Verdictele de plagiat date în ultima săptămână ne-au dezvăluit trei tipuri de politicieni. Toate indezirabile și doar unul cu priză la electorat.
Victor Ponta a primit verdictul de plagiat în același mod în care a înțeles să se adreseze adversarilor politici și când i-au fost criticate proiecte guvernamentale. A vorbit la mișto, invocând influențe malefice, politice, și trunchiind adevărul într-un caz care se referea exclusiv la competențele sale academice. „Am primit verdict de neplagiat în 2012 de la CNATDCU (aceeași instituție care a analizat atunci și teza de doctorat a dnei Kövesi) – nimeni nu a contestat legal acel verdict. Nu pot să fiu judecat de același CNATDCU după 4 ani și să dea un verdict diferit fără să fi apărut niciun element nou“, afirmă Ponta. O diversiune este introducerea în discuție a șefei DNA, Codruța Kövesi. Iar CNATDCU – instituție formată din academicieni, profesori și cercetători – nu i-a dat niciodată verdict de neplagiat, ci a constatat, în două rânduri, existența plagiatului (prima oară, cu majoritate de voturi, la 29 iunie 2012).
Verdict de neplagiat a primit de la Consiliul Național de Etică, format din trei avocați și care, în 2012, funcționa sub conducerea Guvernului Ponta. „Ok – tehnocrații au rezolvat principala problemă a țării – mi-au luat și ei doctoratul (ca Băsescu în 2012)!“. O parafrază a unei alte diversiuni, semnată de Liviu Dragnea, care declara: „Românii trebuie să se hotărască dacă în loc de o alimentare cu apă preferă un denunţ, dacă în loc de o şcoală preferă un dosar sau în loc de o pâine mai bună preferă nişte cătuşe“.
Gabriel Oprea și-a păstrat până la capăt țâfna și atitudinea fals autoritară, discursul plat, autosuficient. „Aflu din presă că o comisie din CNATDCU ar fi stabilit că lucrarea de doctorat pe care am susținut-o în 2000 ar fi plagiat. Nu am mai multe informații. (…) Deocamdată, singura informație validă și oficială este hotărârea din 2015 (când Oprea era ditamai vicepremierul – n.n.) a Consiliului Național de Etică, în care scrie că suspiciunile de plagiat nu se confirmă“, a susţinut şi generalul. Negarea evidenței prin invocarea aceluiași Consiliu Național de Etică, desființat între timp, deoarece s-a constatat că era un instrument politic, amintește de vechile metehne ale lui Gabriel Oprea. Spre exemplu, lipsa de scrupule atunci când lăsa o coaliție politică pentru a intra la guvernare alături de o alta. Nu l-a crezut nimeni, niciodată. De aceea partidul pe care l-a condus – UNPR – a fost mereu atât de impopular încât nu a mers niciodată singur în alegerile parlamentare.
Dacă Ponta și Oprea nu au câștigat nicio bătălie politică la urne, un alt plagiator din PSD este la doilea mandat de primar în sectorul 3 al Capitalei. O explicație a popularității sale poate fi găsită în modul în care primarul Robert Negoiță a primit informația că Academia de Poliţie a declarat teza sa de doctorat un fals. „Singurul lucru pe care îl regret este acela de a mă fi lăsat tentat de această modă a titlurilor academice. Este un episod pe care mi-l asum şi din care am învăţat o lecţie importantă: singurele realizări notabile sunt cele construite pe o bază sănătoasă! (…) Tocmai de aceea, mă voi supune deciziei Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, dacă acesta va decide să îmi retragă titlul de doctor“, a precizat primarul Negoiță.
Sinceritatea sa dezarmantă îl face simpatic în comparație cu ceilalți doi plagiatori care au ținut să nege evidențele. Într-o țară a minciunii și a imposturii (politice), chiar şi faptul că admiți că ai fost impostor stârnește respectul unei părți importante din electorat. Negoiță a recunoscut că nu are pregătire academică, ci doar școala vieții. Și a mai comunicat ceva: că în chestiunea doctoratelor a intrat dintr-o încurcătură, pentru că așa era la modă, fără intenția de a comite un fapt reprobabil. Atitudinea asta de Agamiță Dandanache, pe care, orice ar face, nu te poți supăra, l-a scos din belea și din atenția mass-media. Și îl va duce spre un nou succes electoral.
