Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

În campanie, și candidații merg la școală

Laurențiu Mușoiu Actualizat: 22.10.2019 - 11:19
Laurențiu Mușoiu

La intervale de câțiva ani, când avem alegeri locale, parlamentare și prezidențiale (mai puțin în cazul europarlamentarelor), se reamintește importanța sistemului de Educație și cum acest domeniu trebuie să fie unul prioritar pentru România.

Share

De treizeci de ani ni se amintește periodic acest lucru, dar, în afară de vorbe, nu putem observa altceva. Mai mult, este evident că se poate vorbi despre o scădere a calității în Educație. Cauzele sunt multiple: ani buni în care salarizarea din sistemul de învățământ a fost total neatractivă, deteriorarea imaginii de dascăl – făcută strategic de clasa politică –, subfinanțarea, slaba pregătire a cadrelor didactice etc. Au fost desființate școlile normale, prin care Spiru Haret punea bazele învățământului românesc, au apărut liceele pedagogice, care apoi au fost și ele desființate și reînființate și a căror scop, în acest moment, este ambiguu.

Am avut câte un ministru care a venit hotărât să schimbe sistemul, intrând cu buldozerul în puținele lucruri bune pe care le-au introdus predecesorii săi. Asta doar pentru că partidele care au trecut pe la guvernarea acestei țări au trimis ce aveau mai slab, la conducerea Învățământului.

Dar în campanii, toți devin sensibili la domeniul Educație. Evident, nici această campanie pentru alegerile prezidențiale nu face excepție.

Asistăm la o adevărată competiție între candidați pentru a lăsa impresia unui potențial șef al statului extrem de preocupat de Învățământ.

Începând cu actualul președinte, Klaus Iohannis, fost profesor, dar mai mult inspector școlar, pe rând, trimișii partidelor politice în cursa pentru Palatul Cotroceni vor să sensibilizeze părinții, elevii, studenții și cadrele didactice.

Analizând discursul lui Klaus Iohannis, de la dezbaterile pe tema Educației, la care a fost invitat de seamă, o să vedem că domnul fost inspector nu prea știe ce să spună concret despre acest domeniu și folosește eternele atacuri politice, invocând greaua moștenire. Foarte probabil la asta vom asista și de la Guvernul PNL al domniei sale, deja fiind semne în acest sens. Ne mai flutura președintele un proiect, "România educată“, dar pe care, se pare, câ nu îl mai folosește în campanie. Este posibil ca oamenii săi de campanie să fi realizat multiplele inepții trecute în acel proiect.

În plus, interesul președintelui Iohannis pentru Învățământ s-a văzut cel mai bine când a refuzat să numească un ministru la Educație, lăsând școala în impas. Klaus Iohannis este prea concentrat pe obținerea unui nou mandat călduț la Palatul Cotroceni, încât să îi mai pese că elevii nu pot avea manuale sau că tinerii care s-au pregătit cel puțin un an de zile nu pot susține Rezidențiatul sau Definitivatul, doar că semnătura domniei sale a fost prea scumpă.

