Manelizarea invatamantului

Celebrul pedagog francez Jean Piaget spunea ca transmiterea de cunostinte este doar un obiectiv secundar al scolii, altele fiind adevaratele scopuri ale acestei institutii menite sa formeze tinerele generatii si sa le faciliteze integrarea in societate. Iata cateva dintre aceste obiective: obisnuirea cu un program fix de lucru zilnic, care mai apoi, la serviciu, va fi usor de acceptat si respectat, inocularea unui puternic simt al raspunderii – notele, extemporalele, tezele, mediile de trecere sau de obtinere a premiilor il vor obisnui inca din copilarie pe viitorul membru al societatii cu indeplinirea sarcinilor la locul de munca, dar si cu criteriile si etapele avansarii in cariera. Obisnuinta cu ierarhiile din societate sau din sfera valorilor este inoculata tot din scoala. Importanta uriasa a scolii pentru formarea viitorilor cetateni este relevata si de atentia deosebita ce i-a fost acordata de artizanii marilor manipulari comuniste. Spre exemplu, in faimoasele directive secrete ale NKVD (KGB) din 1947, aplicabile tarilor din fostul lagar socialist, la numarul 35 se spune: “Din scolile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee si facultati trebuie sa fie inlaturati profesorii care se bucura de popularitate. Locurile lor vor fi ocupate de oameni numiti. Sa se analizeze diferentele dintre materii, sa fie redusa cantitatea de material documentar, iar la licee sa se opreasca predarea limbilor latina si greaca veche, a filozofiei generale, a logicii si geneticii. Cu ocazia predarii istoriei nu trebuie amintit care dintre domnitori a servit sau a vrut sa serveasca binele tarii, ci trebuie aratata miselia regilor si lupta poporului asuprit. In scolile de specialitate trebuie introdusa specializarea restransa”. Un urias aparat de rescriere a istoriei si a manualelor scolare, de epurare a corpului dascalilor pentru a-i inlocui, mai ales in posturile de conducere, cu politruci obedienti a fost pus in functiune pentru a remodela tinerele generatii, pentru a forma “omul nou”. Efectele devastatoare ale acestor mari manipulari se resimt si astazi. Pentru ca invatamantului nu i-a fost redat locul fundamental pe care trebuie sa-l ocupe intr-o societate civilizata. Chiar daca propaganda comunista a fost oarecum inlaturata din manuale si din programe, incercandu-se o reforma de substanta, demersul nu a fost dus pana la capat. Invatamantul romanesc a ramas intr-o stare de confuzie, pe fondul careia s-au dezvoltat alte cancere, care de care mai nenorocit. Profesorii sunt prost platiti si umiliti, anihilandu-li-se motivatia unei munci vitale pentru regenerarea societatii dupa cosmarul rosu, meditatiile, care altadata erau destinate ori ajutorarii elevilor mai slabi, ori completarii cunostintelor celor cu ambitii mari, au luat acum o amploare nefireasca, invatamantul universitar oscileaza intre seriozitate si ilegalitati flagrante, cu diplome si examene cumparate ca la taraba, cu mafii inspaimantatoare de spagari care produc impostori pe banda rulata, ca sa nu mai vorbim de goana dupa titluri universitare si doctorate obtinute ilegal, pe baza de plagiate si smenuri, de catre tot felul de sfertodocti cu ifose si relatii. Ca urmare, scara de valori ramane total anapoda, elevii buni se zbat sa plece pe rupte “afara”, iar marea majoritate a tineretului se manelizeaza pe zi ce trece. Din nefericire, nici sperante prea mari nu sunt cata vreme se pierde din vedere padurea din cauza copacilor. In acest context dezastruos, discursurile aiuristice sau bascalioase ale mai-marilor patriei prezenti la inceperea anului scolar din motive pur propagandistice au efecte mai nocive decat incompetenta.