In ultimele doua saptamani, consumatorul roman a mai primit o lectie amara de economie de piata dupa ce benzina s-a scumpit in ciuda faptului ca pretul petrolului autohton folosit la procesare este mai mic decat cotatiile internationale. Acesta este principiul pietei libere, guvernat, totusi, de reguli concurentiale. In cazul nostru, ale Uniunii Europene. Ca atare, nici OMV-Petrom nu putea face o politica de dumping. De aici insa pana la scumpiri la doua zile este o alta lectie. Si anume ca, speculand intreaga criza mondiala, companiile petroliere au facut profituri uriase. Iar acelasi OMV-Petrom nu a facut exceptie. Problema este daca au voie sa actioneze astfel si daca aceste castiguri de miliarde de euro pot fi limitate. In prima chestiune vorbim tot de piata libera, deci fiecare este liber sa-si administreze afacerea pentru a scoate profituri cat mai mari. In cea de-a doua, insa, presiunile pentru limitare sunt si ele… limitate. Pot aparea grupuri de lobby, pot fi interventii ale politicienilor, dar ele nu pot influenta pe termen lung decizia companiilor petroliere in stabilirea preturilor. Presedintele Basescu a facut, in stilul sau caracteristic, doua declaratii pe aceasta tema, iar consecintele s-au vazut imediat in ieftinirea carburantilor. La fel s-a intamplat si in alte tari europene (Franta, Austria) dupa interventii similare. Ba, mai mult, in Marea Britanie consumatorii participa chiar la o campanie de boicotare, nealimentand timp de trei luni de la benzinariile BP. Dar, din pacate, toate acestea nu pot continua la nesfarsit, in conditiile in care pretul petrolului va ramane la acelasi nivel ridicat si in anii urmatori. Deja cateva tari europene au trecut la masuri de natura fiscala, pentru a stopa cresterile de preturi si pentru a veni in sprijinul consumatorului. Se reduc accizele, se renunta la TVA sau se proiecteaza noi impozite pentru taxarea profiturilor suplimentare. Pot autoritatile romane sa faca la fel? Din pacate, nu prea.
Structura actionariatului la OMV-Petrom ne arata ca austriecii detin 51% din capital, statul roman – 40,7%, iar BERD si actionarii minoritari – restul de 8,3% din titluri. De aici rezulta ca un mare beneficiar al profitului urias pe care l-a obtinut compania petroliera in Romania revine si statului roman. N-am auzit vreun politician sa recunoasca acest lucru. Nu l-am auzit nici pe premier explicand ca bugetul castiga, la randul lui, foarte mult tot de pe spatele consumatorului. Ca atare, o impozitare a profiturilor suplimentare este greu de crezut ca va conveni autoritatilor. Pe de alta parte, o reducere a accizelor sau a TVA nici nu este luata in calcul, pentru ca presupune o diminuare a unor incasari sigure, pe care bugetul infometat al Romaniei nu-si permite sa le piarda. In acelasi timp, ministrul de Finante si-a propus cresterea ponderii veniturilor in PIB de la 28% la peste 30%. Iar in contextul reducerii celor doua tipuri de taxe, tinta dlui Vladescu nu ar mai putea fi atinsa. Ungaria, de exemplu, si-a permis sa reduca TVA, dar, la vecinii nostri, veniturile bugetare reprezinta 44% din PIB.
In aceste conditii, o frana fiscala in cresterea, deja prognozata, a pretului carburantilor nu poate fi folosita. Nici Consiliul Concurentei nu are ce face in corectarea formulei de stabilire a preturilor. Iar deslusirea contractului de privatizare, nici atat. Ca toate contractele mari incheiate pana acum de statul roman, si acesta are o clauza de confidentialitate in ceea ce priveste prezentarea publica a continutului. Iar o incalcare a acestui termen atrage dupa sine penalitati uriase. Dar aceasta este o alta lectie.
Cert este un lucru. Interventia in forta a dlui Basescu a avut o doza mare de populism, iar de la 1 ianuarie 2006 accizele la carburanti cresc din nou.
