, dar e invers: dacă un politician sau un magistrat ia o sumă mică, înseamnă că e o problemă de sistem, că ia oricând orice, cum s-a întâmplat în cazul Năstase cu chinezăriile sau în cazul Remeș.

Acest audit pe care îl face Inspecția Judiciară ar putea fi, în cele din urmă, o armă a Consiliului Superior al Magistraturii împotriva DNA?

Eu cred că în CSM sunt și oameni cu interese politice. Așa cum sunt și în parchete și în justiție. În plus, CSM a devenit un organism superdimensionat. E mai mare decât Ministerul Justiției. Sunt angajați, de exemplu, magistrați care completează cărțile de muncă. Salariile magistraților sunt mai mari prin lege.

Credeți că Traian Băsescu a greșit atunci când l-a numit pe fostul șef al DNA, Daniel Morar, la Curtea Constituțională? Din discuțiile publice din ultima vreme rezultă că ar exista o rivalitate între fostul și actualul șef al DNA.

Și eu cred că există această rivalitate, dar nu pot spune că Traian Băsescu a greșit în acest punct, în altele da. Am simțit această rivalitate încă din perioada în care eram ministru. Trebuie rezolvată între ei această chestiune, trebuie să stea de vorbă, mai ales dacă au acest scop comun, să elimine corupția din România.

Comisia parlamentară pentru investigarea scrutinului prezidențial din 2009 a invitat-o pe șefa DNA la audieri. Ar trebui să meargă?

În general, magistrații nu merg. Pot fi chemați miniștrii Justiției sau procurorii generali, așa se întâmplă în alte țări, pentru a vorbi despre creșterea anumitor infracțiuni, de pildă. Prima dată, când a spus că nu se duce, a invocat o decizie a CCR din 1999 și o hotărâre a CSM. După aceea, a venit decizia CCR, care și-a schimbat brusc practica și potrivit căreia ar trebui să meargă. E decizia doamnei Kövesi.

Codruței Kövesi i se reproșează că în seara turului al doilea al scrutinului din 2009 s-ar fi aflat acasă la fostul ministru de Interne Gabriel Oprea înpreună cu alți oameni influenți, printre care șeful SRI și adjunctul acestuia. Ce e în neregulă cu această întâlnire?

Ca procuror, e preferabil să nu te întâlnești cu oameni politici. 

Propun interzicerea acestor acțiuni la purtător

România liberă: Jurnaliștii de la Rise Project au descoperit urme ale unor operațiuni de spălare de bani în Brazilia, în care ar fi implicat și Liviu Dragnea, plus un document al serviciului secret al Ministerului de Interne despre o așa-zisă rețea infracțională pe care a patronat-o Dragnea în Teleorman. De ce credeți că procurorilor DNA le ia atât de mult să investigheze fapte despre care presa scrie de ani de zile?

Monica Macovei: Nu-mi amintesc să se fi scris despre acțiunile la purtător.

S-a scris mult despre TelDrum, dar e adevărat că prin aceste acțiuni la purtător orice politician poate controla orice companie, fără să se știe.

Acțiunile la purtător apar într-o lege din 1990 sau ’91: sunt niște hârtii prin care cineva poate avea acțiuni la o societate, inclusiv majoritatea acțiunilor, dar ele sunt anonime. Acționariatul unei firme poate fi schimbat prin transferul acestor hârtii fără nume. De fapt, sunt companii despre care nu știm ale cui sunt și cine are interese acolo.

Există astfel de acțiuni la purtător în mai multe state UE.

În Germania și în alte state au fost interzise. În România și în alte câteva funcționează fără niciun fel de limite, în altele există anumite constrângeri. Eu lucrez acum la A Cincea Directivă a Spălării Banilor și sunt raportor și pentru A Șasea Directivă, în care propun interzicerea acestor acțiuni la purtător. Cred că mulți politicieni au acțiuni la purtător, e o modalitate de a-și ascunde averile și nimeni nu poate controla aceste averi. Nu te poți lupta cu frauda, cu corupția, cu abuzul de putere, dacă nu stopezi spălarea banilor. Acțiunile la purtător  sunt o cale simplă de ascundere a banilor, iar România nu le va interzice, fiindcă sunt interese prea mari la mijloc, de aceea Directiva la care lucrez  de un an și jumătate e foarte importantă. Nici în Parlamentul European nu e unanimitate, dar până la urmă va trece.

