Una dintre cele mai autorizate si autoritare voci din sanatatea romaneasca este doctorul Mircea Ifrim. Este medic de peste 40 de ani. A inceput sa slujeasca medicina la tara, in comuna Rachitele din judetul Cluj. Acum este profesor universitar si academician. Este decan al Facultatii de Medicina si Farmacie Oradea, prorector la Universitatea Vasile Goldis din Arad si presedinte al Societatii Anatomistilor din Romania. Din anul 2000 este presedintele Comisiei pentru sanatate si familie a Camerei Deputatilor. In aceasta calitate a elaborat 30 de legi dintre care 16 au fost promulgate.
– Dle presedinte, in calitatea dvs. de medic si de politician, cum comentati scaderea dramatica a numarului candidatilor inscrisi la admiterea in Facultatea de Medicina? Apreciati ca acest fapt implica scaderea calitatii invatamantului medical in Romania?
– Nu este vorba de scaderea calitatii invatamantului medical in Romania. Este vorba de interesul scazut pentru profesia medicala. Situatia si conditia medicului sunt unele dintre cele mai precare. In primul rand, este o facultate foarte grea, de sase ani, dupa care urmeaza cel putin cinci ani de rezidentiat, in care rezidentul este platit cu o suma de 3 milioane pe luna. In aceste conditii este foarte greu sa devii medic. Aceasta este cauza si sper sa se rezolve o data cu realizarea unor conditii decente pentru medici. Daca un medic primar in Romania are un salariu in jur de 200-220 de dolari, in tara vecina Ungaria are 1.850 de dolari. Raspunsul la intrebare vine automat intrucat dincolo de daruirea fata de profesie, dincolo de faptul ca se vine la Facultatea de Medicina pentru a ajuta omul, exista si o conditie materiala.
– Ce masuri de protectie a tinerilor medici care isi doresc sa slujeasca aceasta meserie considerati ca se impun?
– In primul rand, o salarizare corespunzatoare a rezidentului. In acelasi timp, schimbarea opticii prin eliminarea acestei opinii publice conform careia cu falsitate se spune ca medicul nu este un daruit al profesiei, ci este unul dintre cei mai corupti profesionisti ai Romaniei. Afirmatie facuta in repetate randuri de personalitati care probabil nu cunosc situatia.
– Cum considerati ca poate creste calitatea serviciilor medicale in Romania fara motivarea materiala a lucratorilor din sanatate?
– Cresterea calitatii serviciilor medicale este legata de aparatura, de mijloacele de investigatii si de modul in care poate sa aiba o functionalitate ridicata o unitate sanitara. Toate aceste lucruri necesita, de asemenea, plata corespunzatoare a medicului. In actualele conditii un medic ajunge sa nu-si poata cumpara carti, nu poate participa la congrese, care sunt obligatorii in aceasta profesie pentru perfectionare. Nu este de conceput cresterea calitatii decat printr-o stabilire de prioritati nationale in sanatate. In schimb, in competitia internationala pot sa va spun, in urma participarii la numeroase congrese, medicina romaneasca se afla printre primele locuri, in ciuda acestei situatii precare in care ne gasim.
– In Romania cine are nevoie de mai mult ajutor din partea dvs: bolnavii sau corpul medical?
– La ora actuala bolnavii sunt foarte prejudiciati. Nu se asigura fondurile suficiente pentru tratament, iar medicii sunt in situatia unei dileme fundamentale. Daca depasesc cheltuielile, isi atrag asupra lor raspunderea penala. Asta dupa cum s-a afirmat in ultimul timp despre medicii de familie. O amenda de 10 milioane, dupa care urmeaza ridicarea dreptului de libera practica. Asta e o varianta. Sau nu depasesc fondurile si lasa bolnavii sa moara. Fapt inadmisibil. Deci vedeti dvs., atat conditia medicului, cat si a bolnavului sunt foarte dificile si deci ajutorul este pentru sistemul de sanatate. Din nefericire, nu s-a inteles din 1990 pana in prezent ca sanatatea este o prioritate nationala. Bugetul anului 2005 este cel mai mic buget din sanatate din 1990 incoace. Daca tineti minte rata inflatiei pe anul 1998, veti vedea ca este cu o treime mai mare. Situatia este dramatica.
