Hotărât lucru, România este țara subiectelor care nu mor niciodată. Mai mult, revin de fiecare dată într-o formă mai agresivă. Ultimul exemplu: legea privind pensiile speciale ale aleșilor locali.
Am tot scris despre acest proiect, ți-e și jenă să aduci exemple din alte țări, unde aleșii se sacrifică măcar de fațadă, primărița de stânga a Barcelonei și-a tăiat salariul cu 27%, comparativ cu predecesorul său de dreapta. Să fie sănătoasă… La noi, PSD, partid oficial de stânga, se află în prima linie a privilegiilor pentru demnitari. E anormal ca aleșii locali să beneficieze de pensii pentru activitatea în administrația locală – pentru care au optat de bunăvoie – și, mai mult, acestea să fie calculate proporțional cu indemnizațiile în vigoare, adică nu pe principiul contributivității.
Însă, după ce Curtea Constituțională (CCR) a anunțat, acum o lună de zile, că legea este neconstituțională, oamenii au avut impresia că subiectul a fost îngropat. Certificatul de deces, adică motivarea CCR, dată publicității recent, nuanțează însă lucrurile. Judecătorii CCR resping, în esență, justificarea parlamentarilor care iau drept model pensiile magistraților (care încasează pensie în valoare de 80% din ultimul salariu). „Pensiile de serviciu se acordă unor categorii socio-profesionale supuse unui statut special, respectiv persoanelor care în virtutea profesiei, meseriei, ocupaţiei sau calificării îşi formează o carieră profesională în acel domeniu de activitate şi sunt nevoite să se supună unor exigenţe inerente carierei profesionale asumate atât pe plan profesional, cât şi personal. Or, nu se poate susţine că o persoană care deţine calitatea de ales local îşi formează o carieră profesională în această funcţie“, este fraza din motivare care, aparent, îngroapă pensiile aleșilor locali.
Însă, lucrurile nu opresc aici. „În privinţa categoriei persoanelor alese de corpul electoral, respectiv Preşedintele României, parlamentari şi aleşi locali, ţine, de asemenea, de dreptul exclusiv al legiuitorului de a acorda astfel de indemnizaţii, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie“, se afirmă în motivare. Articolul menționat prevede că Parlamentul este „unica autoritate legiuitoare“, iar CCR este de acord să acorde pensii, cu condiția să nu fie inspirate de modelul magistraților. Mai departe, judecătorii CCR adaugă încă o condiție. „Însă, atunci când decide că indemnizaţia se acordă unei subcategorii, legiuitorul nu poate face nicio diferenţiere cu privire la îndreptăţirea unora sau altora dintre persoanele din cadrul subcategoriei respective“, se afirmă în motivare. Mai concret, Curtea constată că „prin acordarea acestei indemnizaţii numai unor aleşi locali (primari, viceprimari, preşedinţi şi vicepreşedinţi ai consiliilor judeţene), legiuitorul a încălcat art. 16 alin. (1) din Constituţie, stabilind un tratament juridic diferenţiat în cadrul aceleiaşi subcategorii juridice“. În acest fel, parlamentarii primesc, implicit, și soluția constituțională. Pe scurt, Parlamentul poate acorda pensii speciale pentru aleșii locali, doar dacă nu se raportează la magistrați și beneficiază toți, adică inclusiv consilierii județeni și locali, nu doar primarii, viceprimarii, președinții și vicepreședinții de consilii județene. O altă hibă a legii ar fi faptul că nu este indicată o sursă financiară reală, proiectul fiind votat după adoptarea bugetului de stat.
Proiectul de lege declarat neconstituțional se va întoarce în Parlament, care are la dispoziție 45 de zile pentru a pune legea în acord cu decizia CCR. Motivarea lasă Legislativului două opțiuni: fie renunță de tot la pensiile demnitarilor locali, fie le votează pentru toți aleșii locali, dar asta va echivala cu o suplimentare a cheltuielilor la bugetul de stat pe 2016. Ne putem imagina cum vor primi senatorii și deputații lucrurile într-un an electoral, în care partidele au mare nevoie de aleșii locali, care influențează nu doar scrutinul local, dar și alegerile parlamentare.