Directivele de la Bruxelles se pun greu în practică în România.

Da, Directiva privind punerea sub sechestru și a confiscării extinse de la terți a avut termen final de transpunere pentru statele membre octombrie 2016. Dar nu a fost transpusă nici până astăzi. Deși punerea sub sechestru încă de la începutul anchetelor și decizia judecătorilor de confiscare extinsă, adică toată diferența dintre venitul legal al unui condamnat, care nu poate fi justificată deși nu face obiectul condamnării penale se confiscă, inclusiv banii și bunurile puse pe numele altora, pentru a fi ferite de confiscare, se confiscă. Această Directivă e obligatorie pentru România, unde condamnații, inclusiv cei cu executare, ies cu averile întregi din închisoare, deși nu pot justifica proveniența lor. Transpunerea Directivei în textul preluat de România în 2016 nu acoperă niciun sfert din cerințele UE. Actuala majoritate este cu atât mai puțin interesată de această Directivă de confiscare a averilor ilegale. Politicienii PSD-ALDE și mulți parlamentari vechi nu vor nici ei introducerea reală a confiscării extinse a banilor puși pe numele unor membri de familie sau ai unor prieteni. Știm cu toții asta. Directiva ar trebui transpusă cât mai repede, fiindcă nu avem texte similare în alte legi. 

E ciudat că pe Stănoiu nu o întreabă nimeni cum a dezvoltat SIPA împotriva magistraților

România liberă: Ați vorbit despre necesitatea declasificării arhivei fostului serviciu al Ministerului Justiției, SIPA, arhivă pe care ați sigilat-o când erați ministră. Fostul dumneavoastră colaborator Cristian Dănileț a spus însă că acele documente ar trebui distruse fiindcă “nu prezintă niciun fel de credibilitate”. Ce conțin aceste documente? Pe unele dintre ele le-ați văzut?

Monica Macovei: Nu, n-am văzut nimic. N-am scos niciun document de acolo, nici pe hârtie, nici electronic. Nimic din ceea ce se vehiculează în spațiul public în acest sens nu e adevărat. Obiceiul era, înainte de venirea mea, după cum a povestit șefa de cabinet a lui Valeriu Stoica, fostul ministru al Justiției, că în fiecare dimineață venea directorul SIPA cu mapa sub braț și îi dădea ministrului informările. Eu am desființat SIPA, mai ales că o cerea și Comisia Europeană, fiindcă pe vremea ministeriatului Rodicăi Stănoiu SIPA a început să culeagă informații despre magistrați.

De unde știți?

Dintr-o hotărâre de guvern, în care au fost introduși și magistrați ca obiect de interes pentru SIPA. Inițial serviciul fusese creat pentru colectarea informațiilor din penitenciare. În prima mea zi de ministru, a venit la mine directorul SIPA, colonelul Stoian, numit de predecesorul meu, Cristian Diaconescu, și mi-a adus o informare. Mi-am aruncat rapid ochii pe ea, am văzut că e despre magistrați și i-am spus să nu-mi mai aducă niciodată astfel de informări. Apoi, la scurtă vreme, am desființat SIPA. Acum, după ce a izbucnit acest scandal, pentru a vedea exact cum au stat lucrurile cu SIPA, am cerut să se desecretizeze toate ordinele de ministru anterioare mie și ulterioare, toate ordinele directorilor SIPA. În 2005, la desființare, eu am înlocuit directorul militar al SIPA cu un procuror civil, care a izolat spațiul în care e arhiva, a montat camere de luat vederi, senzori de mișcare, a asigurat-o contra incendiilor etc. Voiam să redau societății aceste dosare, fiindcă fac parte din istoria noastră, e vorba despre memoria noastră instituțională. Totul s-a înghețat după ce am plecat eu. E ciudat că pe Stănoiu nu o întreabă nimeni cum a dezvoltat SIPA împotriva magistraților, în schimb, împotriva mea, care am desființat serviciul, a pornit o întreagă campanie de denigrare. Nu înțeleg nici de ce, după mine, s-a desigilat arhiva SIPA, în perioada ministrului Chiuariu. Acum, cei care au făcut rău sunt protejați, cei care au stârpit răul sunt acuzați. 

 

Citește totul despre:

Comentarii

loading...
Loading...
loading...