Dragnea dă foc României, Isărescu ține chibritul | OPINIE

Catalin Prisacariu Actualizat: 11.04.2017 - 17:06

Exercițiul de respon­sabilitate al guvernatorului Băncii Naționale a României s-a sfârșit, brusc și penibil, imediat ce Liviu Dragnea a devenit stăpânul României.

Share

Exercițiul de respon­sabilitate al guvernatorului Băncii Naționale a României s-a sfârșit, brusc și penibil, imediat ce Liviu Dragnea a devenit stăpânul României.

Cu o lună înainte de ale­gerile parlamentare, pe 10 noiembrie 2016, Mugur Isărescu îl punea la punct pe populistul Dragnea, care promitea creșteri salariale nesustenabile: „Bugetul pe anul viitor se va construi destul de greu având în vedere aceste propuneri. Ceea ce s-a decis deja sunt decizii politice (...). Întrebați istoria, mai bine, pentru că am mai trecut prin perioade electorale și după alegeri s-au luat anumite măsuri“. Evident, Isărescu se referea la un alt populist, Tăriceanu, care făcuse praf bugetul României în 2008, înainte de ale­geri. În aceeași zi, Adrian Vasilescu, consilierul lui Isărescu, era și mai direct: „Nu are cum (PIB-ul, n.r.) să asigure aceste creșteri salariale“.

Iar replica lui Dragnea, într-o emisiune TV de seară tot din 10 noiembrie 2016, era belicos-revanșardă: „Am auzit declaraţiile conducerii BNR, e uşor să vorbim cu 13–15 mii de euro salariu, să spui la o masă, conducerea BNR, între clinchete de cristal, tacâmuri strălucitoare, faţă de masă albă, naproane elegante, mâncare fină, să mai iasă unul să vorbească despre regulile inflaţio­niste. Ar fi bine, poate, cei din BNR, din condu­cere, să meargă să stea o săptămână-două, să lucreze cot la cot cu medicii, cu dascălii, să vadă dacă pot trăi cu acele salarii făcând acea muncă“.

La o lună de la acele declarații, PSD câștiga alegerile parlamentare distrugându-și adversarii de la PNL și USR. După alte trei luni, Dragnea se afla la apogeul populismului: cu Guvernul Grindeanu instalat, a început să aplice programul creșterilor bugetare. De data asta chiar se întâmpla, nu mai era vorba de promisiuni de campanie. Isărescu, însă, era tăcut. Profund tăcut. Ce e drept, vorbise destul, ca turnător al Securității cu nume conspirativ „Manole“, înainte de ’89, după cum a arătat RL. O ocazie numai bună pentru ca Dragnea, paradoxal, să-i ia apărarea pe 9 martie: „Atacurile începute împotriva BNR afectează cursul de schimb. Am văzut un atac pe Mugur Isărescu de câteva zile. Nu mi se pare în regulă. (...) Nu vreau schimbarea lui Mugur Isărescu, dimpotrivă. Îl susţin, o spun răspicat. L-am susţinut şi în alte rânduri, şi în alte situaţii, chiar dacă nu mi-au plăcut anumite gesturi, acţiuni. Pentru mine e important ca Banca Naţională să fie stabilă. Este o chestiune strategică“.

Cu sprijinul strategic al lui Dragnea, Isărescu a mai tăcut o lună, în ciuda tsunami-ului bugetar declanșat de binomul Dragnea–Olguța. Dar acum o săptămână, pe 5 aprilie, Isărescu a ieșit din ma­crodeficitul lui de tăcere: „Majorările salariale sunt inevitabile (...). Ceea ce trebuie să facem noi, însă, este să fim înțelepți, să le ținem sub control într-o manieră rezonabilă (...). Nu avem evoluții slabe în ceea ce privește economia și productivitatea. Dimpotrivă. Evoluțiile sunt pozitive. Nu avem o situație, aș spune, încă, macroeconomică
cu riscuri inevitabile.
Riscurile există, sunt în creștere, dar pot să fie evitate. Ce ne trebuie în prezent este să ținem buna măsură, ca să spunem așa, a lucrurilor. Și aceasta înseamnă o bună colaborare și cu Guvernul, suntem disponibili la asemenea lucruri, și cu Parlamentul“.

Așadar, istoria pomenită de Isărescu acum cinci luni s-a schimbat, nu ne mai învață nimic, bugetul nu mai este „destul de greu“ de construit, riscurile sunt evitabile, iar soluția e simplă: „o bună colaborare și cu Guvernul, (...) și cu Parlamentul“.

Nici că o putea spune mai bine Isărescu, câtă vreme doar o bună colaborare cu Parlamentul îi asigură continuarea mandatului de guvernator (aflat la mâna majorității parlamentare a lui Dragnea, conform articolului 33, alineatul 6 din Statutul BNR: „Revocarea din funcţie a oricărui membru al Consiliului de Administraţie se face de către Parlament, la propunerea comună a comisiilor permanente de specialitate ale celor două Camere ale Parlamentului, dacă acesta încetează să îndeplinească condiţiile necesare pentru exercitarea atribuţiilor sale sau dacă se face vinovat de abateri grave“).  

Citește totul despre:

Comentarii

loading...
Loading...
loading...