Curs valutar: €4.6321 $3.9175 £5.2408

Nu (mai) vrem să fim o nație de hoți!

Romania Libera Actualizat: 29.11.2017 - 12:08

Duminică, 26 noiembrie 2017, au fost în stradă peste 45 de mii de români pentru a protesta împotriva guvernării PSD + ALDE, mai mult de jumătate dintre ei în București.

Share

Duminică, 26 noiembrie 2017, au fost în stradă peste 45 de mii de români pentru a protesta împotriva guvernării PSD + ALDE, mai mult de jumătate dintre ei în București.

Protestul a fost organizat de peste douăzeci de organizații nonguvernamentale, dar mișcării i s-au raliat, cel puțin formal, două centrale sindicale (BNS și Cartel “Alfa“) și Dacian Cioloș, fostul premier al României și personajul po­litic central al Platformei de inițiativă civică și politică “România 100“.

Puterea politică a încercat să minimalizeze faptul că mulțimea a ales să protesteze împotriva politicilor actualei coaliții de guvernare, în special împotriva asaltului asupra Justiției, menit să-i știrbească independența în raport cu celelate puteri în stat.

Premierul Tudose a afirmat senin că nu s-a protestat împotriva guvernului[2], iar legile justiției sunt treaba Parlamentului, în timp ce secretarul general al PSD, Marian Neacșu, a ținut să abordeze evenimentul într-o cheie conspiraționistă și insistând pe ideea că anumite forțe politice (oculte) sunt în spatele acestor proteste, care nu pot fi spontane[3].

Olguța Vasilescu a ales să abordeze subiectul protes­telor de duminică seara ca pe-un oarecare eveniment monden, ținând să precizeze că fiecare face ce dorește cu timpul său liber[4], chiar și un marș de protest, pentru ca, în fine, Codrin Ștefănescu să dea glas frustrărilor din tabăra coaliției de guvernare și să amenințe că va fi organizat un contra-ma­nifest “…de care se va auzi de pe Marte“.[5]

Senatorul Claudiu Manda a confirmat că, în 9 decembrie se va organiza la Craiova un miting de susținere a politicilor coaliției PSD + ALDE, dar nu i-a confirmat și am­ploarea interplanetară. Ră­mâne de văzut.

Realitatea protestului de duminică vine însă să confirme, în opinia mea, că dincolo de miza politică pe care actorii politici și presa i-o conferă, și care nu poate fi negată, în stradă s-a vorbit civilizat și în sloganuri despre o falie care desparte societatea românească în întregul său. În stradă au ales să coboare și să protes­teze civic și cât se poate de civilizat oameni cu conștiința trează care au observat că în nepăsarea sau chiar aplauzele unei părți a socie­tății, ne îndreptăm spre un stat ce va fi dominat de arbitrar și hoție, un stat iliberal.

Cred că oamenii care au coborât în stradă duminică nu au ales întâmplător să scandeze ca mesaj de forță că: „Nu vrem să fim o nație de hoți!“ Dar ce anume ar însemna să fim o nație de hoți? Este posibil așa ceva, ca toți să fim o nație de hoți? Răspunsul meu este că da, a fost posibil nu de mult în istoria noastră acest lucru, care ne-a umilit ca oameni și a umilit România, punându-ne pe o poziție inferioară în fața altor națiuni, iar acum când am „reintrat“ demni în Europa, riscăm o restaurație care să ne transforme din nou într-o societate umilită, de hoți.

Pentru cei care își mai aduc aminte, societatea românească în ultimii ani ai comunismului deve­nise un coșmar al lipsurilor de tot felul, dar în care un număr mic de indivizi, care dețineau sau erau asociați puterii politice comuniste, prosperau. Acei oameni, fie ei activiști ai partidului comunist, securiști, milițieni, directori de fabrici etc. nu aveau nicio problemă în a-și asigura nu doar cele trebuincioase familiei, dar și mult mai mult decât atât, însușindu-și pur și simplu, pentru că puteau, o parte din “avutul obștesc“, chiar sub ochii cetățeanului de rând.

Pentru că nu puteau replica altfel, pe de-o parte, iar pe de altă parte pentru că erau confruntați permanent cu lipsuri de toate felurile, cetățenii de rând au început, la rândul lor, să sustragă sistematic tot ce le era la-ndemână din același “avut obștesc“, pentru ca, prin trocuri sau orice alte metode acum greu de imaginat să poată pune pe masă carne, dulciuri sau alte produse de bază pe care astăzi le putem obține de la orice magazin de cartier.

Țara toată devenise o imensă piață neagră a bunurilor sustrase din “avutul obștesc“ schimbate prin troc natural de cetățenii simpli umiliți, transformați de politicienii comuniști iresponsabili în hoți fără dileme morale. Punctele nodale ale trocurilor erau gestionarii, măcelarii, ospătarii, mecanicii auto etc., personaje care, nu întâmplător, au devenit după Revoluție, alături de foștii activiști și securiști, primii oameni de afaceri ai țării.

Hoții cu ștaif au ajuns astfel să dețină puterea, iar hoții simpli au rămas să lupte mai departe pentru existență. Doar că, după ce guvernele Petre Roman, Theodor Stolojan și Nicolae Văcăroiu s-au asigurat că desființarea CAP-urilor, IAS-urilor, cuponiada și MEBO au căpătuit clientela fostului regim comunist, au considerat că își pot oferi un răgaz pentru consolidare, oferind guvernelor fostei CDR “privilegiul“ de a gestiona șomajul uriaș și inflația galopantă, odată cu procesul de închidere a fabricilor comuniste stoarse de vlagă și abandonate în datorii.