În rest, când este invitat să discute despre Educație, președintele procedează la fel ca la dezbaterea de la Iași, trece la atacuri politice. Totuși, a mai scăpat o frază și despre profesori. „Dascălilor li se cere mult, și pe bună dreptate. Însă, pentru a-și îndeplini rolul și vocația, ei au nevoie de un parcurs de carieră flexibil, motivant și atrăgător, bazat pe o selecție și evaluări riguroase, dar și pe sprijin efectiv. Degeaba creștem salariile dacă nu reevaluăm ce ar trebui să facă un profesor şi ce face efectiv în așa fel încât să reducem odată mormanul de hârtii care ascund realitatea și să creștem valoarea adăugată la clasă. Aceste probleme există de ani și ani. Se tot discută, se tot fac planuri, dar până în clipa de față nu s-au găsit modalități eficiente. Când vorbesc cu dascăli dedicați îmi spun că parcă e din ce în ce mai rău. Decât să se pregătească pentru clasă, decât să pregătească materiale interesante, pregătesc noi, și noi, și noi hârtii, statistici, teancuri, și teancuri, veșnice ședințe la care se adună hârtii, în loc să se creeze noi metode și idei bune pentru școală“, mai spunea Iohannis. Dar se pare că nu li se cere chiar atât de mult dascălilor, în percepția președintelui și de aceea le cere să lucreze și fără manuale și alte materiale didactice. În esență, contează devotamentul. Dacă președintele a constatat că sunt probleme în sistem, la care nu se găsesc soluții, de ce să nu mai adăugăm câteva. Oricum, de la un anumit număr, cine mai simte o problemă sau două în plus. În mod sigur experiența lui Klaus Iohannis, de până la momentul Cotroceni, i-a demonstrat actualului șef al statului că învățământul românesc funcționează de la sine, în lipsa unuia sau a mai multor inspectori școlari sau chiar și a unui ministru.

Întrecere în aberații

Dar când vorbim de aberații legate de domeniul Educației, proiectul președintelui Iohannis este o problemă minoră, pe lângă viziunea “specialiștilor” din USR.

Uniunea Salvați România a lansat, pe la începutul acestui an, un proiect (policy brief) ce prezintă soluțiile acestei formațiuni politice pentru reformarea sistemului educațional. Este sau era un proiect despre care am mai discutat, de fapt, pe tema căruia am făcut haz de necaz, la acea vreme. Printre ideile “memorabile” din acel proiect mai putem aminti: desființarea inspectoratelor școlare, evaluarea profesorilor de către elevi și părinți și consilii ale școlilor în care părinții să aibă cea mai mare putere decizională. În plus, vedem că membrii USR nu știau nici măcar că, în prezent, statul român finanțează și învățământul privat. Dar aici înțelegem că au și ei niște interese, priorități, vor mai mulți bani de la stat pentru școlile particulare.

Bine că proiectul a fost făcut uitat, aparent, de candidatul Alianței USR-PLUS, Dan Barna. Dar oricum vine el cu alte idei năstrușnice, cum ar fi neimpozitarea salariului minim.

Candidatul PSD, Viorica Dăncilă, are argumentul că guvernarea social-democrată a majorat salariile din Învățământ, un lucru cu adevărat necesar. În schimb, rămâne un mare semn de întrebare legat de realul interes pentru domeniul Educație. Aparent, și pentru premierul din Videle răfuielile politice sunt mai importante. Poate de aceea s-a ajuns la înlăturarea Ecaterinei Andronescu de la Ministerul Educației, tocmai când se ocupa de proiectul unei noi legi. Într-adevăr poate nu era Andronescu cea mai indicată persoană pentru reformarea învățământului, dar decât nimeni... Și, atunci, de ce ai pus-o la Educație, de la bun început? S-au organizat dezbateri cu partenerii sociali pe tema noului proiect al legii Educației, s-au semnat angajamente cu organizațiile sindicale din Învățământ, iar, acum, totul a fost abandonat. Dar Viorica Dăncilă nu a luat în calcul aceste aspecte. Până și o persoană certată cu școala, cum este Traian Băsescu a gestionat mai bine o astfel de situație când conducea Guvernarea Emil Boc. Băsescu l-a lăsat pe pe fostul ministru, Daniel Funeriu, să ducă la capăt Legea Educației Naționale 1/2011.

Acum, candidatul partidului fostului președinte Traian Băsescu, Theodor Paleologu, și-a trecut tema Educației pe toate afișele electorale. Dar termenul este doar aruncat în văzul lumii, dar nu am putut observa niciun proiect concret.

Dar să nu ne impacientăm, va trece și această campanie și, cel puțin până la parlamentare nu o să ne mai vorbească nimeni înfocat despre Educație.

Citește totul despre:

#lazi

Comentarii

loading...