– De ce exista plafoane pentru farmaciile care elibereaza retete gratuite si compensate? Aceste plafoane limiteaza accesul bolnavilor la retete, ii plimba uneori zeci de kilometri, iar din punctul de vedere al farmaciilor constituie un grav atentat la economia de piata, la spiritul concurential si promoveaza farmaciile care mai au inca plafon, chiar daca serviciile oferite pacientilor sunt de toata jena.
– Personal, eu sunt impotriva acestor plafoane, sunt impotriva faptului ca o prescriptie medicala trebuie conditionata de anumite plafoane de finantare. Bolile nu pot fi puse intre aceste limite. Ca atare, intreg sistemul de compensare a medicamentelor si de nominalizare a farmaciilor care pot sa elibereze gratuitati este deficitar si precar. Aceasta cu atat mai mult cu cat pentru programul de sanatate numai anumite farmacii au dreptul sa elibereze medicamente compensate. Consider ca intreg sistemul trebuie revizuit, dar probabil ca este conditionat de aceasta finantare si atunci se gasesc diverse motivatii cum ca s-a depasit plafonul…
– Stiti ce face un pensionar sarac cand nu-si poate lua compensat medicamentele care-l tin in viata? Se interneaza. Aceasta internare costa statul roman de cateva ori mai mult decat suma compensata.
– Nu stiu daca acest lucru se intampla chiar asa. Dar, chiar daca se interneaza, spitalele nu au fonduri sa asigure medicamentele necesare. Deci problema este de fond. Fie internat, fie neinternat. Medicamentele nu pot fi procurate existand aceste limite de fonduri. De asemenea, se discuta foarte mult lista compensatelor. Ei bine, aceasta lista este limitata si lasa descoperite zone foarte mari din necesitati. De pilda, Parkinsonul care nu mai beneficiaza de gratuitati si alte asemenea maladii.
– Cand va prevala si in Romania preventia imbolnavirilor, mult mai ieftina, si nu doar tratarea cazurilor agravate?
– Este o problema cu care ne luptam. Programul de profilaxie trebuia realizat, or la ora actuala tocmai aceasta profilaxie nu se face. As spune ca elementul de baza consta in faptul ca nu se intelege rolul medicului de familie, care este elementul esential in actiunea profilactica. Care medic, in prezent, prin modul in care este remunerat, prin modul in care este punctata activitatea lui nu poate realiza profilaxia. In toate tarile civilizate in primul rand se face profilaxie. De pilda, tratamentul diabetului inseamna profilaxia complicatiilor. Se cheltuieste foarte mult pentru tratarea complicatiilor diabetului intrucat fondul din programul de diabet a scazut fata de anul 2004 cu 60 de miliarde de lei. Ceea ce reprezinta foarte mult daca ne gandim ca numarul bolnavilor a crescut cu 75.000. Netratand diabetul si neasigurand insulina necesara apar complicatiile, care sunt mult mai scumpe. E un aspect. Educatia pentru sanatate a populatiei aduce efecte benefice. Momentan insa suntem in situatia de a trata doar ceea ce este acut.
– De ce calitatea de medic, cu aspiratiile sale, cu grija fata de om, cu politica si intelegerea pe care le implica dispare o data cu numirea ca ministru?
– Da, intrebarea dvs. este o intrebare simpla. In conditiile actualei finantari, oricine ar fi ministrul Sanatatii nu are decat doua cai de ales. Ori sa accepte situatia si atunci sigur ca va veni momentul in care va trebui sa fie schimbat. ori sa-si prezinte demisia, motivand aceasta demisie. Cred ca o suita de demisii motivate ale ministrilor Sanatatii ar fi benefica. Subliniez ca nu ministrul este factorul care poate rezolva problema. Problema o poate rezolva decizia politica de a considera sanatatea prioritate nationala. Fapt care din 1990 incoace este ignorat din ce in ce mai accentuat cu fiecare trecere a unui an. Ministrii Sanatatii au avut o viabilitate in jur de un an si trei luni, cu exceptie dnei ministru Bartos, doi ani si patru luni, si a prof. Mincu, trei ani si sase luni. Toti fostii ministri au fost oameni distinsi, cum este si actualul ministru al Sanatatii, pe care eu personal nu pot decat sa-l compatimesc pentru ca nu a avut si nu are sprijinul politic necesar in intelegerea problemelor din sanatate. La fel ca toti ceilalti fosti ministrii ai Sanatatii.