Victoria CDR în alegeri a fost primită ca o rază de speranță de mulți români, care nu și-au imaginat că vor deveni victime ale efortului de reclădire a țării, tocmai când sperau că le vor putea oferi copiilor un trai mai bun.

Au fost anii în care s-au pus bazele caracatiței FNI, a jafului flotei, Bancorex sau Rompetrol, dar și anii mineriadelor conduse de doi corifei apropiați de fostul PRM – Miron Cozma și Romeo Beja. România devenise o țară de două ori furată: o dată în ultimii ani ai dictaturii comuniste, a doua oară în procesul de sălbatică tranziție.

Mineriada condusă de Miron Cozma în anul 1999, susținută îndeaproape de PRM și de Vadim Tudor personal, a fost prima încercare de restaurație comunisto-securistă de esență fundamentalistă, ținta fiind aceea de a împiedica România să se alăture NATO și UE. Statul român a reușit cu greu să-i facă față, dar arestarea lui Miron Cozma, în februarie 1999 la Stoenești/Olt, i-a lăsat pe restauratori fără forța de șoc de care aveau nevoie pentru răsturnarea guvernului.

Astăzi România este un stat membru al Uniunii Europene și al NATO, iar datele problemei par să fie altele. Este doar o aparență. Nu, esența restaurației este aceeași. Emulii lui Vadim Tudor sunt astăzi în primele rânduri ale puterii politice, iar Codrin Ștefănescu, cel mai vadimizat peremist din conducerea PSD nu se sfiește să amenințe Bucureștiul cu o nouă mineriadă de care să se audă și pe Marte.

În ultimii câțiva ani puterea hoților, ce părea amenințată de normalitatea unui stat de drept în care justiția a devenit cu adevărat o putere independentă, a primit un ajutor nesperat de la conjuncție astrală care-i dă acum speranțe noi. Dacă Vadim Tudor ar fi avut parte de o astfel de conjunctură favorabilă nu ar fi ratat ocazia de a transforma România într-o dictatură.

În acești puțini ani de după criza financiară mondială din anii 2008-2010, Rusia lui Putin a decis să părăsească expectativa și să-și traseze o nouă sferă de influență. Dacă în 1999 a fost nevoită să accepte regula jocului impusă de NATO în Balcani, zece ani mai târziu Rusia a invadat Georgia, iar recent a ocupat Crimeea și estul Ucrainei pentru a impiedica Parteneriatul Estic să devină efectiv și să genereze soluții politice, pace și bunăstare.

Unul câte unul, agenții de influență ai Moscovei au început să apară peste tot în Europa, iar în apropierea României au transformat fostul Grup de la Vișegrad, odinioară unul progresist, într-un agent al iliberalismului coroziv, având ca vârf de lance Ungaria lui Viktor Orban, cel care a și lansat teoria doctrinară a iliberalismului în anul 2014, culmea chiar din România, de la Băile Tușnad.

Faptul că în România o bună parte din clasa politică și mulți oameni de afaceri provin din școala de hoți a regimului comunist – să ne amintim doar de teoria lui Adrian Severin, din fericire încă neformalizată într-o doctrină: „Dacă toți suntem corupți, înseamnă că nimeni nu e corupt“[6] – face din țara noastră acum candidatul perfect pentru experimente populiste și iliberale, alături de Ungaria și Polonia.

În fața acestor realități, partea conștientă, trează civic, încearcă să se ridice și să protesteze: “Nu (mai) vrem să fim o nație de hoți!“. Da, într-un fel premierul Tudose are dreptate, protestul de duminică nu a fost neapărat împotriva revoluției fiscale, ceea ce nu înseamnă că politicile economice ale guvernului nu sunt tâmpenii patentate.

Protestul de duminică a fost pentru a sprijini justiția în primul rând, altminteri falia din societatea românească se va căsca hâdă și ne va înghiți cu totul. Și vom redeveni o nație de hoți rupți în coate, permeabili la corupție și evaziune fiscală, născuți pentru a servi ma­rilor și adevăraților hoți, deveniți între timp „cetățeni respectabili“ într-o patrie pe care au cumpărat-o cu viitorul nostru și al copiilor noștri.    

Acest text a apărut inițial pe www.contributors.ro

 

NOTE

[1] http://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/statul-e-un-gagiu

[2] http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/tudose-despre-proteste-nu-am-vazut-vreo-palma-d-aia-mare-cu-fiscalitatea-835946

[3] http://www.obiectivdesuceava.ro/romania/secretarul-general-al-psd-dupa-proteste-intr-o-democratie-notiunea-de-miting-spontan-este-discutabila/

[4] https://www.agerpres.ro/economie/2017/11/27/olguta-vasilescu-despre-protestele-de-duminica-nu-am-nicio-parere-este-treaba-fiecaruia-ce-face-cu-timpul-lui-13-26-37

[5] http://www.comisarul.ro/articol/balaceanca-intrebuci-ameninta-cu-un-miting-care-sa_920851.html

 

Citește totul despre:

Comentarii

Loading...
loading...